Această postare trebuie privită ca un experiment.
Ea pornește de la observația că distribuția intențiilor de vot pentru partide ( = scorurile acestora în sondaje) este aproape statică atâta timp cât următorii factori rămân neschimbați:
- popularitatea unui lider sau altuia
- situația economică a țării
- poziționarea partidelor față de subiectele principale
- opțiunile aflate la dispoziția votanților
O astfel de paradigmă are șanse să supraviețuiască ani de zile, cu fluctuații minore, până când unul sau mai mulți factori se schimbă.
De exemplu, în perioada 2005-2009 a existat următoarea paradigmă: indiferent de tipul de scrutin, raportul dintre forțele politice principale era 3-3-2 (la 3 voturi pentru PDL sau Băsescu existau 3 voturi pentru PSD sau Geoană și 2 voturi pentru PNL sau Antonescu).
După măsurile de austeritate paradigma s-a schimbat. Nu vorbesc aici de apariția USL, adică doar de însumarea voturilor PSD și PNL, ci de schimbări autentice în modul în care unele segmente sociale s-au raportat la scena politică. Două sondaje diferite din 2010 (GSS-septembrie, CCSB-decembrie), adică de dinainte de formarea USL, spun aceeași poveste:
- PSD crește semnificativ față de paradigma anterioară (de la 30-31% la 37%)
- PNL de asemenea (de la 18-20% la 27%)
- PDL pierde teren (de la 30-32% la 15%)
- apare partidul lui Dan Diaconescu (8%)
Cu o ajustare în favoarea lui Dan Diaconescu acestea sunt, de altfel, rezultatele din 2012 (USL primește cu 4% mai puțin decât suma PSD+PNL din 2010, iar partidul lui Dan Diaconescu preia și alte procente de la votanți-PDL-din-paradigma-anterioară-care-au-devenit-nehotărâți, ajungând la 14,6%).
Ruperea USL, unificarea PDL+PNL, apariția PMP, ALDE și a altor partide, victoria lui Iohannis și pierderea puterii de către Ponta nu au dus, de fapt, la schimbarea paradigmei. Votanții s-au deplasat de la un partid la altul pe baza unor scheme logice predictibile (erai votant PNL și nu-ți place fuziunea cu PDL? Mergi la ALDE. Erai votant PDL și nu-ți place fuziunea cu PNL? Mergi la PMP), dar nu a avut loc o modificare de profunzime. PNL n-a ajuns la 50% și nici PSD înapoi la 30%. Blocurile mari de votanți (PSD respectiv "dreapta") nu și-au schimbat dimensiunile și structura ci s-au reorganizat. În 2010, PNL și PDL (atunci în tabere diferite) aveau cam la fel de mulți votanți, împreună, cât PNL, ALDE, PMP și USR azi. Nici în intervalul 2014-2016 nu s-a schimbat mare lucru. Rezultatul votului politic de la alegerile locale din această vară - votul pentru consilii județene - a fost copia fidelă a celui de la prezidențiale. Nu e exclus ca lucrurile să stea la fel și la parlamentare, adică să vedem ce a fost la prezidențiale doar cu sigle în loc de nume: PSD 40%, PNL 30%, etc.
Există două semnale că paradigma este în mod autentic pe cale de schimbare: apariția USR și capitalul de încredere al lui Dacian Cioloș (care însă poate să dispară după parlamentare).
Niciunul din acești factori nu are de-a face cu PSD; niciunul din acești factori nu afectează PSD sau electoratul său.
Mai importantă decât teoria este următoarea observație: schimbarea față de paradigma anterioară, cea din 2008/2009, poate fi cuantificată.
Între localele din 2008 și cele din 2016, PSD crește cu 860 de mii de voturi și 36% în termeni relativi.
Între europarlamentarele din 2009 și cele din 2014, PSD crește cu 509 mii voturi și 39% în termeni relativi. Această comparație trebuie, însă, privită cu circumspecție datorită prezenței mici la europarlamentare.
Între prezidențialele din 2009 și cele din 2014 (primul tur), PSD crește cu 809 mii voturi și 27% în termeni relativi.
În paradigma anterioară, PSD obținuse la parlamentarele din 2008 2,35 milioane voturi. Numărul voturilor pe care partidul l-ar primi la parlamentarele din 2016 ar fi deci:
Pe o evoluție ca la locale, în voturi absolute: +860 mii voturi, adică 3,21 milioane voturi.
Pe o evoluție ca la locale, în termeni relativi: +36%, adică 3,20 milioane voturi.
Pe o evoluție ca la europarlamentare, în voturi absolute: +509 mii voturi, adică 2,86 milioane voturi.
Pe o evoluție ca la europarlamentare, în termeni relativi: +39%, adică 3,26 milioane voturi.
Pe o evoluție ca la prezidențiale, în voturi absolute: +809 mii voturi, adică 3,16 milioane voturi.
Pe o evoluție ca la prezidențiale, în termeni relativi: +27%, adică 2,98 milioane voturi.
Din cele 6 valori de mai sus, una poate fi eliminată cu ușurință. Europarlamentarele, datorită prezenței foarte mici, nu pot fi utilizate pentru a determina o creștere a susținerii în voturi absolute. Implicit, rămân 5 valori, pe baza cărora se poate afirma că PSD va obține la parlamentare între 2,98 și 3,26 milioane voturi.
Schimbări demografice, PRU și mutarea unei părți a UNPR spre PMP sunt factori care pot muta numărul de voturi al PSD în partea de jos a intervalului. De aceea am inclus în el și valoarea de 2,98 milioane, semnificativ mai mică decât celelalte 4, care sunt de altfel extrem de grupate (3,16 milioane - 3,20 milioane - 3,21 milioane - 3,26 milioane). O parte din electoratul PSD optează pentru partid în funcție de calitatea campaniei sale, care în cazul în care e neinspirată poate duce pe social-democrați la 2,5 milioane voturi iar dacă este extrem de eficientă îi poate urca spre 3,5 milioane voturi. Există însă șanse reduse ca acest element să fie decisiv.
Se iau sondaje de opinie şi alte informaţii statistice. Se pun un strop de inteligenţă şi câteva grame de logică. A se servi fierbinte cu un pahar de echidistanţă.