D. are ureche muzicală. De când a terminat liceul a investit ... nu ştie nici ea câte mii de euro în soft-uri cu licenţă ca să poată produce muzică sau efecte sonore. Ştiţi ce poate, aţi auzit munca ei în zeci de reclame din 2004 încoace. Poate că aţi şi văzut-o prin Bucureşti: are blugii ferfeniţă şi tricouri la modă, ochi verzi şi coate ascuţite. N-a făcut niciodată facultatea, n-a avut timp iar când a avut timp n-a avut chef. D. are 26 de ani şi nu a avut vreodată carte de muncă sau loc de muncă stabil; întotdeauna a luat bani pe contracte civile sau subcontractări. În lunile bune face 1000-1200 de euro, în lunile rele nu face nimic. De când cu criza... ghiciţi care luni sunt mai multe. În 2004 a votat pentru Băsescu, sau împotriva lui Năstase - revoluţia generaţiei ei, precum şi în '96 alţi tineri au votat eroic pentru Constantinescu sau în 2009 pentru Băsescu. Parlamentarele nu o interesează. "Toţi fură", spune ea, scuipând fumul din ţigara de Kent pe care o facem poştă. Îmi aruncă o privire vie: "Mă gândesc să emigrez".
Deşi D. n-are habar, ea este o ţintă. Peste urechile şi pleoapele ei vor turna PDL şi USL sute de mii de euro... sub formă de postere şi clipuri haioase pe net şi reclame şi SMS-uri cu poante. Degeaba. La ea s-a gândit, fără să-şi dea seama, Sebastian Lăzăroiu când a trasat calea salvării dreptei. Degeaba. În ea speră Dan Diaconescu că zace o furie exploatabilă la ceas de noiembrie. Degeaba.
B. este paznic. În fiecare zi mă priveşte de sub o basca slinoasă şi mă salută cu o uşoară superioritate. În el dorm amintirile unei lumi şterse: cotlete ronţăite într-un restaurant de la malul mării în '73, driblingurile lui Dobrin, bancuri răutăcioase despre URSS. După revoluţie s-a prăbuşit întreprinderea la care se făcea că lucrează; de atunci şi până acum B. se strecoară prin năvodul economiei, ajutat de roşiile şi castraveţii de la ţară ai vărului soţiei. Vota cu regularitate Vadim, deşi n-ar recunoaşte asta nici în ruptul capului. S-a fixat cu greu asupra actualului preşedinte, susţinându-l în turul 2 al alegerilor din 2004 şi la referendumul de suspendare. Acum, B. are ochii unui soldat căruia i s-au înşelat speranţele. În urmă cu doi ani a pus verdictul: "Gata cu Băsescu!". Pe 7 decembrie 2009 s-a scuzat umil: "Securiştii ăştia... ei fac ce vor." Sosim în prezent: un credit făcut de băiatul său îl sufocă; inflaţia îl reduce la o tăcere surdă. Când B. vorbeşte, o face răstit: "Trebuie să dai în ei cu biciul! Cu biciul! Altfel nu faci nimic în ţara asta, 'domne. Ascultă-mă pe mine!"
Pe B., de fapt, nu-l ascultă nimeni. Paradoxal, el este motivul pentru care multe stilouri Parker vor fi aruncate la coşuri de gunoi prin sedii de campanii super-centrale. Din cauza lui B. se va striga în engleză şi română, se vor pune pdf-uri în Recycle Bin şi powerpoint-uri stilate pe stick-uri; oameni care încasează într-o zi cât B. în zece ani vor modifica şi re-modifica slogane, sperând să-l atragă hăis sau cea. Degeaba.
F. lucrează în Cluj pentru o corporaţie cu nume mare şi pierderi imense. Are o mustaţă scurtă şi un zâmbet simpatic. Este uşor să intri în vorbă cu el; este de fapt o plăcere. F. a călărit dragonul prosperităţii din 2005 încoace: casă, credit, maşină, credit, soţie + copil, concedii la Napoli sau Viena, promovări, promovări, promovări. Bula s-a spart. F. nu mai suportă să audă de Elveţia, pentru că francii de-acolo i-au retezat centimetri pătraţi din scalp. A fost fascinat de Crin Antonescu în 2009, dar acum gafele îl fac să ezite. "Simt că nu am ieşire", mi-a zis acum câteva săptămâni la o bere. "Sunt un şobolan în capcană". Capcana se închide peste el: în curând vor fi disponibilizări. "Aş da foc unei clădiri ca să mă simt mai bine". Omul acesta, de obicei atât de molcom, se înfierbântă deodată. "În ce ţară va trăi copilul meu? Pe bune. Poţi să-mi răspunzi?" Îl ştiu pe F. de foarte mult timp. Glumele sale au devenit în ultimul an negre, grosiere, murdare; ca şofer în trafic, este un mic '11 septembrie' pe cale să explodeze, o viitoare insectă sub lupa televiziunilor de ştiri.
USL contează pe votul lui F. Albă-ca-Zăpada trebuia să-l arondeze. PDL l-a pierdut, dar nu ştie că l-a pierdut. OTV îi face zilnic cu ochiul. Confuzii, confuzii nenorocite, precum cea care se întinde peste destinul lui.
Se iau sondaje de opinie şi alte informaţii statistice. Se pun un strop de inteligenţă şi câteva grame de logică. A se servi fierbinte cu un pahar de echidistanţă.
Faceți căutări pe acest blog
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
-
►
2018
(16)
- ► septembrie (4)
-
►
2016
(27)
- ► septembrie (2)
-
►
2014
(65)
- ► septembrie (4)
-
►
2013
(133)
- ► septembrie (13)
-
►
2012
(200)
- ► septembrie (11)
-
▼
2011
(77)
-
▼
noiembrie
(20)
- Naţie bolnavă - partea 2
- Patru Premize Optimiste
- Naţie bolnavă - partea 1
- Despre fumat. În România.
- România: nici nord, nici sud. UE?
- Legende şi iluzii despre suspendarea din 2007
- Suspendarea: 2 postere în conflict
- 365 de zile în 36,5 rânduri
- Rezultatele din 2012: ceaţa începe să se ridice
- Cum votul uninominal va schimba totul
- Credeţi în FSN?
- Stop-cadru cu un an înainte de alegeri
- Ce iubesc românii vs. ce iubesc britanicii
- Mitul 382: "Crin Antonescu scade în sondaje"
- România, circa 2016
- Gerontocraţia decide în România
- Trei votanţi
- Sondaj IMAS. Veşti proaste pentru partidele mari
- Oameni roşii, oameni portocalii şi munca la negru
- "Vă rog să trageţi pe stânga!" - cazul UNPR
- ► septembrie (23)
-
▼
noiembrie
(20)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu