Despre noua iniţiativă a lui MRU - în cifre

 (MRU la lansarea candidaţilor PDL din Sălaj; sursa fotografiei: Adevărul; sursa textelor: ... necunoscută)

 
MRU a anunţat crearea unui ONG ("Iniţiativa Civică de Centru-Dreapta") care va colabora cu PDL şi nu numai în tentativa de "a retrezi interesul şi de a atrage atenţia celor din electoratul de centru dreapta. Care acum este amorţit şi dezamăgit de democrat-liberali."

Formularea de mai sus îi aparţine lui Dan Andronic şi este extrem de corectă. După cum sondajele arată în mod evident, PDL reuşeşte în clipa de faţă să atragă voturile a mai puţin de jumătate din cei care au încredere mare sau foarte mare în preşedinte.

Aceşti oameni poate că ar fi ieşit la vot oricum în toamnă. Ajungerea USL la putere i-a dinamizat. PDL vrea să fie sigur de voturile lor. MRU pare a fi mai capabil decât PDL însuşi în a materializa încrederea acestor 1,6 milioane de votanţi în preşedinte.

Ce înseamnă mobilizarea acestui electorat în perspectiva alegerilor din toamnă? Dacă nouă zecimi dintre ei susţin PDL-sau-formula-electorală-din-care-va-face-parte-PDL, scorul partidului creşte la 16% din totalul populaţiei. Ceea ce în sondaje s-ar translata în 22-28% din voturi, în funcţie de cât de mulţi susţinători USL şi PPDD vin la vot.

Lucrurile nu sunt însă atât de simple. PDL a pierdut încrederea acestui grup de votanţi, dacă a avut-o vreodată. În timpul guvernării MRU, s-a ajuns chiar la situaţia incredibilă în care intenţia de vot pentru PDL scădea în timp ce încrederea în MRU creştea cu acelaşi procent. Practic, PDL a pierdut votanţi... care s-au dus spre MRU! Este posibil ca asocierea "MRU+PDL" să reducă încrederea în Mihai Răzvan Ungureanu. Sau... aceşti oameni pot reveni la PDL.

Asocierea ICCD-PDL mai are încă un scop: atragerea oamenilor care nu au încredere nici în Traian Băsescu, nici în PDL, dar care au încredere în MRU (15% din totalul populaţiei). PDL crede că aceştia sunt "liberalii nemulţumiţi". În acest grup se află însă şi non-votanţi, "idealişti" care sperau că MRU va forma o nouă forţă politică, etc.

Să vorbim însă despre "liberalii nemulţumiţi". PDL şi susţinătorii săi par să aibă probleme în a înţelege că există votanţi de dreapta care, datorită antipatiei faţă de Traian Băsescu şi faţă de liderii PDL, nu vor vota niciodată PDL sau proiecte adiacente. Mici artificii lingvistice de tipul "dacă nu au încredere în PDL/Băsescu, atunci nu sunt de dreapta" nu schimbă situaţia: ei nu vor vota aşa cum ar dori PDL/ICCD.

Să discutăm pe cifre:
25% dintre români se consideră de dreapta.
Despre 10% dintre români am vorbit mai sus: se consideră de dreapta, sunt pro-Băsescu, nu votează PDL, poate vor fi convinşi să o facă.
Au mai rămas 15%.
Dintre ei, mai puţin de o treime votează PRM/PNG/PPDD sau sunt susţinătorii unor mişcări naţionaliste mai puţin vizibile în plan politic. Este un electorat la care MRU/PDL nu au acces.
Mai mult de o treime din cei 15% votează deja PDL.
Am rămas cu 5% din totalul populaţiei, toţi aceştia votând PNL*. Poate că Iniţiativa Civică de Centru Dreapta va reuşi să facă în şase luni ceea ce n-a reuşit PDL în şase ani, şi anume să atragă aceşti votanţi. Sau poate că nu.

* Electoratul PNL nu este de doar 5% din populaţie. O mare parte din electoratul PNL se consideră de centru.

În concluzie: PDL n-are nimic de pierdut. MRU speră că asocierea cu PDL nu-i va dăuna prea grav. Intenţia de vot pentru PDL-sub-forma-ICCD va creşte substanţial, întrucât va atrage o bună parte din electoratul pro-Băsescu-dar-n-am-încredere-în-PDL.

Punctul slab ar putea fi dependenţa Iniţiativei de cea mai slabă verigă a proiectului: Partidul Democrat Liberal. Toate cifrele de mai jos sunt date prin referinţă la totalul populaţiei:

1. Intenţia de vot pentru PDL este mai mică decât procentul românilor care au încredere în MRU. (7% < 31%)
2. Intenţia de vot pentru PDL este mai mică decât procentul românilor care au încredere în Traian Băsescu. (7% < 17%)
3. În rândul celor care au încredere în Traian Băsescu, mai mulţi intenţionează să nu voteze PDL decât să o facă. (10% > 7%)
4. Dintre cei care au încredere în MRU, mai mulţi intenţionează să nu voteze PDL decât să o facă. (24% > 7%).

Pe de altă parte, fără susţinerea organizaţională a PDL, proiectul este imposibil.

Deja-vu în sectorul 3?

CCSB, 24 mai ...2008. Turambar face publice rezultatele sondajelor pentru alegerile locale din Bucureşti.

Sectorul 1:
Sondaj: Chiliman 39, Murgeanu 34.
Turambar: "Va fi o luptă pe sânge şi pe carne ruptă între Chiliman şi Murgeanu, în contextul în care Murgeanu vine bine din urmă."
Rezultat: Chiliman 36, Murgeanu 35.

Sectorul 2:
Sondaj: Onţanu câştigă detaşat.
Turambar: "Onţanu poate să plece liniştit în Hawai. Predicţia lui Turambar: certitudine: Onţanu."
Rezultat: Onţanu a câştigat detaşat.

Sectorul 3:
Sondaj: Liviu Negoiţă câştigă detaşat.
Rezultat: L.N. a câştigat detaşat.

Sectorul 4:
Sondaj: Piedone (PC), Silaghi (PDL), Mihalache (PSD).
Rezultat: Aşa a fost.

Sectorul 5:
Sondaj: Vanghelie numero uno, dar sub 50%.
Turambar: "Predicţia lui Turambar: Vanghelie, însă cu coada între picioare, doar în turul II."
Rezultat: Vanghelie a avut nevoie de al doilea tur de scrutin.

Sectorul 6:
Sondaj: Poteraş locul unu, Darabonţ locul doi.
Turambar: "Poteraş conduce clar. Darabonţ vine clar din urmă, însă nu cred că va reuşi să acopere diferenţa."
Rezultat: Poteraş locul unu, Darabonţ locul doi.

O observaţie: toţi primarii în funcţie, indiferent de partidul căruia îi aparţineau, şi care erau în acelaşi timp candidaţii aflaţi pe locul unu, au obţinut scoruri mai mici în realitate decât în sondaje, pe principiul "îl votez, că e primar bun, dar dacă nu mă duc la vot se duc alţii oricum şi-l votează."

Chiliman: sondaj 39%, la scrutin 36%.
Onţanu: 68 -> 58.
Negoiţă: 85 -> 79.
Piedone: 48 -> 38.
Vanghelie: 48 -> 39.
Poteraş 53 -> 36.

Media pe toate şase cazurile este de -9%.

Acest fenomen nu a afectat pe cei aflaţi pe locul doi şi care nu erau primari.
Murgeanu: sondaj 34%, la scrutin 35%
Ionescu: 17 -> 18
Gugula: 6 -> 10.
Silaghi: 22 -> 22.
Bodu: 33 -> 26.
Darabonţ: 20 -> 28.

O diferenţă în medie de 1% per candidat.

Trec patru ani şi cinci zile...
Turambar face publice rezultatele sondajelor pentru alegerile din sectorul 3, Bucureşti.

20 martie - 5 mai - 24 mai:
Robert Negoiţă (USL), candidatul de pe locul unu, nu este primar în funcţie: 40% - 48% - 52%.
Liviu Negoiţă (PDL), primarul în funcţie, acum este pe locul doi: 54% - 41% - 39%.

Pare complicat? Totul e de fapt foarte simplu:

- Cineva o să piardă procente.

- Negoiţă câştigă.

Posibilele efecte politice ale demiterea preşedintelui. Eventualul tur doi al alegerilor din toamnă

USL întreprinde deja toate măsurile necesare pentru a uşura suspendarea preşedintelui:
- schimbarea legii referendumului
- schimbarea legii Curţii Constituţionale, astfel încât aceasta să nu poată invalida o decizie de suspendare a preşedintelui.

Este rezonabil să presupunem că, dacă va reuşi în aceste două privinţe, USL va încerca şi va reuşi să-l suspende pe preşedintele Băsescu, urmând ca după aceea să aibă loc un referendum care să aducă sau nu demiterea acestuia.

Există trei posibilităţi:
1. referendumul va avea loc separat de alegerile parlamentare şi înainte de acestea
2. referendumul va avea loc în acelaşi timp cu alegerile parlamentare
3. referendumul va avea loc separat de alegerile parlamentare şi după acestea.

Varianta 3 este dificil de analizat, întrucât ar apărea foarte multe variabile noi. Este aproape exclus ca USL să aştepte atât de mult. Vor încerca să bată fierul cât e cald.

Varianta 2 este improbabilă, întrucât:
- ar necesita în cazul demiterii preşedintelui organizarea de alegeri prezidenţiale în toiul iernii, lucru care nu convine USL din motive pe care nu le voi detalia.
- garantează prezenţa la vot a aproximativ 10% din populaţie care în clipa de faţă nu votează PDL dar care au mare încredere în preşedinte. Practic, PDL ar primi un bonus.

În aceste condiţii, este evident că USL va încerca o lovitură dublă:
- referendum în septembrie
- alegeri prezidenţiale şi parlamentare simultane în noiembrie, cu un tur doi al prezidenţialelor (dacă va mai fi nevoie) două săptămâni mai târziu. Paranteza are rostul ei. În condiţiile în care USL ar obţine x % din voturile de la parlamentare, câte procente crezi că ar obţine Crin Antonescu? x% ? Mai puţin de x% ? Sau mai mult de x% ?

Să ne uităm la ultimele patru alegeri la care parlamentarele au fost simultane cu prezidenţialele (1992, 1996, 2000, 2004) şi să selectăm candidaţii care au ocupat primele trei locuri. În zece cazuri din douăsprezece, "procentele din turul unu pentru candidatul la preşedinţie din partea forţei politice X" > "procentele pentru forţa politică X la alegerile parlamentare". Excepţiile sunt Vadim în 2000 (diferenţă 0,4%) şi Emil Constantinescu în 1996 (diferenţă 1,9%).

O altă perspectivă: o persoană alege să voteze pentru USL la Camera Deputaţilor şi Senat. De ce şi-ar schimba brusc opţiunea la buletinul de vot pentru prezidenţiale? Să nu uităm că USL s-a definit ca fiind un proiect pe axele Ponta-prim-ministru-Antonescu-preşedinte de aproape un an de zile.

Pentru USL există bineînţeles şi riscul ca un candidat puternic din partea opoziţiei să schimbe opţiunile de vot nu numai la prezidenţiale, ci şi la parlamentare, fiind nevoie atunci de un tur doi.

1. Dacă contracandidatul puternic al lui Crin Antonescu ar fi MRU: cât de capabil ar fi atunci MRU să obţină voturile susţinătorilor PPDD în turul doi al alegerilor prezidenţiale? Pentru că acestea ar înclina balanţa. Şi chiar dacă PDL ar reuşi istorica performanţă de a depăşi USL la voturi/mandate, pierzând însă alegerile prezidenţiale, s-ar pomeni... în situaţia PSD din 2004. Degeaba a obţinut atunci PSD 539 de mii de voturi (!) mai mult decât Alianţa DA la alegerile pentru Camera Deputaţilor sau 548 de mii de voturi mai mult decât Alianţa DA la alegerile pentru Senat. Pentru că nu a obţinut Palatul Cotroceni, a intrat în opoziţie.

2. Dar un scenariu Antonescu-vs.-Diaconescu-în-turul-doi? Nu este imposibil. Un MRU ideologic, previzibil şi targetat ar obţine un pic peste scorul partidului. S-ar putea ca atunci scorul partidului să fie prea mic prin comparaţie cu al PPDD-ului ca să mai conteze. În turul unu al alegerilor din 2000, candidaţii de pe locurile 3,4 şi 5 împreună nu au obţinut atâtea voturi cât Corneliu Vadim Tudor.

Pentru cine crede că PSD preferă doi ani cu Traian Băsescu şi un viitor nesigur după aceea unui mandat sau două ale lui Crin Antonescu începând din iarnă: Crin Antonescu a demonstrat PSD că se poate colabora cu el. Traian Băsescu - deocamdată - a dat doar un semn (nominalizarea lui Victor Ponta).

Toată discuţia de mai sus e bazată pe premiza că Traian Băsescu ar fi demis în urma referendumului. Aş putea aduce argumente de natură sociologică în favoarea dar şi împotriva acestei premize - voi face atunci când iniţiativa USL se va concretiza.