Faceți căutări pe acest blog

marți, 1 noiembrie 2011

"Vă rog să trageţi pe stânga!" - cazul UNPR

În ultimul timp se fac sondaje în care cetăţenilor li se cere să se identifice pe o axă ideologică. Mă tem că utilitatea reală al acestor cercetări este limitată. Majoritatea celor care răspund se gândesc întâi la ideologia asumată de partidul/liderul favorit şi apoi se identifică ca atare.

În lipsa unei educaţii sau tradiţii politice îndelungate, „stânga” şi „dreapta” sunt în România termeni relativ absconşi. Numărul de români care gândesc în termeni strict ideologici este infim, raportat la numărul total de votanţi. Iar partidele au făcut ca această stare de fapt să se menţină. Politicile PSD în perioada 2000 – 2004 au adus o creştere a economiei pe premize care nu erau sută la sută de stânga. PDL nu a redus birocraţia (ca număr de acte necesare pentru funcţionarea unei firme) şi nici dimensiunile aparatului administrativ. PNL s-a aliat cu PSD. PRM şi Dan Diaconescu joacă la ambele extreme. Singura dezbatere cu aparenţe ideologice – cea privind modelul de impozitare, 16% vs. progresiv – nu ţine de dezbaterea stânga-dreapta. America are acelaşi sistem (progresiv) de impozitare de 90 de ani. Să nu credeţi că ori de câte ori vin republicanii la putere se trece la o cotă unică.

Campaniile nu au însă în centrul lor ideologii, ci mesaje. Sunt de aceeaşi părere cu Bogdan Teodorescu în sensul că politicile actuale au dus la un excedent de nevoi de stânga. În termeni economici, piaţa (majoritatea votanţilor) cere mesaje de stânga. Din acest punct de vedere, UNPR este avantajat. Legătura dintre emiterea unui mesaj de stânga şi obţinerea propriu-zisă a voturilor este însă ceva mai complexă. Trebuie ca votanţii să aibă încredere că respectivele mesaje vor avea acoperire în fapt. Atâta timp cât UNPR este membru al unei coaliţii care a luat mai multe măsuri aparent distructive pentru protecţia socială (de la reducerea numărului de paturi în spitale până la închideri de şcoli) fără să se opună, orice mesaj de stânga ar suna fals. Aparent acelaşi lucru este adevărat în legătură cu PSD (un partid de stânga care cooperează cu unul de dreapta), dar imaginea UNPR este turtită pur şi simplu de cea a partenerului de coaliţie, lucru care nu este valabil pentru PSD. În mediile politice şi nu numai, circulă un aforism conform căruia nu există oameni care să voteze UNPR, pentru că este imposibil să fii de partea coaliţiei aflate la guvernare şi în acelaşi timp să-ţi displacă PDL. Există aici un sâmbure de adevăr?

La nivel de imagine, vectorii de comunicare ai UNPR sunt nepotriviţi pentru o identitate de stânga. Cristian Diaconescu este o figură intelectuală fără combativitatea lui Victor Ponta. Ministrul Oprea aparţine mediului militar; numele său nu este legat la nivel popular cu nici o iniţiativă de stânga într-o guvernare PDL (votanţii educaţi din punct de vedere politic îl ştiu drept „şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase”). Nici numele lui Şerban Mihăilescu, nici porecla sa nu au efectul de mobiliza la vot zeci de mii de oameni.

Identificarea drept partid de stânga la nivel de mesaje va avea un impact mai bun decât identificarea cu o viziune de dreapta, pentru că cea din urmă ar duce la suprascrierea UNPR de către PDL. UNPR se va confrunta în mod evident cu o întrebare - "de ce nu aţi luptat împotriva măsurile dure luate de Boc? De ce aţi rămas încă în coaliţie dacă sunteţi partid de stânga?" La această întrebarea conducerea UNPR dă aceleaşi răspunsuri ca şi PDL, ceea ce este calea perfectă pentru a nu lua voturi de la USL, ci - teoretic - de la PDL însuşi. Discuţiile despre o alianţă complică lucrurile din acest punct de vedere.

În acelaşi timp, trebuie spus că Uniunea a pornit o campanie inspirată de achiziţie de primari. Rezultatele sale în 2012 vor depinde de capacitatea acestora de a mobiliza populaţia şi de forţa sau lipsa de forţă a organizaţiilor locale ale UNPR.  
Iar acum o informaţie ceva mai proaspătă:

National Democratic Institute, un think-tank cu o reputaţie solidă, a demarat o colaborare cu UNPR. NDI, o organizaţie ataşată neoficial Partidului Democrat din SUA, face de obicei lucruri interesante. Un singur angajat NDI a fost alocat pentru UNPR. Cine poate citi printre rânduri este rugat să o facă. Subiectul este demn de a fi urmărit în continuare.

Un comentariu:

  1. În România, distincţia stânga/dreapta s-a făcut prin raportare la Ion Iliescu şi FSN. Ei fiind de stânga, automat opoziţia era de dreapta, chiar dacă vorbeam de partide social-democrate, ca PD sau PSDR lui Cunescu. Fiind proaspăt ieşiţi din comunism, electoratul român nu avea cum să fie altfel decât de stânga, cu excepţia unei minorităţi care multă vreme nu a depăşit 10% - respectiv scorurile diverselor aripioare PNL sau al altor formaţiuni de dreapta (UFD, URR) însumate. Abia relativ recent, la alegerile din 2008, s-a apropiat de un 20%, acum împărţiţi relativ egal între PNL (10-11%) şi PD (grupul Stolojan - 7-8%).
    Scorul foarte mare al PD ca „partid de dreapta”, respectiv >30%, se datorează mai degrabă unui discurs de tip catch all care aduna electorat PRM, PNŢCD, PNG, PSD. La fel şi cei 18% ai PNL se datorau mai degrabă unei mode sexy decât unor convingeri liberale reale. Electoratul său tradiţional nu a sărit de 10-11%. Când a crescut, o parte a migrat la PD împreună cu Stolojan.

    RăspundețiȘtergere

Arhivă blog