Faceți căutări pe acest blog

marți, 22 noiembrie 2011

Suspendarea: 2 postere în conflict

Viziunea USL ar trebui să fie următoarea:


Înainte de a explica ce vreau să spun, să nu uităm un mic detaliu - şi anume articolul 10 din re-re-re-actualizata lege a referendumului:

"Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum."

Dar nu se va ajunge acolo. În cazul în care USL chiar a procesat situaţia în toate aspectele sale, singurul lor interes e să prelungească cât mai mult activitatea comisiei de anchetă (dacă va exista) şi discuţiile din plen (dacă se va ajunge acolo). În mod ideal, ar trebui să ducă votul (dacă va fi unul) până prin octombrie 2012. Tentativa de suspendare va fi respinsă la vot, iar USL ar opune parlamentul PDL voinţei majorităţii populaţiei. Nu este exclus să auzim despre "Cei 247" care stau pavăză lui Traian Băsescu împotriva unei ţări întregi, sau un discurs de acest tip - o imagine în oglindă a mesajelor de la campania precedentă de suspendare. Astfel PDL ar ajunge lipit de imaginea lui Traian Băsescu exact în timpul campaniei electorale. Şi Traian Băsescu este mai nepopular decât PDL (20% > 13%), deci principalul partid de guvernământ ar putea fi tras în jos.

Edit: Altă perspectivă, aceeaşi concluzie.

PDL, pe de altă parte, trebuie să joace simplu şi clar. Totul trebuie să dispară urgent din percepţia publicului - dacă în mai 2012 ne mai aducem încă aminte de tentativa de suspendare, nu e bine. Emfaza trebuie pusă pe eşecul opoziţiei, imaturitate, etc. Nu vor exista falii la un eventual vot, pentru că PDL este în aşteptarea reconfirmării la putere, reconfirmare care ar trebui să vină în decembrie 2012 - şi nu poţi să ai falii dacă eşti în stază. Dacă PDL permite iniţiativei de suspendare să ajungă la popor, nu va mai fi la putere cel puţin 5 ani de acum înainte. Dacă iniţiativa de suspendare este blocată repejor, pot să rămână la putere cel puţin 4 ani. Drumul este foarte clar.




luni, 21 noiembrie 2011

365 de zile în 36,5 rânduri



Acum un an...
... Sorin Apostu era un primar fericit.
... George Scripcaru era şi el un primar fericit.
... Sebastian Ghiţă tocmai încheiase un contract de management cu Realitatea TV.
... Marko Bela conducea UDMR.
... Adrian Sobaru încă nu se aruncase de la balconul Parlamentului.
... Alegerile interne din PDL erau la câteva luni distanţă.
... PDL avea 17% din intenţia de vot, iar PSD, PC şi PNL (neunite încă sub forma USL) un combinat 64%.
... Nici USL, nici partidul lui Dan Diaconescu nu existau oficial...
... iar partidul lui Dan Diaconescu avea 7% din intenţiile de vot.
... Sebastian Lăzăroiu nu era Ministrul Muncii (nici acum nu e).
... Peter Eckstein-Kovacs ocupa funcţia de consilier prezidenţial.
... 1800 români - care în 2011 au murit în accidente rutiere - erau sănătoşi şi bine-mersi.
... un român avea nevoie de 4,29 lei ca să cumpere un euro (azi are nevoie de 4,36).
... un ungur avea nevoie de 105 forinţi ca să cumpere un euro (azi are nevoie de 141).
... "Noua Republică" era ce s-a întâmplat în Războiul Stelelor după sfârşitul ultimului film.
... în Bucureşti n-aveam nici pod, nici stadion. Cum de rezistam, domne?!
... indemnizaţia de creştere a copilului era neatinsă.
... valoarea Facebook era estimată la 25 miliarde dolari (acum este de 82,5 miliarde).
... Cristian Popescu Piedone era cel mai vizibil primar PC.
... Adrian Păunescu tocmai murise.
... Dan Tapalagă scria un articol de-a dreptul profetic pornind de la cazul Pasat.
... Lucian Bute tocmai fusese ales să promoveze imaginea turistică a României.
... compania Bechtel concedia 834 de angajaţi care munceau (?) la autostrada Transilvania.
... Fătuloiu era un nume familiar.
... la fel şi Şoric, unul din susţinătorii sistemelor neconvenţionale de impulsionare a economiei româneşti
... Într-un interviu la EvZ, Vasile Ernu făcea observaţia că "orice detaliu mic în Rusia devine metafizică şi problemă fundamentală, iar [în România] orice metafizică şi problemă fundamentală devine derizorie şi detaliu nesemnificativ"
... Omar Hayssam era în libertate (ca şi acum).
... Sorin Ovidiu Vântu era în libertate (ca şi acum).
... Dinu Patriciu era încă un mogul rău.
... Mircia Muntean - primarul Devei - era în PNL. Acum este în UNPR.
... Nokia era la Jucu. Acum este în UNPR în alte ţări.
... UDMR era încă singurul partid al etnicilor maghiari din România.
... printre cei 170 de membri ai Comisiei Trilaterale se aflau şi 2 români (acum sunt 3).
... Turambar reamintea tuturor un lucru fundamental.
... Răzvan Lucescu era antrenorul echipei naţionale de fotbal.
... "Academia Caţavencu" era o publicaţie. Nu două. Nu trei.
şi
cu voia dumneavoastră, ultimul lucru pe listă,
destinul României era ţinut în frâie - ca şi acum - de către Mugur Isă Traian Băsescu.

joi, 17 noiembrie 2011

Rezultatele din 2012: ceaţa începe să se ridice

Am analizat informaţii din 12 ţări (51 de scrutine) care folosesc sistemul de vot uninominal pur. Aceste date pot fi utilizate în contextul proiectului PDL + UDMR pentru a determina ce se va întâmpla cu cele 88 de locuri din Senat şi pentru 182 din cele 300 de locuri din Camera Deputaţilor (18 se duc la minorităţi, 100 se vor acorda proporţional).

270 din 388 de locuri în parlament ar fi alese deci prin uninominal pur - ceva mai mult de două treimi.

Revenind la analiza ţărilor unde uninominalul pur deja există, am selectat exclusiv partidele care au obţinut mai mult de 11,0% din voturi şi mai puţin de 81,0% din voturi. Sub 11% ori nu se câştigă nici un loc în parlament, sau se ia un procent infim din mandate, sau vorbim de partide etnice care câştigă acolo unde sunt puternice (UDMR sau altele de acest tip).

Acestea fiind zise, hai să ne uităm la graficul care sintetizează rezultatele:


Linia albastră arată cum ar sta situaţia în sistemul proporţional: de exemplu, dacă ai luat 32% din voturi, ai luat şi 32% din locurile din parlament.

Linia portocalie arată câte locuri în parlament iei (verticala) prin comparaţie cu câte voturi ai obţinut (orizontala) în sistemul uninominal pur.

În sistemul uninominal, din câte se poate observa, pierde masiv faţă de sistemul proporţional cine ia mai puţin de 30% din voturi. Concret:
Partidele care au luat între 11% şi 15% din voturi au obţinut în medie 8% din locurile în parlament.

Partidele care au luat între 16% şi 20% din voturi: 11% din locuri.

Cele aflate între 21% şi 30%: au obţinut între 18% şi 20% din locuri. (aparent numărul de locuri scade odată cu creşterea în numărul de voturi, în realitate e vorba de cazul alegerilor din Lesotho, din 1998, despre care am mai scris).

În intervalul 31% - 49% din voturile populaţiei, lucrurile sunt ceva mai stabile: un partid obţine în medie acelaşi număr de locuri în sistemul uninominal ca şi în cel proporţional. Aici, însă, stabilitatea este o aparenţă statistică: să luăm de exemplu partidele care au luat între 31% şi 35% din voturi - există zece astfel de cazuri în baza de date. În două situaţii din zece, s-au obţinut 15% din locurile în parlament. Nu există certitudini.

... dar dacă ar exista o certitudine, ea ar fi următoarea: odată ce un partid obţine mai mult de 50% din voturi, el va obţine un număr de mandate disproporţionat de mare faţă de voturile obţinute. Iată:

Partidele care primesc între 51% şi 55% din voturi câştigă în medie 67% (!) din mandate.
Partidele care primesc între 56% şi 60% din voturi câştigă în medie 69% din mandate.
Partidele care primesc între 61% şi 65% din voturi câştigă în medie 80% din mandate.
 .... şamd.

Iar acum, ceva distractiv:

Uganda, 1980. Sistem uninominal pur.

Un partid ia 47,18% din voturi. Obţine 74 de mandate într-un parlament cu 125 de locuri.
Un alt partid ia 47,04% din voturi. Obţine 51 de mandate.
0,14% din voturi.. aparent... duc la o diferenţă de 23 de mandate (16% din totalul locurilor în parlament).

Dar există situaţii mult mai grave.

Nigeria, 1992. Sistem uninominal pur.
Social-democraţii obţin 48,4% din voturi. Convenţia Naţională Republicană obţine 51% din voturi.
Cine a câştigat mai multe mandate în Parlament?
Social-democraţii: 53% din mandate. CNR: 47% din mandate.

Malawi, 2004. Sistem uninominal pur.
Două partide se luptă cot-la-cot. Cel care a luat cu 16 mii de voturi mai mult a luat cu 8 mandate mai puţin.

Revenind la România şi la introducerea uninominalului pur în alegerea parlamentului, nu se pot trage concluzii definitive. Dar ceva e foarte ciudat.

miercuri, 16 noiembrie 2011

Cum votul uninominal va schimba totul

Iată două povestioare electorale cu final trist pentru cine se joacă cu focul:

În alegerile din Tanzania, din 1996...

Un partid ia 59% din voturi.
Al doilea partid ia 22% din voturi.
(Nu, nu am falsificat cifrele ca să-mi iasă vreo aluzie, rezultatele pot fi găsite aici)
Al treilea partid ia 6%.
Al patrulea partid ia 5%.
Al cincilea partid ia 3%.

Dar... tanzanienii (tanzanezii?) au vot uninominal pentru 80% din locurile în parlament şi o metodă proporţională pentru celelalte.

Partidul cu 59% din voturi a luat 79% din locurile în parlament. Avantaj ei.

Partidul de pe locul 2, care a luat 22% din voturi, a luat 7% din locurile în parlament. ... c-aşa e în tenis.

Partidul de pe locul 3, care a luat 6% din voturi, a luat 3% din locurile în parlament. Jumătate din voturi? S-au dus pe apa sâmbetei.

Partidul de pe locul patru a luat 5% din voturi şi 11% din locurile în parlament. Minune! Superb! Şi deloc surprinzător: e un partid cu susţinere locală, şi anume în insulele Unguja şi Pemba. Adică voturile lor au fost concentrate în Unguja. Un fel de ... unguri ai Tanzaniei.

Unguja?

  

Tanzanezii (tanzanienii?) sunt însă mici copii pe lângă o altă ţară din Africa cu sistem uninominal pur. Uitaţi-vă şi vă îngroziţi:

Congresul Pentru Democraţie: 60% din voturi. 79 de locuri în parlament dintr-un total de 80.
Partidul Naţional: 24% din voturi. 1 loc în parlament. Unul! Din ... 80.
Partidul Congresului: 10% din voturi. Niciun loc în parlament.
Partidul Libertăţii: 3% din voturi. Nimic, rien, nothing.

Unde? În Lesotho, 1998.

Lesotho?


























Părerile strict personale pentru azi:
1. Vizitaţi Unguja, se pare că merită.
2. Votul uninominal (şi nu mascarada proporţional-mixtă pe care am avut-o în 2008) se introduce de către un partid aflat la putere doar dacă este pe locul unu în sondaje. Preferabil: detaşat pe locul unu.
3. Este posibil ca în 2013 să avem nu numai o tentativă de suspendare a preşedintelui, dar şi o nouă constituţie.

marți, 15 noiembrie 2011

Credeţi în FSN?

Există oameni care cred că există FSN, fesenişti şi fesenism precum alţii cred în Diavol. Dacă sunteţi unul dintre ei, am veşti bune... sau proaste. FSN este cel mai puternic partid din România. De fapt, FSN este mai puternic acum decât oricând din 1991 încoace (încă un pic şi va fi mai puternic decât în 1990). În tabelul de mai jos, am adunat procentul voturilor obţinute de FDSN/PSD cu FSN/PD, făcând o estimare pentru scorul PD la parlamentarele din 2004 pe baza rezultatului de la alegerile locale din acelaşi an. Iată ce-am găsit:


1990: "cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă..." FSN = 66,3%.

1992: S-a petrecut Piaţa Universităţii. A apărut CDR. FSN = 37,9%.

1996: CDR la apogeu. FSN = 34,4%.

2000: CDR la gunoi. FSN = 43,6%.

2004: "ce blestem o fi pe ţara asta să aleagă între doi comunişti?". FSN = 50,6%.

2008: "îmi văd visul cu ochii". FSN = 65,4%.

luni, 14 noiembrie 2011

Stop-cadru cu un an înainte de alegeri

Mai este un an până la alegerile parlamentare. Am comparat situaţia din sondaje din luna noiembrie a anului anterior alegerilor cu rezultatul propriu-zis. Această comparaţie a acoperit ultimele trei alegeri parlamentare: 2000, 2004, 2008. Tabelul de mai jos prezintă numerele sub formă brută - procentul de voturi conform sondajului din anul anterior alegerilor în negru, iar rezultatul propriu-zis de la alegeri în albastru.


Partid / ani
1999-2000
2003 - 2004
2007-2008
PSD
46 (37*)
43 (36,6*)
23 (33)
PD
6 (7,5)
7 (ADA: 31,2)
35 (32,3**)
PNL
7,5***
16 (ADA: 31,2)
14 (18,5)
PRM
8 (21)
16 (13)
5 (3,1)
CDR/ CDR2000
17 (5***)

-
-
APR
13 (4,1)
-

-

PLD
-
-
4,7 (**)
PNG
-
-
5,6 (2,2)


* = dar în alianţă cu PC
** = PLD a fuzionat cu PD înainte de alegeri
*** = PNL a părăsit CDR înainte de alegeri

Hai să citim tabelul acesta pe baza unor întrebări de bun-simţ:

Există partide sau segmente ideologice vulnerabile în mod tradiţional? Nu. Toate partidele, din toate părţile spectrului politic, au pierdut sau au câştigat procente între anul anterior alegerilor şi momentul votului.

Pot avea loc schimbări spectaculoase între anul anterior alegerilor şi alegerile propriu-zise? Da: ca să luăm doar exemplul unui partid, social-democraţii au pierdut 9% între 1999 şi 2000; au pierdut 6% între 2003 şi 2004, şi au câştigat 10% între 2007 şi 2008. Cazul PRM în perioada 1999 (8%) - 2000 (21%) este cu adevărat ieşit din comun din acest punct de vedere.

Se poate pierde locul 1? Ierarhia s-a schimbat o singură dată în trei situaţii: PDL ar fi ocupat locul 1 în 2007, dar un an mai târziu a luat locul 2.

În anul de dinaintea alegerilor, cine creşte ca intenţie de vot - opoziţia sau puterea? Răspunsul ar putea fi simplu: "da - întotdeauna opoziţia!" Ajută însă să precizăm despre care opoziţie vorbim. În 2000 PSD a pierdut voturi faţă de 1999 iar PRM a câştigat.

Există pattern-uri sau laitmotive utile în perspectiva alegerilor din 2012? Poate fi doar o coincidenţă, dar întotdeauna partidul preşedintelui în funcţie a pierdut voturi. Până şi în 2008, când PDL pare să fi pierdut doar 2,7% într-un an, este vorba de o situaţie serioasă, pentru că între timp PD fuzionase cu PLD, fără a-i moşteni şi procentele. Însumat, în 2007 PD şi PLD aveau 39,7% din intenţia de vot; la alegerile parlamentare PDL a obţinut 32,3%.

De asemenea, niciodată un partid sau alianţă cotate cu 40% sau mai mult din voturi în anul anterior alegerilor nu a reuşit să depăşească această barieră la momentul votului propriu-zis. Acest lucru este însă contrabalansat de faptul că, de la Piaţa Universităţii încoace, nu a existat o intenţie de vot mai mare decât cea pentru USL. Voi reformula acest lucru: pentru prima dată în douăzeci de ani avem o forţă politică cotată cu 50% sau mai mult din opţiunile alegătorilor.

Ce ne spune tabelul de mai sus despre Partidul Poporului? Partidele populiste au o susţinere volatilă: în urma sondajelor de opinie efectuate cu un an înainte de alegeri, este uşor să le supralicitezi (PNG în 2007, PRM în 2003) sau să le subestimezi (PRM în 1999)

Cu care situaţie din trecut seamănă mai mult cea din 2011? Cred că răspunsul aici este unul singur...

În 1999, aveam următoarele coordonate:
O coaliţie care se anunţă ca fiind de dreapta se află la putere.
Economia este pe butuci.
Preşedintele este nepopular.
Preşedintele nu mai poate candida.
Intenţia de vot pentru cei aflaţi la putere este undeva între 17% şi 20%.
Un partid populist şi vehement stă de pază la cotitură.
Frământări în sânul coaliţiei cu potenţial de schismă (Noua Republică poate jocul rolul pe care l-a jucat PNL în 2000).


Diferenţe (hotărâtoare, din punctul meu de vedere):
Echivalentul PNL-ului nu a plecat (încă) din coaliţie.
Puterea organizaţională a PDL şi UNPR este superioară celei a PNŢ-ului.
Intenţia de vot pentru USL este superioară celei pentru PSD. Şi nu cu un procent sau două.
Nu există forţe precum APR sau PD-ul din 1999 care să fărâmiţeze intenţia de vot.


Tabelul de mai sus mă împinge spre o întrebare, deocamdată fără răspuns: ce fel de rezultate o să avem? Ca în 2000, când 30% din intenţia de vot din 1999 (CDR + APR) s-au dus în fum iar PRM şi-a mărit scorul cu 160% într-un an? Sau ca în 2004 şi 2008, când 7-10% procente s-au plimbat dintr-o parte în alta?

joi, 10 noiembrie 2011

Ce iubesc românii vs. ce iubesc britanicii

Lista celor mai apreciate 10 branduri din România în anul 2011:

1. Borsec
2. adidas
3. Mercedes-Benz
4. Dr.Oetker
5. IKEA
6. Coca-Cola
7. Nike
8. BMW
9. Jack Daniel's
10. Orbit


În Marea Britanie avem o listă niţel diferită:
  1. Mercedes-Benz
  2. Rolex
  3. BBC 
  4. Coca-Cola 
  5. Google
  6. Microsoft 
  7. BMW 
  8. British Airways 
  9. Apple
  10. Jaguar  


Mercedes-Benz şi BMW apar în ambele clasamente. În medie un britanic câştigă 3000 de euro pe lună, adică de 7 ori mai mult decât un cetăţean al României. Cred că este clar cine foloseşte un Mercedes şi cine visează.

Companii de stat avem şi noi, şi ei. Diferenţa este că ale lor sunt apreciate de cetăţeni: BBC e pe locul 3, TVR nu e nicăieri. British Airways apare la ei pe locul 8, Tarom pauză. Ca observaţie generală noi nu avem brand-uri media în top 10 - la polonezi sunt şapte în top 50.

În topul britanic nu apare nicio băutură alcoolică (deşi britanicii sunt buni consumatori), la noi apare Jack Daniel's (deşi suntem o ţară care bea beri în genere ieftine). Altfel spus, britanicii beau eficient şi fără să le prea pese ce beau, românii vor să creeze o impresie pozitivă atunci când sunt întrebaţi ce le place.

IKEA la ei este un brand banal, la noi ia un senzaţional loc 5. Bunul simţ gospodăresc se vede la locurile 1 (Borsec) şi 4 (dr. Oetker) din România.

Faptul că, în mod ciudat, e mai scump să cumperi articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte în România decât în SUA sau UK se vede în faptul că adidas şi Nike ocupă locurile 2 şi 7 în România. Moştenirea epocii BUG Mafia e bine mersi, fascinaţia pentru pantofii sport e restricţionată în lumea civilizată la ghetouri de nevizitat.

În sfârşit, deşi suntem aparent o ţară tehnologizată, nu avem nici un brand de software sau hardware în primele 10. Britanicii au trei (Google, Microsoft, Apple).

Prezenţa Orbit în top 10 este logică, având în vedere că - la nivelul ţării -  folosim mai puţin de două tuburi de pastă de dinţi pe an, adică românul obişnuit se spală pe dinţi cam o dată la două-trei zile.

Ca să nu închei într-o notă funebră, este bine că Borsec - un brand românesc - a luat locul unu. Deşi dacă anumite referundum-uri vor fi luate în seamă, ar trebui să o identificăm drept "brand secuiesc".

Arhivă blog