Faceți căutări pe acest blog

joi, 11 aprilie 2013

O mini-istorie electorală a PSD - partea 2

În partea 1 a acestei postări am prezentat primii şapte ani de existenţă ai PSD. Prin comparaţie, perioada 1997-2000 a fost una de mari frământări. Anii de opoziţie erau o experienţă neobişnuită pentru un partid care depinsese de bugetul statului şi de funcţii în administraţie. T. Meleşcanu s-a rupt de partid, formând APR. Dar partidul a supravieţuit.

Una din priorităţile strategice definite în acel moment a fost unificarea treptată a stângii, lucru realizat şi cu ajutorul indirect al PD. Să punem problema astfel: exceptând FDSN/PDSR/PSD şi PRM, câte partide de stânga sau nostalgice după naţionalist-comunism au obţinut mai mult de 100 de mii de voturi?

În 1996: şase
În 2000: trei
În 2004: două
În 2008: unu

Câte procente au strâns aceste partide la parlamentare?

În 1996: 24%
În 2000: 13,5%
În 2004: 13% (aproximativ)
În 2008: 2%

Revenind la anii '96-2000: reformele CDR au fost exact lucrul de care avea nevoie PSD pentru a se reface în planul opţiunilor de vot. O bună parte din cei care votaseră CDR aparţineau bazinelor electorale ale stângii de la începutul deceniului - detalii aici. Valul pro-PSD din 2000 a fost în multe privinţe asemănător dar în sens contrar, social-democraţii primind votul multor persoane care cu 4 sau 8 ani înainte nici nu s-ar fi gândit să voteze PSD.

Concret: la momentul alegerilor, PSD a obţinut mai multe voturi decât în 1992 sau 1996. Ion Iliescu s-a stabilizat la cota din 1996 (4 milioane de voturi). Pentru a înţelege cât de mare era acest electorat, merită spus că dacă în turul doi n-ar fi votat pentru Ion Iliescu decât cei care au votat în turul unu pentru candidatul PSD, el tot ar fi câştigat în faţa lui Corneliu Vadim Tudor.

Despre aparenta prăbuşire a PSD din anul care a precedat alegerile (zece procente pierdute în şase luni!) am mai scris aici.

Iată ce scrie Bogdan Teodorescu în "Marketing politic şi electoral" despre campania din 2000 a PSD, în construcţia căreia el a jucat un rol important:

"[Campania] a fost construită în jurul conceptului împrumutat din campania lui Mitterand, 'forţa liniştită'. PDSR nu a utilizat decât foarte rar atacurile la CDR iar atunci când le-a făcut, criticile [din spoturile electorale] nu aparţineau liderilor PDSR ci unor oameni obişnuiţi care-şi spuneau of-urile. 'Strada acuză CDR, nu conducerea PDSR' era ideea acestor spoturi. În acelaşi timp, PDSR şi-a construit pentru prima dată spoturi calde şi calme, în care se vorbea de normalitate, despre oameni fericiţi, în care predominau imaginile frumoase (...) Sloganul central al campaniei PDSR, 'împreună cu oamenii, alături de ei' reflectă una din cele două mari probleme ale cetăţeanului român la momentul 2000: nevoia de grijă, nevoia de protecţie din partea statului (...) La întâlnirile televizate, PDSR a trimis în genere oameni din eşalonul doi, tehnicieni specializaţi [pe subiectul aflat în discuţie]."

Efectele au fost următoarele:

Scorul partidului în mediul urban s-a dublat, PD fiind principalul "donator" de voturi. PSD a primit 33% din voturile locuitorilor oraşelor mari, un scor identic cu cel înregistrat în rândul unui electorat teoretic mai apropiat de partid şi anume locuitorii oraşelor mici, cu populaţia sub 100 de mii de locuitori.

Partidul a ocupat un neaşteptat şi neobişnuit loc unu în rândul decreţeilor (30% din voturile decreţeilor care s-au prezentat la urne).

Priorităţile votanţilor PSD nu mai erau aceleaşi ca la mijlocul anilor '90: şaptezeci şi unu la sută din votanţii partidului erau de părere că populaţia ar trebui să accepte sacrificii în numele reformei.

Guvernarea care a urmat a fost, în plan electoral, una dintre cele mai eficiente din istorie, obţinând în 2004 acelaşi scor ca şi în 2000: 37%. Explicaţiile sunt numeroase dar un factor anume mi se pare subevaluat. Graficul de mai jos descrie evoluţia ratei inflaţiei între ianuarie 1992 şi decembrie 2004:







Am detaliat înfrângerea lui Adrian Năstase aici. Un verdict mai sintetic a fost dat de către Sebastian Lăzăroiu în noiembrie 2011:

"Guvernul Năstase a contribuit cel mai mult la apariţia electoratului de dreapta din România, între 2001-2004. Guvernul Năstase a avut o abordare mai de dreapta, pentru că ei au fost nevoiţi să ia nişte măsuri de reformă, trebuia să închidă dosarele cu UE (...) Atunci au fost şi primii ani de creştere economică şi s-a creat şi acest electorat de dreapta, care vrea şi altceva decît să stea la mila statului. Vreau autonomie, individualitate, vrea şanse să se dezvolte (..) germenii s-au creat atunci, în guvernarea Năstase, care a şi căzut de la putere tocmai din acest motiv".

Partidul făcuse între timp o schimbare a generaţiei de lideri. La centru se aflau figuri cu o alură semnificativ mai (pro-)occidentală decât conducătorii din anii '90, iar în teritoriu PSD se baza pe organizatori capabili, dezinteresaţi de aspectele fine ale ideologiei dar experţi în mobilizarea electoratului din rural şi din oraşele mici. Deşi combinaţia părea una perfectă - fiind în mare parte copiată de PDL în perioada 2005-2011 - ea a fost puternică testată de ce s-a întâmplat în continuare. Pentru PSD urmau ani extrem de dificili.

Dar ce s-a întâmplat cu social-democraţii după 2004, în postarea viitoare.

5 comentarii:

  1. Toate bune si frumoase dar Lazaroiu dupa ce spune un adevar incheie cu o minciuna, celebra "impachetare" care trebuie sa dea credibilitate totului.

    Mai exact partea de final cu "guvernarea Năstase, care a şi căzut de la putere tocmai din acest motiv" este falsa, stim bine ca n-a cazut ci am avut un presedinte jucator care a interpretat constitutia...cum nici el insusi cred ca nu mai stie astazi ce este corect.

    Si este adevarat, dar si ciudat in acelasi timp, ca in Romania stanga a facut mai mult pentru dreapta decat dreapta insasi(incepand cu retrocedarile, cu familia Regala, cu vehicularea pentru prima data a cotei unice, cu NATO si UE, cu aparitia asa-zisei clase de mijloc(mai mult teoretic, caci daca ne raportam la ce inseamna clasa de mijloc afara, ce castiguri presupune si mai ales cati platesc impozit pe acele castiguri mai avem de lucrat MULT), dar cumva guvernarea Nastase nu uita nici de pensionari(imi amintesc de la ai mei ca a fost o perioada de cateva luni spre un an in care se indexa pensia in fiecare luna cu rata inflatiei) ceea ce-i facea destul de multumiti la acea perioada.

    Dincolo de asta stiu ca au mai fost si ceva "probleme interne" la acea data, care nu stiu cat au contat. De pilda razboiul intre "lupii tineri" si "batranii" lui Iliescu cu trimitere in eficacitatea filialelor mai ales in turul al doilea al prezidentialelor dupa ce oamenii se vazusera alesi deja la parlamentare. Personal stiu din surse "sigure" o istorioara despre George Copos care dupa ce se vazuse ales senator(PSD/PUR pe vremea aceea) in turul doi al prezidentialelor nu si-a mai scos oamenii la vot cu aceeasi ardoare ca pentru el insusi(avea o fabrica de motoare pe langa Pitesti...poate o mai are si acum, habar n-am). Dar astea sunt deja istorie, cine stie daca sunt adevarate, daca Copos chiar putea juca in hamul lui Nicolescu ala de la Arges.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aveți dreptate în ceea ce spuneți despre guvernul Năstase și despre demobilizarea dintre cele două tururi. Trecînd însă de planul politic, se ridică două întrebări:
      - de ce George Copos (dar și baroni PSD) nu s-au mai mobilizat pentru al doilea tur?
      - de ce Copos și colegii au acceptat investirea unui Guvern DA („soluția imorală”) cînd îl puteau forța pe Băsescu să aleagă între numirea unui Guvern fără DA și organizarea, tot de către Năstase, a unor alegeri anticipate?

      Răspunsurile se reflectă în afirmațiile și în concluziile, fie și insuficient nuanțate, ale lui Sebastian Lăzăroiu.

      Ștergere
    2. De ce nu s-au mobilizat in al doilea tur ? Daca chiar e adevarata treaba, pe cifre si avand in vedere diferenta foarte mica, probabil ca la nivel national are explicatii in felul in care unii si altii au primit ce-au cerut de-a lungul celor patru ani de putere, a felului in care Nastase a facut "balet" intre cerinte, cine cere, ce cere, si ce se poate primi in realitate. Iar cerintele sunt atat oficiale, legitime, cat si "neoficiale"...depinde ce anume ceri si ce suparari se intampla dupa ce esti refuzat. Asta-i logica interna a oricarui partid romanesc. Nu stiu de altii, dar stiu ca am auzit o povestioara cu Copos a carei explicatie o gasesc foarte umana, una e sa ma aleg eu, altceva e sa ma mobilizez pentru altul cand cel care-l contracandideaza mi-a facut si-o tribuna la stadion pe banii statului candva si am impresia ca sunt prieten cu el.
      A doua intrebare, de ce a "tradat" PUR-ul...cica pentru "interesul national" asa a argumentat recent Voiculescu. :) Cred ca n-avea nimic de-a face cu "dreapta" si "stanga", ci cu propriul interes.
      Iar UDMR-ul au zis si ei ca sunt de "dreapta" atunci cand nu sunt de "stanga".

      Ștergere
  2. greu de pus psd la stanga... singura intemeiere a acestei etichetari ar fi etatismul (iar, din punctul asta de vedere, toate partidele din romania sunt de stanga). pesedeul are mai degraba trasaturi conservatoare, daca ii privim atitudinea fata de schimbare si felul in care intelege sa faca politicile sociale, iar asta explica in parte si succesul electoral perpetuu printre persoanele dincolo de o anumita varsta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Discutabil despre PSD la modul general - dar politicile adoptate de guvernul Nastase, ca de ex. impozitarea dura ( as zice de-a dreptul salbatica ) a muncii în vreme ce s-a mentinut si chiar redus cea a capitalului, au fost mai degraba de dreapta ... ;)

      Si da - o doza de conservatorism pe care PNTcd-ul nu a stiut sa o capitalizeze suficient, iar apoi nu a mai fost aproape deloc satisfacuta nu trebuie neglijata nici ea.

      Ștergere

Arhivă blog