Faceți căutări pe acest blog

marți, 7 martie 2017

România în care PSD e fericit

V-ați uitat în ultimele săptămâni la fețele liderilor PSD? Sunt activi, dinamici, agresivi, furioși, batjocoritori dar niciodată, niciodată fericiți. Ceva le scapă, ceva ei nu controlează și ei simt asta. Nu e vorba aici doar de o instituție (DNA) sau de un președinte (Iohannis) sau de o parte a populației (cei care au ieșit și vor ieși în stradă, precum și cei care-i susțin pe tăcute). E ceva mai profund.

Cred că are de-a face cu România ca atare. Ca să ne imaginăm România în care liderii PSD s-ar simți bine, mulțumiți și liniștiți, ar trebui să facem nouă modificări față de cum stau lucrurile acum. Nouă, nu șaptezeci sau cinci sute treizeci și trei! Doar nouă schimbări în profilul acestei țări:

1) Reducem populația la jumătate (mai puține guri de hrănit) dar mărim numărul de județe la 118, astfel încât să existe cât mai multe funcții aparent înalte care sună bine, aparate administrative cât mai stufoase, o pondere cât mai mare a bugetarilor în totalul populației - iar bugetarii sunt vulnerabili, întrucât depind financiar și nu numai de voința celor care au puterea în stat.

2) Dăm delete la IT, advertising și cam toate serviciile post-industriale. Sectorul privat e cvasi-non-existent. Multinaționalele sunt absente. Toate băncile sunt deținute de stat. Elita care are statul ți-a vândut ceasul care te trezește dimineața, elita care are statul a cumpărat la suprapreț-pentru-șpagă autobuzul care te duce la muncă, elita care are statul deține fabrica unde muncești, elita care are statul e proprietară pe magazinul de unde cumperi cina și elita care are statul controlează pe față sau indirect postul de televiziune la care te uiți înainte de culcare (detalii la punctul 5). Important aici e că interesele haitei care a ocupat statul sunt omniprezente: lor le dai non-stop banii tăi și ești expusă/expus la propaganda lor și doar a lor.

3) Fără munți, fără mare. Zero turiști străini, zero porturi, contactul direct cu străinătatea e ușor de controlat.

4) În capitală ținem deschise toate fabricile din comunism. 40% din locuitorii orașului lucrează în industrie, exportând bunuri de calitate inferioară spre, să zicem, Africa sau fostul URSS. "Salarii mici dar zi mersi că măcar ai un loc de muncă!" Studenții sunt o cantitate neglijabilă și în genere nu se mobilizează (vezi punctul următor). Proteste nu există niciodată.

5) Internet-ul e livrat prin intermediul unei singure firme care este de stat. Oricând accesul unui cetățean sau al mai multora la Internet poate fi oprit cu lejeritate. Mass-media de stat primește subvenții. Cea privată depinde de rețeaua de distribuție a statului (de la infrastructura de transmisii TV și radio până la chioșcuri) și implicit e prietenoasă față de putere.

6) Schimbăm alfabetul, astfel încât cultura occidentală să pătrundă mai greu spre deloc. Țara nu e membră UE și nici NATO. Deci fără interferențe din partea ambasadorilor străini. Elita care deține puterea nu răspunde în fața niciunui standard.

7) Oamenii mor în medie la 69 de ani. Exact vârsta dincolo de care scade enorm capacitatea lor de a veni la vot. Practic, ce se întâmplă e că de la 40 de ani încolo votezi astfel încât să ai la pensie liniște și stabilitate, încasezi doar câțiva ani pensia și pac, dispari din corpul electoral. Atât politic cât și economic, beneficiul tău pentru sistem e maxim: votezi deseori și consumi puțini bani.

8) Dar contează oare votul? Există partide. Însă nu prea reușesc să intre în parlament. 95% din mandate sunt date sindicatelor, ONG-urilor false, controlate de guvern, instituțiilor prietenoase puterii sau "asociațiilor cetățenești" ale căror lideri - uneori pe față - sunt baronii locali.

9) Oamenii nemulțumiți, câți or fi, știu că nu e recomandat să rămână în țară întrucât li se pot întâmpla tot felul de accidente și incidente, cel mai blând dintre ele fiind arestarea și condamnarea la închisoare pentru propagandă împotriva statului (adică de fapt puterii). În consecință ei emigrează și, în cel mai rău caz pentru putere, scriu blog-uri din țări vecine. Blog-uri care în genere nu pot fi accesate din țară, vezi punctul 5.

O astfel de țară nu stă roz-bombon din punct de vedere economic. Dar marea majoritate a oamenilor sunt mulțumiți cu puțin și țin capul plecat. Contactul cu valori sau norme de comportament externe este redus la minim, deci ei nu știu că ar putea fi și altă cale. Multora le-ar fi oricum teamă de vâltoarea unei vieți în care statul nu e principalul furnizor de resurse.
Nici nu trebuie date ordonanțe de urgență sau legi de grațiere pentru a salva pe corupți: legea pur și simplu nu este respectată și, mai mult, nimeni nu s-ar gândi să ceară celor aflați la putere să o respecte. Lipsa de transparență e norma. Pentru cei ce nu fac parte din elită, alcoolul e iluzoria salvare dintr-un cenușiu etern.

Această Românie virtuală, pe care PSD vrea să o creeze și la care visează cu ochii deschiși, această Românie paralelă există deja.

Se cheamă Belarus.