Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 17 august 2016

Despre ideologia USR

Această postare e o replică la un articol al lui Shere Marinescu, din care voi cita destul de mult. Poți însă să-l citești în întregime aici: http://m.adevarul.ro/news/politica/despre-aparenta-lipsa-ideologie-usr-1_57b416e65ab6550cb8d4b230/index.html

Replica mea are trei componente:

1. Shere scrie:
"Proiectul de ţară al României este Occidentul. Ştim asta de cel puţin două sute de ani. Noi nu suntem aici să revoluţionăm lumea, noi suntem aici ca să încercăm să ne apropiem cât mai mult de nivelul de civilizaţie la care au ajuns ţările occidentale."

Shere vorbește despre principala dezbatere a României moderne. Într-adevăr, nuanțele clasice ale dezbaterilor politice din vest

(a. economie: cum împărțim resursele?
b. subiecte sociale: care e limita drepturilor individuale/libertății?)

au pălit întotdeauna la noi în țară în fața pachetului de întrebări: Trebuie să ne sincronizăm? Dacă da, cât de repede? Ne asumăm costurile?

Răspunsuri negative la prima întrebare din pachetul de mai sus, în feluri diferite și cu multe nuanțe care îi separă, au dat conservatorii pre-1914, țărăniștii, legionarii și PSD-ul pre-Năstase*, precum și alte grupuri sau grupulețe mai mici.

Poziționarea USR este clară din acest punct de vedere. Valorile sunt de asemenea bine definite de către Shere în articol. Atâta timp cât vedem ideologia ca un cumul de valori bine definite, USR are o ideologie, și anume cea reformist-sincronistă. Citez o formulă pe care Shere, de altfel, o repetă în articol: "anticorupţie prin transparentizare, eficientizare prin debirocratizare". Pentru PSD, administrația publică fără rang înalt, naționaliști, cea mai mare parte a BOR și grupusculele media asociate cu binomul Ponta/Ghiță noțiunile acestea sunt în cel mai bun caz irelevante, dacă nu chiar amenințări directe la adresa valorilor proprii și, implicit, motiv de război.

2. Sincronizarea era un proiect relativ simplu înainte de criza economică. România, din perspectiva reformatorilor, trebuia să meargă de la comunism la capitalism. Fenomenele din ultimii ani au complicat proiectul și procesul: nu mai există un singur "Occident", ci mai multe poteci posibile. Concret, avem decalaje și în ceea ce înseamnă dezvoltarea capitalului intern/local, dar și în ceea ce înseamnă protecția socială, care e prost finanțată și extrem de ineficientă. Statele Unite, în ciuda Obamacare, au totuși alt model de înțelegere a responsabilității individuale prin comparație cu Danemarca. Pe care ni-l permitem? Contează ce ne permitem?
În plan social, cât de important e creștinismul și ce rol trebuie să joace în definirea regulilor și legilor din societate?

Shere menționează printre prioritățile USR atât "economie de piaţă liberă fără actori corupţi şi stat", cât și "combaterea sărăciei extreme", o încercare de a împăca și capra și varza. De altfel, el subliniază: "În momentul în care ai Ministerul Muncii şi Ministerul Finanţelor, dacă eşti de centru dreapta sau de centru stânga s-ar putea să conteze. Dacă ce vrei să faci este să transparentizezi statul sperând că astfel vei scăpa de corupţie, eu zic că libertarian, cu ecologist, cu liberal, cu neo-stângist şi cine o mai fi pot sta foarte bine la masă. Si chiar că ar fi bine să stea". Pariul USR pare a fi că momentul dezbaterilor din paragraful anterior încă nu a sosit. E posibil să aibă dreptate. Dar momentul e infinit mai aproape decât era în 2004 sau 2014.

3. Shere are dreptate vizavi de etichete și de pagubele pe care le creează asocierile cu un termen sau altul. "Dreapta" nu a formulat încă niciun proiect post-austeritate, în consecință termenul fiind încă asociat cu măsurile de atunci. Cu excepția unor voci care nu se află în niciun partid (Moise Guran, Lucian Mândruță, etc.) susținătorii capitalismului sunt în derivă.

"Stânga" înseamnă pentru cam toată lumea PSD și stereotipii care au de-a face mai mult cu votanții decât cu partidul. Grupulețe încă firavi de tineri în Cluj și București știu că lucrurile stau altfel, dar n-au încă impact asupra societății.

* = O excepție cu substrat geopolitic a reprezentat-o Declarația de la Snagov privind integrarea României în Uniunea Europeană, document elaborat în timpul celui de-al doilea mandat al lui Ion Iliescu.

Social democrații de după 2000 au mers mai degrabă pe ideea menținerii status quo-ului instituțional - un stat capturat de către anumite interese private; PSD-ul din acest moment e mai reacționar, conservator și tradiționalist decât în epoca Geoană pentru că atunci procesul de schimbare a instituțiilor era abia la început; cu cât procesul de reformă a devenit mai eficient iar efectele sale mai vizibile, cu atât partidului i-a fost mai greu să acționeze pentru menținerea status quo-ului dorit, lucru pentru care sunt blamate din ce în ce mai apăsat Vestul în special și procesul de reformă în genere.

În caz că te întrebai de ce am sărit peste epoca PCR, comuniștii au fost.... incoerenți. Pe de o parte au industrializat și urbanizat, sincronizând România cu ritmurile modernității. Pe de altă parte au apelat, în special după 1970, la mitologii naționaliste și regresive, care exaltau unicitatea tradițiilor pre-moderne (anti-sincronizare).