Cum de am ajuns de la ei la titlu? Există o legătură puternică între sărăcie și lipsa educației. Cu toții avem în minte exemple în sens invers - fotbalistul cu doar patru clase absolvite care câștigă milioane de euro și doctorandul care nu-și găsește loc de muncă - dar aceste cazuri sunt incidentale. Și știm, fiecare din noi, că sunt incidentale. Dacă vrei ca fetița ta de 6 ani să ajungă o avocată cu venituri mari, ai prefera să facă facultatea sau să o retragi de la școală după clasa a patra? Pentru cea mai mare parte a oamenilor a avea doar opt clase de educație formală sau mai puțin limitează puternic accesul la locuri de muncă. Un absolvent de facultate poate fi chelner dar un absolvent de opt clase nu poate programa în Java. De asemenea, locurile de muncă accesibile celor cu educație mai puțină sunt mai prost plătite. Din acest motive nivelul de educație al unui votant ne spune multe lucruri, indirect, despre starea sa materială.
Relația dintre PSD (sau predecesorii săi) și cei mai săraci dintre români a fost instabilă. În ultimul deceniu și jumătate a suferit o înrăutățire remarcabilă față de perioada anterioară, acum ajungându-se la un platou înghețat.
Să vedem un grafic care listează comportamentul electoral al tuturor românilor cu studii primare, din 1992 încoace:
Ce avem noi aici?
PSD (pe atunci FSN) avea în 1992 voturile a 44% din românii cu studii primare. Atenție. Partidul nu era votat de 44% din românii cu studii primare care au venit la vot, ci de 44% din toți românii cu studii primare.
Între 1992 și 1996 partidul pierde votanți datorită ruperii în două (FSN și FDSN), unor involuții economice și deținerii îndelungate a puterii, scăzând la cota 27%. Își revine în 2000, urcând înapoi la 42%.
Acest ultim reper e semnificativ. De atunci și până acum, PSD sau candidații săi la prezidențiale nu vor mai ajunge decât cel mult la jumătatea valorii din 2000. Scrutin după scrutin, patru cincimi din românii cu studii primare votează altceva decât PSD sau stau acasă.
Factorii relevanți sunt doi la număr:
1. Competiția pentru voturile românilor cu studii primare. În 2008-2009 PSD e surclasat de alte partide:
2008, parlamentare: 13% din românii cu studii primare votează PSD, 28% votează altceva, restul nu votează.
2009, prezidențiale turul unu: 18% votează Geoană, 30% votează pe altcineva, restul nu votează.
Vedem aici efectele carismei lui Traian Băsescu, ascensiunea organizațională a PDL și discursul nu foarte direct al lui Geoană.
Acești 28-30% din rândurile anterioare de votanți non-PSD sunt de fapt continuatorii unei tradiții. Valorile sunt similare cu cele din 2000 (28%) sau 2004 (29%). Vorbim probabil de trecerea de ștafetă de la Vadim la Băsescu.
2. Absenteismul. Dacă bazinul anti-PSD în rândul românilor săraci e stabil, de ce scade forța PSD? Răspunsul ține de absenteismul în rândul acestui grup socio-economic, absenteism într-o creștere fulminantă:
1992: 11%
1996: 25%
2000: 30%
2004: 42%
2008: 59%
(2009 o excepție de la regulă: 52%)
2014: 66%
O parte din absenteism se datorează migrației. O alta se datorează schimbării de priorități în PSD, lucru asupra căruia voi reveni mai jos.
2009 e o excepție de la regulă. De fapt, e vorba de creșterea prezenței la vot datorită defalcării parlamentarelor și prezidențialelor, al doilea tip de scrutin având un impact emoțional semnificativ mai puternic în 2009 decât parlamentarele din 2008. Dar în 2014 s-a revenit la accentuarea trend-ului de dezinteres, ca și când 2009 n-ar fi existat de fel. Absenteismul crește. Ponta evoluează față de Geoană cu 3% (21% vs. 18%) - motiv pentru care, pe partea finală a graficului, vezi o creștere a forței PSD. Cam atât. Nici măcar prezidențialele nu mai sunt atractive.
Nu știu dacă se poate afirma că partidul mai reprezintă oamenii cu studii primare în contextul în care, de cinsprezece ani, nu poate obține nici măcar susținerea a un sfert din ei. Acest lucru este de înțeles dacă mai privim spre ceva. PSD și-a schimbat prioritățile față de deceniul când, oficial sau nu, Ion Iliescu era la vârful partidului. În fața discursului modernizare-anticorupție din epoca Băsescu sau de acum, partidul s-a repliat spre mica burghezie de stat, aliat natural al marilor boși județeni în fața valurilor de schimbări și provocări. Iar la stat nu mai există aproape deloc angajați cu studii primare. (Epoca fabricilor și uzinelor a apus). Angajații statului sau administrațiilor locale care votează PSD sunt oameni în vârstă care vor să fie lăsați în pace înainte de pensie, cetățeni pentru care tăierile de salarii din 2010 au fost un șoc, români pentru care modificarea status quo-ului a devenit tracasantă, persoane pentru care o șpagă micuță (sau măricică) e naturală și binevenită, rude/amici/soți/soții/amanți/amante ai membrilor PSD care și-au găsit un loc de muncă călduț care ar fi periclitat de inițiative meritocratice precum și multe, multe alte categorii. Dar nu vorbim de oameni săraci sau, ca să nuanțez, nu de cei mai săraci dintre români. Acest lucru explică și de ce Dragnea, în absolut toate sondajele posibile și imposibile, e mai puțin credibil în ochii votanților PSD decât Ponta. În anii '90 Dragnea ar fi fost un mare lider. Dar electoratul social-democrat nu mai este acum constituit din unchieși cu cămeșuță albă, care se sprijină pe toiag în timp ce oile pasc molcom pe glie. Votantul PSD tipic are birou, are calculator cu Windows XP (nu versiuni mai noi, întrucât depinde de bugetul de achiziții al ministerului sau primăriei), știe pe dinafară rata leu-euro, posedă un vocabular solid și accesează site-urile cu conspirații prin Facebook. Ponta reprezintă mai bine PSD-ul de acum decât Dragnea, e mai apropiat de profilul lor educațional și mental.
Urmărește cu grijă discursul PSD de acum sau cel din ultimii ani. Tema principală e stoparea reformelor de orice fel, atâta timp cât ele lovesc PSD-ul în sine sau pe birocrați. Nu există programe, idei, mesaje, inițiative care să aibă de-a face cu sărăcia. Există și o excepție de la regulă care are de-a face cu pensionarii, dar și aici se pot identifica nuanțe, prea multe pentru această postare. Alocația pentru copii a fost mărită în 2015, deși prim-ministrul PSD nu dorea acest lucru - un exemplu straniu apropo de ce a ajuns să fie "partidul de stânga din România". Mediul rural este privit prin prisma capitalismului național (vorba lui Dragnea) și nu inegalităților. PSD nu vorbește niciodată despre drepturile angajaților decât dacă ... sunt ai statului. Mai nou Dragnea a deschis subiectul creditelor în franci elvețieni, un subiect autentic de îngrijorare pentru clasa de mijloc dar nu pentru oamenii care trăiesc pe salariul minim pe economie sau nici măcar atât.
O variantă cinică de-a privi partidul era să spui că PSD nu e dispus să permită unor oameni săraci să-i părăsească "plasa de dependență": un om care-și câștigă traiul fără să mai depindă de primărie sau de direcția de asistență socială (controlată, evident, de membri de partid) e un om pe care partidul nu-l mai poate influența în ziua votului. Graficul de mai sus sugerează însă că lucrurile stau cu totul altfel: PSD nu mai are mesaje pentru oamenii săraci pentru că nu mai este dependent de ei, nu-i sunt necesari pentru obținerea unui scor bun cum îi erau odată.
Evident, partidul nu a devenit total independent de și paralel cu oamenii cu studii primare. Rețelele din rural și din orașele mici contează încă. La ultimele prezidențiale Ponta a primit 44% din voturi (turul unu) și 46% din voturi (în turul doi) de la oameni cu studii primare. E totuși semnificativ că e mai mare probabilitatea să găsești, în rândul votanților lui Ponta, un absolvent de liceu sau de facultate decât un om care n-a terminat liceul sau care n-a pășit vreodată într-un liceu. Directoarele și referenții sunt mai mulți în rândurile electoratului PSD decât muncitorii necalificați sau șomerii.
Dacă încă nu mă crezi, să luăm cele mai sărace 4 județe din România, identificate pe baza procentului din populație care depinde de ajutorul social. E vorba de Teleorman, Buzău, Vaslui și Mehedinți. În aceste județe Ponta a primit la ultimele prezidențiale 4% din voturile primite la nivel național. În 1992, Ion Iliescu a primit din aceste județe 11% din voturile pe care le primise la nivel național. Până și centrul geografic de greutate al partidului s-a mutat. Ion Iliescu-cel-din-1992, dacă ar fi teleportat în prezent, ar fi uluit să audă că București-ul aduce scoruri mai bune, în procente, decât județele Călărași, Vâlcea sau Brăila. Motivul are de-a face, în bună parte, cu concentrarea majoră a birocrației în capitală.
Situația descrisă mai sus este, per total, benefică pentru PSD. Partidul are reputația (falsă) că deține cu autoritate întâietatea în rândul unui grup de votanți pe care, de fapt, nu-l prea poate mobiliza. Implicit oponenții săi ignoră acel segment electoral. Practic, partidele altele decât PSD, cu excepția cazului extrem de improbabil în care chiar încep să dea mesaje pentru oamenii cu studii primare, sunt "înghesuite" de social-democrați spre straturile de clasă superioare ca educație, deja hiper-mobilizate și pe care competiția e foarte puternică. În tot acest timp crește numărul românilor cu studii primare care nu sunt reprezentați de nimeni (aria albastră din grafic). Sunt sceptic apropo de șansele naționalismului conservator de a le capta, cel puțin prin prisma figurilor din acest moment. Ponta a încercat o rută similară și, prin comparație cu Geoană, a primit susținerea a doar 3% mai mulți din românii cu studii primare (21% față de 18%).
Pentru viitor, scenariile sunt:
1) PSD se reîntoarce spre acest electorat. De văzut dacă va putea să-și mențină electoratul existent. Mai interesant e de văzut cine ar putea să comunice cu românii cu studii primare. Vanghelie avea niscaiva potențial, dar n-a avut amplitudine. În rest ... nu-mi vine în minte nimeni din mileniul ăsta. Liderii PSD par a fi mai fericiți să discute despre brand-uri de ceasuri de lux decât despre prețul sortimentelor de unt.
2) Una din facțiunile care se vor rupe din PSD nimerește biletul câștigător, precum FSN-ul lui Petre Roman în 1992, și reușește să activeze publicul care doarme. Fără multe organizații și o susținere media pe măsură șansele sale de succes ar fi infime, cel puțin pe termen scurt.
3) Scenariul "Băsescu-2": un om din afara PSD și anti-PSD capătă popularitate și rotește procentele. Speța "Băsescu" a implicat o coalizare a publicurilor mai educate cu românii obișnuiți. Nu pare să existe o asemenea figură acum.
4) Energia, cât și cum există, se va revărsa. Natura are oroare de vid. Revărsarea nu trebuie să fie neapărat politică. Poate fi și simbolică - gândește-te la cazul Petrache Lupu și la altele similare.
5) Rămânem în această situație până la următoarea schimbare de paradigmă, schimbare cauzată de evenimente exterioare partidelor și la care acestea se vor adapta cum pot.
Datele din tabel provin dintr-o varietate de surse. Menționez în special:
USIA, sondaj din aprilie 1992
Recensământul din 1992
Barometrul de Opinie Publică, fundația Soros, octombrie 1996 și noiembrie 2000
CCSB, exit poll parlamentare 2008 (foarte precis)
INSOMAR, exit poll prezidențiale 2009 (turul unu) (ca de obicei când citez acest exit poll precizez că a fost extrem de precis)
IRES, exit poll prezidențiale 2014 (ambele tururi)
Le mulțumesc tuturor celor care au muncit la realizarea cercetărilor de mai sus, în special pentru faptul că au făcut rezultatele publice. În unele cazuri au fost necesare calcule proprii.
