Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 26 septembrie 2012

Dreapta şi capitala (partea a 2-a)

Partea 1 a acestei postări a prezentat câteva informaţii importante despre trecutul dreptei în Bucureşti.
Pe scurt:

a) În termeni absoluţi, dreapta nu a obţinut decât arareori majoritatea voturilor bucureştenilor.
b) Dreapta obţinea însă scoruri mai bune în Bucureşti decât în restul ţării. Acest "bonus" a devenit din ce în ce mai mic cu fiecare scrutin, devenind chiar o penalitate (=Bucureşti este acum un loc în care dreapta sub-performează faţă de restul ţării). Această prăbuşire nu este de dată recentă (ex. 2008), ci a început mult mai devreme, probabil la sfârşitul anilor '90.
c) În Bucureşti mai mult decât în alte locuri PNL a speculat slăbiciunile binomului TB/PDL, ocupând un centru al scenei politice şi înghesuind dreapta într-un colţ.

Cum stau lucrurile acum?

1. Dreapta trebuie să înţeleagă că nu este predestinată să câştige în Bucureşti. Victoriile lui Oprescu nu sunt "un incident nefericit şi punctual într-o lungă şi glorioasă istorie". În alte cuvinte, pentru Bucureşti trebuie luptat. Şi nu numai în ultimele săptămâni de dinainte de scrutin. A lectura câteva sondaje apropo de priorităţile punctuale ale bucureştenilor şi a le răspunde în timpul unei campanii electorale nu este de ajuns.
Un exemplu sociologic: în teorie, din 1990 şi până acum proletariatul industrial a dispărut iar corporatiştii şi micii întreprinzători au devenit o prezenţă importantă în peisajul social al Capitalei. În practică, structura sociodemografică a Bucureştiului de azi, aspiraţiile bucureştenilor, modul în care îşi văd prezentul şi viitorul sunt mistere pentru dreapta, care operează cu concepte prietenoase dar aeriene, de genul "Bucureşti = tineri, intelectuali şi oameni de afaceri care ne doresc". Nu era aşa în 1996, nu este aşa acum.

2. Falsa criză de candidaţi sau "migrena post-Băsescu". Soluţii magice de genul "lipim candidatul X peste problemă şi problema dispare" nu rezolvă nimic. Dreapta a încercat candidaţi plaţi, pe brand transilvănean (Blaga) sau comunicatori vocali pe stil regăţean/para-băsescian (Prigoană), eşuând cu amândoi. După cum sugeram la punctul 1 şi voi afirma şi mai jos, problemele sunt mult mai adânci.

3. Este posibil să fim martorii unui trend istoric, în care dreapta este împinsă încetul cu încetul din marile oraşe - un fenomen comun în Europa şi America ultimilor zeci de ani. Până şi în Transilvania victoriile primarilor-titani (Scripcaru, Falcă şi Boc redivivus) au depins de câteva procente. În majoritatea oraşelor mari PDL nici n-a mai făcut campanie, retrăgându-se în mod uluitor şi jenant din prim-planul bătăliei electorale în Timişoara, Iaşi, Constanţa... şi lista poate continua, chiar cu Bucureştiul şi cu cel puţin patru din sectoarele sale.

Din motive de prestigiu istoric, dar şi pentru că nu prea are alte oportunităţi, dreapta nu-şi poate permite să abandoneze capitala, indiferent dacă trend-ul istoric merge împotriva sa sau nu.

4. Votul de la alegerile locale în Bucureşti a rămas unul eminamente politic. 
1992: Bucureşti penalizează FDSN (atunci încă FSN) pentru Piaţa Universităţii.
1996: Bucureşti ignoră managementul neperformant al lui Halaicu pentru a-şi reafirma susţinerea pentru CDR.
2000: părţi importante ale electoratului bucureştean se mobilizează împotriva candidatului PSD în turul doi, prefigurând rezultatele mult mai bune obţinute de dreapta în Bucureşti la alegerile din toamnă prin comparaţie cu restul ţării.
Marea victorie a dreptei în Bucureşti la localele din 2004 a anunţat rezultatul bun al dreptei la alegerile parlamentare din toamnă la nivel naţional (aproape dublu faţă de voturile primite de PD, PNL şi CDR în 2000).
În acest context, alegerile locale din 2008 şi 2012 pot fi înţelese cu uşurinţă. Blaga şi Orban s-au prezentat acum patru ani cu planuri, iniţiative, demonstraţii tehnice şi au pierdut. Prigoană, Liviu Negoiţă şi ceilalţi candidaţi ai PDL la localele de acum câteva luni erau condamnaţi să piardă, indiferent cât de eficienţi sau ineficienţi ar fi fost ca şi candidaţi sau primari în funcţie. Victoria lui Robert Negoiţă asupra lui Liviu este exact la fel de "uluitoare" şi "de neînţeles" ca şi victoria lui Ciorbea din 1996 după patru ani de management catastrofal sub Halaicu - bucureştenii nu votează un CEO sau un director de antrepriză, ci un prim-ministru al oraşului. Sau cel puţin aşa îşi percep votul. 

5. Anul 2012 poate fi vârful crizei dreptei sau doar începutul. La alegerile locale din Bucureşti s-a observat cu pregnanţă problema de identitate a dreptei. Din fericire la parlamentarele din toamnă ARD poate ataca USL, evitând discuţii dureroase despre cât de mult este dispusă să-şi asume guvernarea PDL. Acest subiect nu va dispărea însă în totalitate. Secţiuni diferite din ARD vor... da foc site-urilor de ştiri cu declaraţii contradictorii apropo de politicile din ultimii doi ani. Vor exista ecouri ale propunerilor surprinzător de stângiste ale lui Silviu Prigoană de la locale (nici măcar PSD n-a garantat gratuitate totală pe mijloacele de transport în comun). Nu este exclus să se reafirme mariajul bizar dintre ecologism şi principala forţă politică care susţine proiectul RMGC.
În Bucureşti, unde publicul dependent de resursele financiare şi alimentare ale organizaţiilor locale PDL este infim din punct de vedere numeric, penalităţile pentru ezitări sunt abrupte.

6. Motorul trebuie reparat în timpul cursei. Următoarele alegeri locale sunt peste aproape patru ani. Dreapta va trebui să-şi schimbe strategia în Bucureşti din mers, atât la parlamentarele din toamnă cât şi în 2014 - fără primari, cu organizaţii de sector slăbite, ineficiente sau neexperimentate, împotriva unei figuri cu popularitate cvasi-băsesciană şi anume actualul primar general. Ascensiunile miraculoase nu există - singura opţiune viabilă e suflecarea mânecilor şi mobilizarea celulelor cenuşii.

7. Spaţiu propice unor noi idei. În Bucureşti mai mult decât oriunde altundeva dreapta este obligată la a gândi creativ, întrucât situaţia este extrem de gravă. Acest lucru trebuie privit drept o oportunitate, şi nu un blestem. Simplu spus, lucrurile nu pot deveni mai grave de atât. Precum în trecut, Bucureştiul poate redeveni motorul unor schimbări profunde, atâta timp cât ele sunt întreprinse cu ingeniozitate.

17 comentarii:

  1. Greetings,

    Te-ai straduit pina acum sa explici ca dreapta nu e chiar dreapta in romania, iar acum, brusc, o faci lata.

    Dreapta nu inseamna PDL. "În Bucureşti ... situaţia este extrem de gravă." Atentie, pentru PDL! Nu pentru dreapta. (scuze pentru exclamatie)

    Deci un guvern care nu mai stie de unde sa mai inventeze noi taxe si impozite (Boc) NU e de dreapta. Un guvern care nu reduce (si nici macar nu stie ca exista (!!??)) birocratia, NU e de dreapta.

    O persoana care crede ca functia de presedinte se mosteneste sau se da in plic (MRU) NU e de dreapta.

    Si ar mai fi. Iar Prigoana = Basescu... e priceless.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. PNL e acum la centru. Nu mă uit la declaraţii sau măsuri guvernamentale (de altfel nici ele nu m-ar duce automat la ideea că PNL=dreapta), ci la autoidentificarea votanţilor. Mai există votanţi PNL care se identifică ca fiind de dreapta dar sunt o minoritate în rândul votanţilor PNL sau în rândul votanţilor de dreapta.

      Faza de priceless: Prigoană a luat mai multe voturi decât PDL. Dar n-a mai contat, debitul fluviului era prea mare.

      Ștergere
    2. O fi PNL la centru dar treaba cu dreapta se potriveste ca nuca-n perete, Mai ales atunci cand se vorbeste despre ce a facut dreapta in 2000 si se include aici PD care atunci nici nu visa ca ar putea fi altfel decat social-democrat. eu cred ca cel mai bine ar fi sa trecem peste clivajul stanga-dreapta care, cel putin la noi, nu functioneaza. Nu ca ar fi ceva rau sau bun in asta. e doar un fapt.

      Ștergere
  2. Dreapta are o mare problema de persoane . Degeaba incearca acum sa acopere nacazul asta :) cu lipirea lui MRU ca locomotiva a aleantei. Trebuia facut mult, mult mai devreme .
    In spatele lui MRU , la butoane sint tot aceiasi . Nu e greu de vazut asta si electoratul va penaliza "camuflarea" asta improvizata . Parerea mea . E doar o parere . :)

    RăspundețiȘtergere
  3. cred ca, din pacate, din nou se confunda dreapta cu PDL sau cu Basescu.

    sugerez, cu dreptul de vechi cititor :), ca pt claritatea discutiei sa nu se mai puna semnul identitatii intre PDL si dreapta.

    Andrei

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am primit şi înţeles mesajul tău, ca şi mesajele tuturor celor care au această perspectivă. Postările viitoare le vor lua în calcul.

      Ștergere
  4. Dragă Barbu
    Știi cât apreciez judecata ta însă și eu cred că este greșit că dreapta = PDL. Văd că spui într-un răspuns anterior că PNL e de centru prin măsuri și atitudine. Dacă e așa, atunci nu e corectă delimitarea ideologică doar în stânga-dreapta. Dacă ar fi să fim corecți, nici PD-ul de dinainte de virarea spre dreapta nu era chiar de stânga nici prin atitudine și nici prin măsurile susținute, era mai degrabă de centru. Tot de centru erau și multe din măsurile PSD-ului din mandatul Năstase.
    Eu cred că toate partidele mari (PDL, PSD, PNL) și-au adaptat (sau au încercat să-și adapteze)discursul politic la realitățile socio-economice (criză/creștere economică) și politice (partidul de afla în opoziție/ la putere). Dacă am lua extremele, populismul social din discursul de opoziție și reducerile conservatoare de cheltuieli de la toate cele trei partide, ele s-ar anula reciproc și am putea spune că toate sunt de centru indiferent de ce clamează fiecare dintre ele.

    Dacă însă dorim să facem o analiză ideologică nu putem să nu luăm în seamă ideologia asumată de fiecare partid. Astfel, PDL și PNL = centru-dreapta iar PSD = centru-stânga.

    Toate cele bune,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am uitat să mă semnez,
      Alin NICA

      Ștergere
    2. Continuare la comentariul de mai sus

      Dacă ar fi să considerăm PDL și PNL = centru-dreapta iar PSD = centru-stânga atunci echilibrul stânga-dreapta ar trebui reevaluat. Eu cred chiar că din această perspectivă stânga este cea care are o problemă.

      Ștergere
  5. "Dreapta" va fi de dreapta atunci cind leadershipul sau va fi unul autentic de dreapta. PDL sufera cronic de lipsa de autenticitate. Majoritatea liderilor sai nu au profilul electoratului pe care ei il tintesc. Pdlistii vechi sint de stinga, iar cei noi nu au demonstrat prin activitatea lor profesionala ca ar fi ceea ce clameaza. Si unii si altii pot fi mai degraba incadrati la bugetari de lux. Nu sint credibili, bla-bla-urile ideologice nu au nici un efect fara puterea exemplului personal.
    Ideile au importanta lor, dar nu pot convinge doar prin simpla enuntare, mai ales cind e vorba de un electorat dezgustat de politica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. corect comentariul privind realitatea leadership-ului in partide.
      Insa aceeasi gresala strategica este la toate partidele: identificam un electorat si cautam sa punem un lider in fruntea lui... nu merge (ca nu are picioare...)
      Corect ar fi: Avem un partid - avem o viziune - stabilim niste obiective - elaboram niste strategii - punem in aplicare niste tactici...
      aici intervine rolul leaderului - el este cel care intruchipeaza cel mai bine toate acestea si se identifica cu viziunea si obiectivele grupului fiind apoi urmat de grup chiar daca viziunea a fost rodul mai multor minti din partid.
      Un leader autentic ar trebui sa aiba minim 3 calitati esentiale: Bun profesionist, De incredere, Empatic (sa-i pese de oamenii pe care-i va conduce). Deocamdata partidele nu cauta asa ceva, se multumesc sa studieze electoratul si sa deghizeze o paiatza pe care sa o puna in fata lor cu titlul de "leader"

      Ștergere
  6. PNL are o problemă comunicațională în ceea ce privește elementele de dreapta din cadrul programelor USL.
    Oricum, asimilarea ARD (la rigoare PDL, care înseamnă 99% din forța reală a ARD) ca unic reprezentant al dreptei este, mi se pare, greșită. Sau centrul-drepta pe care se plasează PNL nu (mai) înseamnă dreapta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. PNL are trei probleme în transmiterea mesajului legat de identitatea sa ca forţă de dreapta:
      1. A afirma public că eşti "de dreapta" nu mai înseamnă voturi în plus în clipa de faţă. Pentru 5-10% din populaţia României, dreapta = "să fii anti-Iliescu" şi abia în al doilea rând alte lucruri. Pentru aceşti oameni PNL nu mai e o forţă politică de dreapta datorită formării USL. Lărgind un pic discuţia, când vine vorba de electoratele ideologizate, pentru care "dreapta" înseamnă cu adevărat ceva, totul a fost deja alocat şi împărţit între forţele politice actuale.
      2. Unitatea de mesaj a USL necesită reducerea impactului discuţiilor ideologice.
      3. PNL a obţinut foarte mult capital electoral în ultimii ani ocupând *centrul* - oameni care nu doresc nici statul minimal, dar nici nu se identifică cu PSD sau PPDD.

      Mă aştept ca în această campanie ARD/PDL să facă multe promisiuni sociale - iniţiativa lui Videanu în ceea ce priveşte mărirea salariului minim este un exemplu - creând şi mai mult haos pentru cine vrea o alocare ordonată a partidelor pe ideologii :)

      Ștergere
    2. nu e numai o problema comunicationala ci si una faptica. programul economic al USL mi se pare mai la dreapta decat al PDL dar el exista deocamdata doar scriptic. masurile luate pana acum de guvernul USL, putine cum sunt, sunt masuri de stanga.

      Andrei

      Ștergere
  7. Dreapta are multe probleme, principala fiind fragmentarea ei, in pro si antibasescu. Iar un urias ca USL isi mareste ponderea politica castigand multe colegii cu peste 50% voturi; drept urmare, USL de la 50% va sari la 60% mandate pe legea electorala din 2008. Prin urmare, ARD nu poate ajunge la guvernare si cred ca e mai bine asa. Miza e anul 2014, daca nu cumva USL nu va ataca (de data asta cu succes!) Cotroceniul printro noua suspendare.

    RăspundețiȘtergere
  8. pdl e un partid de oportunisti, nu are nicio treaba cu dreapta. toti liderii sai sunt actuali si fosti bugetari de succesuri.

    RăspundețiȘtergere

Arhivă blog