Faceți căutări pe acest blog

vineri, 19 decembrie 2014

Explicații apropo de falsul discurs al lui Victor Ponta

A existat un gen de reacție la care oarecum mă așteptam, și anume interpretarea textului drept sugestie ( = așa ar trebui să facă Victor Ponta = asta crede autorul că ar trebui să facă Victor Ponta).

Ideea discursului mi-a venit când am auzit despre scrisoarea prin care primul ministru cerea retragerea titlului de doctor. Postarea era anticipativă. Ideea din spatele ei era "iată ce cred că se va întâmpla", evident nu neapărat la învestire sau cu formulele din text.

O reorientare față de Iliescu, sugerată de altfel de către Ponta în primele zile de după alegeri, era previzibilă întrucât se încadra în logica momentului, și anume realizarea unor modificări majore în PSD după trei înfrângeri consecutive la prezidențiale. Două înfrângeri consecutive pot fi o coincidență. Trei mai greu.

Ceea ce înseamnă schimbări obligatorii.

În practică o schimbare a atitudinii față de Iliescu, odată acceptată de partid, semnalează deschiderea partidului pentru reforme mai mari și mai relevante pentru prezent. Reforme care sunt, după cum spuneam, obligatorii. Despărțirea de Iliescu e un element poate necesar dar în niciun caz suficient. În sine, ea e foarte puțin spre nimic, lucru menționat de altfel chiar în discurs.

Mă așteptam ca între prim-ministru și fostul președinte conflictul să ajungă la cote înalte ceva mai târziu, după învestire, și să arăt spre postare ca dovadă că acest conflict era eminamente previzibil. Victor Ponta a utilizat oportunitatea, folosind textul meu drept balon de încercare și reorientând discuția spre o temă mai fructuoasă. Adică: înțeleg că rezultatul concret al întregii povești ar fi o invitație adresată de Ponta intelectualilor de stânga. Foarte bine. Intuiție și nu numai: reformele care vor fi propuse lui Ponta, dacă dialogul se va concretiza, vor fi cel puțin semnificative. Cel puțin.

De văzut dacă PSD-ul actual poate implementa măcar unele din respectivele reforme. Oricum partidul n-are nimic de pierdut. Cel mai probabil vin pentru PSD câțiva ani când va avea în față un președinte de țară nou-ales și de altă culoare politică (dar spre deosebire de 2005-2012 fără parteneri potențiali pe dreapta pentru o suspendare sau o coaliție parlamentară / guvernamentală / electorală), iar după aceea 2019.