De asemenea, trebuie precizat că textul e scris din perspectiva unui bucureștean get-beget mutat la Cluj. Practic asta înseamnă că dacă locuiești acum în alt oraș din Transilvania, Banat, Crișana sau Maramureș, nu toate ideile ce urmează vor fi noutăți sau relevante pentru tine.
Ce aș spune cuiva care se gândește dacă să se mute în acest oraș:
0. Ce avem aici? Normalitatea despre care scriu românii plecați în Austria sau Danemarca sau Germania etc. În termeni mai clari, România la care visezi, europeană, prosperă, cu bun-simț și respect reciproc, unde se trăiește ca-n Vest și administrația e eficientă... există.
La nord-vest de Carpați.
0b. Eu prefer Cluj-ul pentru că e sprințar și - atât conform cifrelor oficiale cât și în practică - un oraș în care tinerii au o pondere mare. Însă normalitatea menționată mai sus este întâlnită, din câte am descoperit, de bucureștenii care s-au mutat cam oriunde în țară dar în afara Vechiului Regat: Sibiu, Timișoara, Oradea etc.
0c. Bonus pentru numeroasele momente când vei citi amuzat(ă) articole sau status-uri pe Facebook despre "cât de nasoală e România", "cât de nesimțiți și bădărani suntem noi, românii", și, din două click-uri, descoperi că autoarea/autorul locuiește în București, eventual născându-se în Vechiul Regat și apoi venind în București, și îți dai seama că ea/el crede că toată țara e la fel.
1. Chiriile. "Sunt imense!" îți zic clujenii. E și o oarecare mândrie secretă aici ("Nu rezistă oricine în Cluj!")
Cam da. Cu aceiași bani ca în București închiriezi aici o cameră mai puțin: 2 în loc de 3, garsonieră în loc de apartament de două camere etc.
Chiriile reale nu-s așa mari precum cele din articolele de presă, dar nici așa mici precum cele ale prietenilor tăi clujeni care, în mod inevitabil, au relații bune cu proprietarul încă de acum 4-6 ani, când piața imobiliară arăta altfel.
Lucrurile mi se par a fi compensate de prețurile la cam orice altceva (vezi și punctul următor), care sunt semnificativ mai mici decât în București. Uneori diferența e rizibilă. Inclusiv în hipermarket-uri. Aceeași pungă de chips-uri, același sortiment de bere într-o berărie sau un kilogram de roșii de o calitate anume au prețuri mai mari în București. Pentru a trăi acolo se plătește o taxă invizibilă de 10-15% la cam toate produsele. Și nici nu insist asupra pierderilor din rețelele de apă, gaze naturale etc. care se reflectă în facturi îngroșate, mult mai mari decât cele din Cluj, lucru pe care l-am observat cu ochii mei.
2. Taxiurile. Dacă vii din București vei percepe distanțele cu totul altfel decât oamenii locului, și vei avea nevoie de taxiuri doar până înveți transportul în comun, iar apoi doar noaptea.
La prima vedere taxi-urile sunt scumpe însă noțiunea de bacșiș e cvasi-non-existentă. Se dă rest întotdeauna.
Ce te va surprinde însă e să descoperi că taximetriștii sunt extrem de civilizați. De ce sunt marea majoritate a taximetriștilor din București amari, supărați și încărcați iar cei din Cluj veșnic bine-dispuși? Răspunsul n-are absolut nimic de a face cu prețurile (și la 2,29 RON/km în București va fi același nivel de delăsare), ci trebuie să ajungem la un subiect-cheie pentru extrem de multe aspecte ale vieții în afara Vechiului Regat, și anume...
3. Încrederea și legea. În identitatea Europei de Est intră la temelie instituțiile disfuncționale și urbanizarea imperfectă sau în coacere. Unul din efecte este o viață parțial sau determinant situată în afara normelor psihologice aduse de civilizația modernă - într-o copie jalnică a viziunii lui Hobbes trebuie să fii cu ochii în patru tot timpul, nu cumva să fii păcălit, țepuit, înșelat, mințit. Doar în familie poți să ai încredere parțial, toți ceilalți îți vor răul într-un joc de sumă zero. Nu poți să ai încredere în oamenii din jur, în reguli, în instituții formale sau informale - șmecherii se descurcă, cine respectă regulile e fraier, sfaturile avizate sunt dubioase sau merită chestionate, "merge și așa", n-are sens să investești în soluții trainice. Haosul e norma, predictibilitatea e canci, ce e adevărat azi e fals mâine și posibil poimâine. Extinderile situației sunt complexe: "și ce dacă e murdar pe jos? De ce să-ți pese? Oricum altora nu le pasă, de vreme ce au aruncat lucrurile respective pe jos! Nu fii idiot, nu te lupta cu valul, lasă lucrurile așa cum sunt, oricum nu poți schimba nimic".
În Europa Centrală și de Vest lucrurile stau altfel nu pentru că oamenii ar fi mai inteligenți sau cu un spirit nativ al moralității mai dezvoltat. Normele de conviețuire urbană s-au așezat în timp, e adevărat pe alte făgașe obiective, de natură istorică, iar a respecta regulile existente este deja a doua natură.
Ce scriu mai sus pare a fi teoretic dar se vede în practică în enorm de multe lucruri, de la relația dintre vecinii de bloc și cea a funcționarilor publici față de cetățeni până la atitudinea oamenilor față de spațiile publice sau față de necunoscuți, optimismul general și constructiv din mediul de business de aici sau coagularea societății civile (unde lucrurile în București stau, din fericire, din ce în ce mai bine).
Dacă uiți tot ce-am scris în această postare în afară de un lucru, acesta e cel care trebuie ținut minte.
Moment bonus: când călătoria cu taxiul costă 7 lei și 20 de bani, dai 10 lei și ți se dau rest 3 lei, după care te cerți cu taximetristul încercând să-i explici că trebuie să-ți dea 2 lei dar în niciun caz 3 (am pățit asta de două ori 😃).
4. "S-a stricat Ardealul, nu mai e ce-a fost". Auzi asta în special de la intelectualii mai vârstnici ne-naționaliști.
Pe cifre da, s-au pierdut un milion de sași și șvabi, migrațiile etnicilor maghiari au fost puternice etc. Nenorocirea este incontestabilă.
Dacă însă vii din Regat, e greu de imaginat unde era Ardealul odată, având în vedere câte lucrurile sunt funcționale acum la standarde la care în București sau în Regat nici nu poți visa.
De exemplu, visul maximal unui bucureștean interesat de propriul oraș e să scape de Firea în 2020. Nimeni nu-și permite să creadă că ar putea veni un primar precum Bolojan sau că în 2024 administrația capitalei ar putea ajunge să performeze la nivelul celei a Clujului sau Sibiului. Cine ar exprima asta cu voce tare ar fi luat cu ambulanța direct la spitalul de nebuni.
5. București. De la distanță o să ți se pară din ce în ce mai apăsat ca fiind o capcană și, ca să o zicem în termeni sobri, un oraș doar parțial europenizat. Sursele de stres sunt multiple, iar oamenii suferă în consecință.
Te vei gândi des la oamenii incredibili, foc de deștepți și de calificați, indiferent de domeniu, pe care îi cunoști acolo. Unii se vor stinge în mediocritate, cei mai mulți vor migra, dar în prezent îți rămâne strângerea de inimă că niște creiere și suflete fenomenale se mulțumesc cu atât de puțin în ceea ce privește calitatea vieții și ajung să creadă că așa ceva e normal și acceptabil în Europa secolului XXI.
6. Boc. Îl dăm Bucureștiului pentru 36 de miliarde de miliarde de euro.
6b. (Glumeam cu cele 36 de miliarde de miliarde. Nu-l dăm pe nimic).
7. Verde. Cluj are mai puține parcuri decât București-ul, raportat la suprafață și populație, însă este foarte verde, în special anumite cartiere fiind pline de copaci. Efectul asupra stării de spirit este foarte pozitiv.
7b. Parcul Central e bine utilizat și îngrijit, realmente îți schimbă vibrațiile sufletului.
8. Chill. Transilvania, această Californie. De ce să te grăbești? De ce să te stresezi?
9. ... cu excepția momentelor când nu e chill. Adică e de muncă. Etica protestantă a lui Max Weber e la putere aici.
10. Nu întârzia. Ai fi singura persoană care o face.
10b. Nu, nici măcar un minut.
10c. Nu, acea circumstanță specială nu e așa de specială și nu reprezintă o scuză.
11. Cuvântul dat e luat în serios. Asta înseamnă multe avantaje pentru tine ("uau, deci când omul ăla zicea că până poimâine îmi dă cartea, chiar era serios!") dar și responsabilități evidente.
12. Transportul în comun este eficient, rapid și de încredere. Nimic special dacă ai vizitat deja un oraș din Occident. De exemplu a avea panouri care să-ți arate câte minute mai sunt până la venirea următoarelor autobuze sau tramvaie, linie cu linie, e ceva normal și nu science-fiction.
Orașul e menit a fi folosit de către pietoni și mijloacele de transport în comun, mașinile proprietate personală ocupând un distant loc doi, strategie asumată conștient de primărie (link). Nu posed mașină aici și mă descurc de minune deși, atenție, la orele clasice de flux maxim (7-9 dimineața și 4-6 după-masa) totul încetinește.
12b. Traficul rutier din Cluj este o sursă constantă de nemulțumire pentru șoferii clujeni, dar dacă - după cum spuneam la început - vii din București și ai mașină, lucrurile sunt în genere parfum. Asta pentru că termenul tău de referință este, totuși, București, al cincilea cel mai aglomerat oraș din lume în ceea ce privește traficul (link).
Evită zona centrală dimineața, toți părinții își duc toți copiii în zona liceelor și școlilor bune în ceea ce pare a fi o suprafață mai mică decât un stadion de fotbal.
13. Vremea. Extrem de schimbătoare. Două luni pe an poți ieși din casă fără să ai pe braț o geacă, o vestă sau un pulovăr.
13b. Ghid privind probabilitatea ploii în Cluj:
Dacă plouă acum, ploaia nu se va întrerupe de fel sau peste câteva ore va ploua din nou.
Dacă sunt nori, peste câteva ore va ploua.
Dacă e vreme însorită și fără nori, peste o oră o să apară nori și peste câteva ore va ploua.
13c. Serile de primăvară, toamnă și chiar vară pot fi uluitor de reci, indiferent ce valori a avut temperatura de-a lungul zilei.
13d. Într-o zi de septembrie sau octombrie poți avea patru anotimpuri: frig de iarnă dimineața, căldură de vară la prânz, răcoarea de primăvară când vine o ploaie după aceea, răcire de toamnă spre seară.
14. Relațiile inter-etnice. Bune în special în rândul oamenilor tineri. Evident mai bune decât ce visează naționaliștii din Regat care, vorba cuiva pe care nu-l mai identific (scuze), au văzut un etnic maghiar ultima dată în alb-negru, pentru că așa se transmiteau în anii '80 la televizor meciurile în care juca Bölöni.
Ar fi enorm de multe de zis, dar pe mine personal mă marchează un lucru care pentru alții poate să pară minor: bogăția istoriei orașului și amprenta acestei istorii în plan arhitectural. Cuvintele sunt insuficiente aici; dacă ești genul de om care are o tresărire de emoție puternică atunci când vizitezi cetatea din Sighișoara sau centrul Oradei înțelegi ce vreau să spun.
15. LBGTQ. În ciuda unor tam-tam-uri punctuale, orașul e probabil ceva mai puțin homofob decât media națională. În 2015 Transilvania (incluzând punctual aici și foarte conservatoarea zonă Crișana) era cea mai pro-căsătorie între persoanele de același sex din cele trei regiuni istorice (link aici, în josul penultimei pagini din Powerpoint), nu cred că lucrurile s-au schimbat.
16. Aeroportul. Trebuie mărit, dacă se poate ieri.
Indiciu: autobuzul 5 te duce în centru, dar nu oprește fix în fața ieșirii din aeroport ci la 20-30 de metri mai încolo - ceea ce nu e bine. Biletele se iau de la automat.
17. UBB (adică Universitatea Babeș-Bolyai). Everything is UBB and UBB is everything. Fără mediul universitar orașul ar fi unul trist și limitat. Subliniez în special existența multor profesori tineri și foarte tineri. UBB este atât de dinamică încât pare a nu fi de stat, ci o instituție tipic ardeleană, parte ONG și parte business consecvent.
18. Lentoarea ardeleană se vede în debitul verbal și cam în nimic altceva.
19. Accentul. Nu-l vei avea niciodată. Poți să începi însă prin *a* *rosti* *cuvintele* *clar*, *răspicat*, *până* *la* *capăt*, *fără* *să* *mănânci* *silabe*. Ceea ce în genere în viață n-are cum să-ți prindă rău, plus că mai și apuci să gândești oleacă 😉
19b. Cuvintele "foarte", "extraordinar", "incredibil de", "extrem de" sunt folosite mai rar aici, de obicei când este realmente cazul. Când vei merge înapoi în București, vei observa că sunt inflaționare.
(În această postare am încercat să le folosesc doar când este cazul, precum la punctul următor...)
20. Coolness: imens. Viața socială și artistică din Cluj este extrem de bogată, imposibil măcar să încerci să ții pasul cu tot ce se întâmplă.
De asemenea Cluj-ul e cool în sine, ceea ce alte orașe merituoase și solide din punct de vedere economic încă nu au reușit să introducă în imaginea lor.
Bonus negativ (malus) pentru aroganța pe care o poți dezvolta rapid și care este greu de înfrânat.
21a. Iarna. Deții ciorapi de lână sau suferi o moarte lentă și dureroasă.
21b. Nu prea există vânt în Cluj, decât în anumite cartiere, ceea ce înseamnă că - prin comparație cu București - lucrurile sunt mult mai suportabile. Te îmbraci gros, te pui în mișcare și gata, în câteva minute ți-e foarte bine.
21c. În plan social totul încetinește și poate deveni depresant. Bucuria și energia fenomenală cu care clujenii trăiesc primăvara și vara se datorează în bună parte și iernilor lungi.
22. Claxoane. Unul pe săptămână. Unul pe săptămână în tot orașul. Dacă ești atât de norocoasă/norocos încât să auzi respectivul claxon, tradiția locală este să-ți pui o dorință.
[Am inventat această tradiție locală tocmai acum, sună bine].
23. Politețe. Everywhere. Bună ziua-sărut mâna-mulțumesc-la revedere. Dacă nu ai chestia asta în sânge o dobândești ușor.
24. Hipermarketuri. Surprinzător de puține deocamdată. MegaImage e la începuturi dar crește geometric, Kaufland, Cora și Lidl domină, părerea despre Profi o țin deocamdată pentru mine.
Nu vei muri de foame dar nici nu vei avea un magazin MegaImage în interiorul cutiei poștale.
25. Strada Piezișă nu doarme niciodată. Dacă strada asta ar fi o tipă, ar fi una cu părul verde, foc de inteligentă, neglijentă cu aspectul ei dar de un erotism puternic. So go visit.
26. Economia locală. WOW! Franzele clujene, gemuri și dulcețuri ardelenești, salamuri ungurești, ciocolată secuiască (End Ibo! - batonul de lapte cu cacao în foi de vafă reprezintă accesul la alt plan al existenței), farmacii Richter, Câmpul Pâinii/Caromar (dacă te-ai prins de aluzia istorică bravo), Moldovan/Sânnicoara, Panemar: un vocabular de brand-uri cu care te vei familiariza tare repede. Cam totul e mai bun sau gustos decât ce se găsește în București, comparativ.
De asemenea viața fără Pepco e pustiu.
Brand-urile locale sunt nu numai foarte numeroase ci și puternice. Te poți pomeni ieșind dintr-un magazin, inclusiv hipermarket, cu sacoșa plină de mâncare și alte produse exclusiv clujene. Ceea ce explică multe statistici macro pe care le-ai văzut în ultimii ani despre Transilvania și pe care le vei vedea în anii următori...
27. În genere porțiile de cartofi prăjiți sunt duble în Cluj față de București (fără ca prețul să fie două ori mai mare). Nici eu nu înțeleg de ce.
28. Erori de dezvoltare: Florești și (în remediere) Bună Ziua. Studiază cu grijă unde și de ce vrei să te muți.
29. Hard Club. Rock super, 5 lei draft-ul, merită ascensiunea.
29b. Nu glumeam când ziceam "ascensiune", dacă nu vrei să iei un taxi ia-ți clăparii.
30. Cutremur. N-avem.
31. Țânțari. N-avem.
32. Gabriela Firea. N-avem.
33. Manele date la maxim joia la două noaptea în mijlocul cartierului. Desigur că nu.
34. Pata Rât. Avem! Tot orașul așteaptă cu nerăbdare momentul când o să apară un Godzilla de acolo.
După care vom face festival pe tema asta.
Bonus negativ (malus) pentru faptul că e prea departe de oraș și irelevantă în contextul aprovizionării cu apă ca să mai conteze în mod decisiv pentru segmente mari ale spațiului civic.
35. Untold. Menționat de clujeni cel mai des în propoziția: "Și, tu unde pleci din oraș de Untold?"
36. PSD. Există undeva departe, precum acea telenovelă nesfârșită la care știi că se uită o verișoară a mătușii tale dar al cărui nume mereu îl încurci (al telenovelei, nu al verișoarei).
37. Administrație. Bună, rapidă, eficientă, la standarde vestice, inclusiv la instituții ale statului (teoretic naționale) care au sucursale/filiale aici. Ți se va face dor de cozile imense din București, de aparatele de bonuri de ordine care nu merg, de ghișeele la care trebuie să te apleci (în Cluj se stă pe scaun, față în față), de îmbrânceli, de "huo, eu eram la coadă înaintea lu' domnu' ", de momentele când descoperi că lista de documente de pe site nu este aceeași cu cea necesară la ghișeu, de funcționarii acri și supărați, care se răstesc la tine ca la o servitoare de secol 17...
Glumesc, nu-ți va fi dor deloc.
Moment bonus: când scrii online pe site-ul primărie despre o defecțiune și e rezolvată în 48 de ore (am pățit 😃).
38. Centrul. Am ales o poză nițel mai obosită, de toamnă târzie, pentru că Biserica Sf. Mihail e de obicei fotografiată ca și când ar fi ruptă de oraș. Dimpotrivă.
Multe orașe ardelene au un centru mai arătos, dar lucrurile sunt plasate cum trebuie în Cluj ca să auzi clopotul exact la tonalitatea care-ți transmite, prin toți porii, că ești într-un loc perfect conectat la acea lume care se încheie undeva departe, pe malurile Bretaniei, trecând prin Strasburg, Trier, München, Viena și atâtea altele.
38b. În continuarea frazei de mai sus și la nivelul cel mai subiectiv: nu am inclus Budapesta în listă pentru că, de fapt, seamănă mult mai mult cu Bucureștiul decât cu Clujul - nu în lucrurile rele, ci ca ambianță generală. Cel mai bun punct de referință pentru Cluj (în afara Transilvaniei) ar fi probabil Boston.
39. Aerul. În practică nimic senzațional. Evident că mai bun decât în București, dar asta nu-i de mirare.
Nu pentru aer proaspăt vii la Cluj - menționez aspectul ca să nu apară confuzii sau neînțelegeri...
40. Rezerva față de regățeni. Mai mică decât ai crede. Peste 50% din locuitorii Cluj-ului nu s-au născut aici - orașul este din acest punct de vedere extrem de cosmopolit.
În genere oamenii își formează o părere despre tine când le explici de ce ai părăsit Bucureștiul. Fii sincer și concis.
În toată această ecuație intră și protestele stradale, începând cu Colectiv și mai ales momentul "luminițelor", care au schimbat mult în bine părerea ardelenilor despre bucureșteni.
41. Există câteva lucruri care nu funcționează în Cluj. Poate să pară o ironie sau o glumă ce scriu în continuare, dar acele lucruri sunt la fel de anormale statistic precum lucrurile care funcționează în București.
42. În loc de concluzie finală: este ciudat dar foarte îmbucurător să faci parte dintr-un succes. În Regat mai există în sensul ăsta Halep și, pentru unii, tururi doi de prezidențiale odată la cinci ani. În rest totul e un gri amar și întârzierea zi cu zi a unei migrații inevitabile spre un loc de muncă mai bine plătit sau la care să fii respectată/respectat, spre o țară în care să poți să te împlinești personal și/sau familial și/sau profesional, spre un loc unde să te simți bine. Vibrația în nord-vest și vest este cu totul alta, lucrurile sunt deja așezate pe drumul corect.
Ca element concret, dacă te gândești să faci pasul decisiv spre părăsirea României, dă înainte de toate o șansă Transilvaniei, Banatului, Crișanei sau Maramureșului. Un an în chirie te va lămuri ce și cum. Selectează-ți orașul cu grijă, fiecare localitate posedă un profil specific și se poate potrivi mai mult (sau mai puțin) circumstanțelor tale profesionale sau familiale. Cunosc bucureșteni strămutați care sunt la fel de fericiți de Brașov sau Sibiu cum sunt eu datorită Clujului, fiecare și-a găsit locul potrivit pentru sine.
