Sondaj INSCOP: PSD stabil, mici rearanjări pe restul scenei electorale

Detalii privind rezultatele sondajului: aici. Atenţie, el a fost efectuat acum câteva săptămâni.

Orice analiză a acestor date trebuie să pornească de la următoarea observaţie crucială: faţă de parlamentarele care au avut loc anul trecut există aproape două milioane de persoane care au acum o opţiune de vot dar care nu au votat atunci.

57% dintre respondenţi au o opţiune de vot, ceea ce înseamnă 57% din românii adulţi aflaţi în ţară, adică aproximativ 9,1 milioane persoane. La parlamentare s-au înregistrat 7,4 milioane voturi valide. "Nou-veniţii" s-au distribuit aproape egal între toate forţele politice, cu un mic avantaj pentru opoziţie.
De aceea avem următorul paradox:

USL are o mică scădere la procente:
60% la parlamentare
57-58% conform sondajului

dar creşte ca număr de voturi

4,4 milioane voturi la parlamentare
5,2 milioane voturi conform sondajului.

Prezenţa la europarlamentare şi poate chiar şi la prezidenţiale va fi mai scăzută decât cea declarată. Milioane de oameni au o opţiune politică (dacă îi întrebi) dar în ziua votului ezită şi stau acasă. Problema este că nu ştim care partide ar fi afectate mai mult de acest tip de absenteism. În genere el este aproape egal distribuit pe opţiuni politice (detalii aici).

Să lăsăm acest lucru la o parte şi să ne concentrăm pe rezultate. În toamnă aceste concluzii vor fi revizitate:

1. Scăderea PNL şi apariţia PMP fragmentează scena politică în favoarea PSD. Ne îndreptăm spre un peisaj electoral cu un partid vizibil superior (PSD=37-39%) şi multe multe partiduleţe cu 15% sau mai puţin fiecare, ca în perioada 2002-2003 sau ca în Republica Moldova acum.

2. Strategia comunicaţională a PSD a dat roade. PNL plăteşte factura guvernării printr-o scădere continuă dar înceată.

3. PDL rezistă foarte bine pe picioare ideii PMP. Zic "idee PMP" pentru că sondajul a fost efectuat înainte de anunţarea conducerii organizaţiei.

4. PDL+PMP+ADA depăşesc cu mult pragul de 20% în care se înghesuiau până acum câteva luni în toate sondajele. Motivul principal este (re)activarea în planul opţiunilor de vot a unor susţinători ai preşedintelui Băsescu, dintre care o bună parte au abandonat PDL de foarte mult timp sau n-au votat ARD la parlamentare.

5. PPDD e în prăbuşire slow-motion.

Jocul oglinzilor trecute

Deseori suntem prinşi în prezent şi nu obţinem o perspectivă foarte clară. Hai să încercăm un experiment în sensul sta: să zicem că un român a plecat din ţară după alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 2000. A petrecut treisprezece ani în mijlocul Africii, total dezinteresat de ştiri privind România şi de ştiri în genere. Dacă ar veni acum şi m-ar întreba: "Partidele din România cum mai sunt şi care mai e situaţia lor?", i-aş spune că modificările faţă de 2000 ar fi următoarele:

Spaţiul ocupat de populism s-a comprimat cu cel puţin zece procente (PRM atunci vs. PPDD acum).
PD şi PNL şi-au dublat respectiv triplat scorurile.
FC şi NR ocupă cam acelaşi loc ca CDR atunci (5,3%).
PSD este în sondaje la o cotă aproape identică cu cea obţinută atunci la parlamentare (37%).

Unui om care călătoreşte în timp din 1996 sau 2004 ar descoperi că divizările sunt altele decât cele cu care e obişnuit. Ar fi evidentă lovitura magistrală pe care a dat-o PSD subtilizând liberalii din tabăra adversarilor săi politici.

Cel mai puţin surprins de schimbări ar fi un om care soseşte din 2008. Atunci, ca şi acum, PSD+PNL=combinaţie extrem de puternică, mai mare de 50%. Spaţiul pe care se duc disputele din spaţiul PMP/fostul ARD este mai mic decât cel al PDL-ului de acum cinci ani (20% vs. 33%) dar schimbarea ar putea fi explicată la un nivel mai nesofisticat prin criza economică, care a activat PPDD.

Alegerile prezidenţiale din 1992: reper

Am bănuiala că această postare va fi importantă în lunile care urmează. Anul 2014 reprezintă al doilea moment în care avem alegeri majore la doi ani după cele anterioare. Prima dată când ne-am întâlnit cu această situaţie a fost în 1992.

Ce s-a întâmplat în 1992?

Ion Iliescu a candidat din partea FDSN şi a avut o campanie agresivă ("vin moşierii", etc). Nu avea nevoie.

1. Între alegerile din 1990 şi cele din 1992, Ion Iliescu a pierdut cinci milioane de voturi, iar aria democratică non-FSN-istă a câştigat 1,5 milioane voturi. Nicio surpriză: în acei doi ani şi jumătate au avut loc mineriadele şi ruperea FSN. Însă diferenţa între taberele principale era, chiar şi aşa, mult prea mare:

Cel mai mare număr de voturi la prezidenţiale pentru opoziţia democratică în acest interval (turul 2, 1992) este cu un milion mai mic decât cel mai mic număr de voturi pentru Iliescu în toată perioada 1990-1992 (turul 1, 1992). Apogeul opoziţiei este inferior punctului cel mai slab al lui Iliescu.

Scorurile din primul tur în 1992 au fost:

Iliescu 47%. Cel mai bun scor înregistrat vreodată în primul tur. Şi trebuie să mulţumească FSN pentru asta. Detalii mai jos.

Constantinescu 31%. Un scor meritoriu. Cu un procent-două sub Traian Băsescu în primul tur (2004 sau 2009).
Un element aparte: aproximativ un sfert din voturile pentru Constantinescu au venit de la votanţi UDMR. A fost ultima dată când UDMR nu a susţinut un candidat propriu la preşedinţie.

Funar aproape 11%. Performanţă foarte, foarte bună în Ardeal, în mai multe judeţe ocupând locul unu sau cel puţin doi. La nivel naţional vorbim de un scor... moderat pentru extremism, care de-a lungul timpului a obţinut şi şase procente în primul tur al prezidenţialelor, dar şi douăzeci şi opt.

Caius Traian Dragomir 4,7%. FSN (PD) a trimis un candidat fără şanse în loc să-l utilizeze pe Petre Roman. Caius T. Dragomir a luat doar jumătate din voturile partidului. În alte cuvinte, mulţi votanţi FSN s-au dus spre Iliescu sau au absentat. În 1996 greşeala nu s-a mai repetat.

Mânzatu & Druc 6% cumulat. Niciodată candidaţii marginali n-au obţinut mai puţine procente cumulat. Prin "candidaţi marginali" înţeleg candidaţi care au obţinut, individual, mai puţin de 5% din voturi.

Turul doi a fost unul clasic, fără surprize. Forţele-altele-decât-PSD erau divizate şi, mult mai important, electoratele-altele-decât-cel-al-PSD erau divizate. Atunci când extremiştii şi reformiştii, sau mult mai general spus, celelalte electorate se aliază împotriva candidatului PSD la prezidenţiale, acesta pierde în turul doi. Nu a fost cazul în 1992.

Detaliul de vineri: mai puţin de 2%

La alegerile din 2009, Remus Cernea a candidat la prezidenţiale şi a primit 60 de mii de voturi.

Mai multe decât Radu Câmpeanu în 1996 (da, a candidat şi atunci).

Dar de trei ori mai puţine decât Becali în 2004. Sau decât Becali în 2009.

PSD 2001 vs PSD 2013

Situaţii aparent asemănătoare: guvernare PSD care urmează uneia reformiste şi ineficientă în plan electoral.

Sursa pentru 2001: Barometru Fundaţia Soros (octombrie).
Sursa pentru 2013: Sociopol (august).

Scor total PSD:
Trecut: 62%
Acum: 40%

Scorul PSD în rândul votanţilor cu studii primare:
Trecut: 67%
Acum: 49%

În rândul votanţilor cu studii medii:
Trecut: 59%
Acum: 39%

În rândul votanţilor cu studii superioare:
Trecut: 46%
Acum: 49%

Votanţi cu vârsta între 18 şi 29 de ani:
Trecut: 51%
Acum: 32%

Votanţi cu vârsta între 30 şi 44 de ani:
Trecut: 58%
Acum: 33%

Votanţi cu vârsta între 45 şi 59 de ani:
Trecut: 63%
Acum: 38%

Votanţi cu vârsta peste 60 de ani:
Trecut: 69%
Acum: 53%

Electorat rural:
Trecut: 65%
Acum: 41%

Electorat urban:
Trecut: 59%
Acum: 40%

Situaţia PSD este mai proastă decât în 2001, în principal datorită migraţiei care a secat rezervoare importante de voturi.

Pe de altă parte...

Acum ca şi atunci grupurile sociale ţintite în mod tradiţional de "dreapta" privesc spre stânga - în rândurile lor PSD ocupă locul 1.

Un aspect mai puţin evident este că din punct de vedere strategic situaţia e mai favorabilă PSD decât acum doisprezece ani. Atunci, toate electoratele non-PSD (liberalii, pediştii, vadimiştii, etnicii maghiari) s-au unificat într-un târziu împotriva candidatului PSD la preşedinţie şi l-au învins. La asta adăugăm o campanie inspirată şi pozitivă a Alianţei DA care a atras votanţi de la PSD (detalii aici).
În perspectiva anului 2014, electoratele şi forţele politice non-PSD sunt divizate şi incapabile să coopereze, elementele-cheie din acest punct de vedere fiind Traian Băsescu şi Crin Antonescu.

Ce şi cât schimbă anul de dinaintea europarlamentarelor

Cu un an înainte de europarlamentarele din 2007, conform Barometrului Opiniei Publice comandat de Fundaţia Soros, opţiunile de vot la parlamentare erau următoarele:

ADA (numită ca atare sau unul din partidele componente): 53%
PSD: 20%
PRM: 12%

Situaţia este interesantă pentru că:
- PRM-ul de atunci e apropiat, ca scor, de PPDD-ul de acum;
- USL are o situaţie un pic mai bună ca ADA dar domină scena într-un mod similar;
- Partidele din opoziţie cumulează acum în sondaje jur de 20%, exact ca PSD acum şapte ani (social-democraţii nu se aflau atunci la putere).

Ce s-a întâmplat la europarlamentarele din 2007?

Componentele ADA (PD, PNL, PLD) au cumulat 49%.
PSD a reuşit o mică îmbunătăţire: de la 20% a ajuns la 23%.

Cu un an înainte de europarlamentarele din 2009, PDL era pe cai mari. Conform INSOMAR/Realitatea TV, partidul era la câteva procente de a fi mai popular decât celelalte două forţe politice principale puse împreună (PDL 38 de procente, PSD 26, PNL 16). Cu foarte mici schimbări, situaţia s-a menţinut şi la europarlamentare. Combinaţia PDL+EBA a pierdut patru procente faţă de cât avea PDL cu un an mai devreme, PSD a câştigat 5%, PNL a pierdut 1%.

După cum se vede, anul anterior europarlamentarelor n-a adus modificări profunde în ceea ce priveşte intenţiile de vot. Însă de fiecare dată au existat deplasări de 3-5 procente.

Absenţa schimbărilor majore este interesantă pentru că mai sus e vorba de europarlamentare plasate în momente extrem de diferite ca încărcătură psihologică: cele din 2007 erau prima şansă în doi ani şi jumătate pentru ca electoratul să emită o evaluare publică a guvernării Alianţei DA şi a certurilor din interior, în timp ce europarlamentarele din 2009 au fost înghesuite, în mentalul colectiv, între parlamentare şi prezidenţiale.

Detaliul de vineri: Constanţa, son amour

Atât în 2004 cât şi în 2009, atât în primul tur de scrutin cât şi în al doilea, Traian Băsescu a ocupat locul întâi în municipiul Constanţa.

Deşi primarul oraşului e cine e, de la partidul de la care e.