Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 14 august 2013

Jocul oglinzilor trecute

Deseori suntem prinşi în prezent şi nu obţinem o perspectivă foarte clară. Hai să încercăm un experiment în sensul sta: să zicem că un român a plecat din ţară după alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 2000. A petrecut treisprezece ani în mijlocul Africii, total dezinteresat de ştiri privind România şi de ştiri în genere. Dacă ar veni acum şi m-ar întreba: "Partidele din România cum mai sunt şi care mai e situaţia lor?", i-aş spune că modificările faţă de 2000 ar fi următoarele:

Spaţiul ocupat de populism s-a comprimat cu cel puţin zece procente (PRM atunci vs. PPDD acum).
PD şi PNL şi-au dublat respectiv triplat scorurile.
FC şi NR ocupă cam acelaşi loc ca CDR atunci (5,3%).
PSD este în sondaje la o cotă aproape identică cu cea obţinută atunci la parlamentare (37%).

Unui om care călătoreşte în timp din 1996 sau 2004 ar descoperi că divizările sunt altele decât cele cu care e obişnuit. Ar fi evidentă lovitura magistrală pe care a dat-o PSD subtilizând liberalii din tabăra adversarilor săi politici.

Cel mai puţin surprins de schimbări ar fi un om care soseşte din 2008. Atunci, ca şi acum, PSD+PNL=combinaţie extrem de puternică, mai mare de 50%. Spaţiul pe care se duc disputele din spaţiul PMP/fostul ARD este mai mic decât cel al PDL-ului de acum cinci ani (20% vs. 33%) dar schimbarea ar putea fi explicată la un nivel mai nesofisticat prin criza economică, care a activat PPDD.

2 comentarii:

  1. Am plecat din 1995. Daca m-as intoarce, as constata doar ca Iliescu e inca la putere prin pupilii sai, iar ca aparenta de pluripartidism a permis infiintarea de noi partide si si-a luat drept tampon de rezerva, partidul Bratienilor, condus de un scelerat.

    RăspundețiȘtergere
  2. sensu giratoriu14 august 2013, 15:09

    Observ ca unele obsesii raman... La fel am fi si noi cu dl Basescu peste 10 ani. Inca vom mai fi bantuiti de personalitatea lui nefericita...
    Deci nimic nou pentru perceptia noastra care se va hrani doar cu acele realitati care convin...

    RăspundețiȘtergere

Arhivă blog