Faceți căutări pe acest blog

luni, 10 octombrie 2011

Eşece în cifruri

Sursa este un sondaj efectuat de IPP in iulie 2011:

87% dintre români cred că achiziţiile publice (contractele câştigate din bani publici) sunt câştigate pe nedrept.

Cine e de vină? 79% dintre români spun că este vorba de şefii numiţi politic.

81% dintre români se simt afectaţi de corupţia din licitaţii (dintre care două treimi spun că astfel cresc în mod nejustificat preţurile, iar jumătate susţin că astfel scade calitatea serviciilor oferite). 44% cred că intervenţiile politice sunt de vină pentru aranjarea licitaţiilor. Dacă asta sună încă OK, să luăm în calcul că alţi 22% spun că licitaţiile sunt aranjate pentru că controalele sunt ineficiente, iar 12% cred că de vină e plata slabă a angajaţilor din serviciul public.


91% dintre români cred că contractele se dau datorită intervenţei factorului politic (şi nu pe baze meritocratice).

69% cred că, dacă se descoperă o problemă în legătură cu o licitaţie publică, cei implicaţi nu o să fie pedepsiţi.

Singurul semnal pozitiv pentru putere: 47% cred că apariţia unui minister al fondurilor europene va face ca licitaţiile cu fonduri europene să devină mai corecte.

Ce înseamnă toată supa asta de statistici?

PDL a eşuat masiv în a impune percepţia că este un partid care luptă împotriva corupţiei şi ineficienţei. Din acest punct de vedere, cel puţin două treimi dintre români consideră că nimic nu s-a schimbat în bine faţă de guvernările anterioare. Din fericire pentru PDL, Traian Băsescu fusese cel care şi-a asumat mai mult tema justiţiară. Din nefericire pentru PDL, economia nu duduie în mod perceptibil...

USL ar face bine să îşi asume tema justiţiară, atâta timp cât reuşeşte să o facă cu personaje credibile.

În cazul în care mesajul PP-OTV devine ceva mai justiţiar, are potenţial real.

Aşteptaţi-vă ca în lunile următoare atitudinea ACZ-NR, despre care avem ceva certitudini aici, să devină din ce în ce mai potrivnică PDL. Nu m-ar mira ca prin aprilie-mai să auzim de la Adriean Videanu că Mihail Neamţu colaborează în mod secret cu Mircea Geoană. S-au spus şi lucruri mai trăznite.

Situaţia seamănă din ce în ce mai mult cu cea din 2000. Ceea ce se ştia de fapt de mult.

vineri, 7 octombrie 2011

12 întrebări anormale despre 2012

  1. Care este data alegerilor parlamentare de anul viitor?
  2. Vor fi comasate cu alegerile locale?
  3. Se vor suprapune alegerile cu un referendum? Care alegeri? Care referendum – pentru o nouă constituţie sau altul?
    3a. Dacă opoziţia este de acord cu un referendum privind constituţia, îşi va da Traian Băsescu demisia, precum a spus în iunie 2011 ? Vom avea atunci, în aceeaşi zi, alegeri locale, parlamentare, prezidenţiale şi referendum privind Constituţia?
  4. Care este sistemul care va fi folosit la alegerile parlamentare de anul viitor? Uninominal într-un singur tur sau nu? Vor exista liste? Va putea intra în parlament un candidat care ocupă locul 2?
  5. Câte locuri vor fi în parlament? Câte camere va avea Parlamentul?
  6. Va exista un prag parlamentar?
  7. Câte circumscripţii şi câte colegii electorale vor exista la data alegerilor? Pe româneşte, vor fi 41 de judeţe? 12 judeţe? 8? 16?
  8. Cum vor fi „desenate” aceste colegii? Cine o va face?
  9. Vor vota românii din străinătate? Dacă da, vor vota pentru 1,27% din locurile din parlament (6 colegii, ca în 2008), sau voturile lor vor fi contabilizate altfel?
  10. Se vor face corecturi în listele electorale pe baza recensământului din această lună? Se va schimba ponderea locurilor din parlament între judeţe pe baza recensământului?
  11. Există un mecanism pentru a opri un candidat de la a candida sub sigla partidului X şi apoi, la o lună după alegeri, să treacă la partidul Y? Dacă nu, ce utilitate mai are existenţa partidelor?
  12. E normal ca în anul anterior alegerilor – luna octombrie sau luna ianuarie, nu contează – să nu ştim răspunsurile la aceste întrebări?

joi, 6 octombrie 2011

Bleen despre Albă-ca-Zăpada: muntele care trebuie urcat

Despre partidul nou / partide noi: o viziune realistă, care pune problema în termeni concreţi. Recomand lectura cu căldură.

Am mai scris despre subiect aici (pe baza istoriei electorale româneşti şi sistemelor de vot puse în discuţie) şi aici (strict pe baza statisticilor, ceea ce a dat un ton mai optimist).

miercuri, 5 octombrie 2011

Mitul nr. 844: atotputernicele televiziuni de ştiri

Ultimul exemplu de exprimare a mitului: aici.

Cea mai urmărită ediţie a emisiunii "100%" a lui Robert Turcescu, circa 2004, a fost urmărită de 800 de mii de oameni. În mod normal, ea era urmărită de două ori mai puţini oameni, deci 300-500 mii.

Faimosul filmuleţ difuzat la Realitatea TV între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidenţiale a fost văzut de 2 milioane oameni, dar...în clipa de faţă, în primetime la Realitatea TV şi Antena 3 se uită între 200 şi 250 de mii de persoane.

Reamintesc că pe listele electorale sunt 18 milioane de persoane, şi că - atât în ceea ce priveşte Antena 3 cât şi Realitatea TV - foarte mulţi dintre telespectatori au deja opiniile formate. De fapt, non-votanţii nu consumă media de natură politică, ceea ce e şi logic ("Nu votez - nu mă interesează politica - nu mă interesează televiziunile de ştiri").

Dacă audienţele erau de 10 ori mai mari, se putea bate monedă pe importanţa electorală a televiziunilor de ştiri. În fapt, ele sunt utile disipării de informaţii şi influenţării factorilor de decizie din putere şi opoziţie ("stakeholders"). Dar nu sunt atotputernice.

marți, 4 octombrie 2011

Rata criminalităţii - lucruri surprinzătoare

O statistică foarte interesantă de la Econtext: rata criminalităţii în România, pe judeţe, în 2009. Clasamentul este din nefericire dat sub forma creşterii procentuale în perioada 1990-2009, şi nu direct. Dacă analizăm puţin informaţia vedem că:

1. Hunedoara, Gorj şi Alba ocupă podiumul ratei criminalităţii. Cu adevărat bizar este că cele trei judeţe sunt unul în prelungirea celuilalt, deşi mă îndoiesc să existe un focar zonal real.

2. Harghita are cea mai mare creştere a criminalităţii faţă de 1990 (724 %), dar ocupă abia locul 12 în clasamentul ratei criminalităţii, în timp ce Covasna e pe locul 32.

3. Pentru rromofobi: judeţul Mureş, cel cu cel mai mare număr de locuitori de etnie rromă conform recensământului din 2002, este abia pe locul 6.

4. Mult-hulita capitală a României este pe locul 22. Şi, atenţie, statistica grupează Bucureştiul împreună cu Ilfov - altă regiune a României cu o reputaţie îndoielnică în planul ordinii publice. Doar într-un judeţ - Galaţi - a crescut criminalitatea din 1990 şi până acum mai puţin decât în Bucureşti şi Ilfov.

5. Sărăcia duce la criminalitate? Se pare că nu. Toate judeţele care compun Regiunea de Nord-Est, cea mai săracă zonă a UE, sunt în partea a doua a clasamentului ratei criminalităţii pe judeţe (din 41 de entităţi teritoriale: Bacău - locul 28, Neamţ - locul 29, Vaslui - locul 31, Suceava - locul 35, Iaşi - locul 38 şi Botoşani - locul 39).

6. Notă personală: fiind un consumator de media dedicat, mi se părea că cele mai multe infracţiuni au loc în ruralul din Moldova, iar că cele mai violente sunt în oraşele Brăila şi Craiova. Primul judeţ din Moldova în clasamentul ratei criminalităţii este Vrancea, pe locul 17. Judeţul Dolj (al cărei capitală e Craiova) este pe locul 11 iar judeţul Brăila este pe locul 37.

6. De curiozitate am verificat existenţa unei corelări între voturile din turul unu al alegerilor prezidenţiale din 2009 şi rata criminalităţii. Teoretic era posibil ca fenomenul unei criminalităţi peste media naţională să semnaleze probleme sociale mai adânci şi deci o nemulţumire faţă de status-quo. Statistic, însă, nu există dovezi pentru o astfel de legătură.

Pe baza ratei criminalităţii nu se pot construi profiluri regionale. Deja am vorbit la punctul 1 despre disparitatea dintre Harghita şi Covasna. Tulcea ocupă locul 7, Constanţa este pe 24. Arad are a 10-a rată a criminalităţii, Timiş-ul a 24-a. Un mod mai sugestiv de a privi informaţiile este să ne uităm la primele 10 şi la ultimele 10 judeţe prin prisma regiunilor istorice...

Transilvania: în primele zece: 5 judeţe; în ultimele zece: 2 judeţe.
Moldova: în primele zece: 0 judeţe (!) ; în ultimele zece: 4 judeţe.
Muntenia: în primele zece: 5 judeţe; în ultimele zece: 4 judeţe.

Lipsa unor profiluri sugerează o ţară în care modelele atitudinale de comportament au dispărut la nivel regional. Ca şi impresia lăsată de mass-media cu privire la rata criminalităţii într-un judeţ sau altul, s-ar putea să fie vorba de o iluzie.

luni, 3 octombrie 2011

Alianţa D.A. contra USL

Acuzaţiile la adresa oponentului: Partid hegemonic, personalitate Sauron-ică (A.N. respectiv T.B.), preşedinte rupt de realitate, corupţie, România vrea altceva.

Acuzatorii: cele două partide din opoziţie (o alianţa imposibilă din punct de vedere doctrinar: stânga şi dreapta împreună!), speranţă, va fi mai bine, pentru binele României, alianţă fondată cu un an înainte de alegeri.

Diferenţa cu adevărat importantă: Alianţa D.A. şi-a dat seama relativ târziu că pentru numirea candidatului la poziţia de prim-ministru nu contează cine câştigă şi cine pierde alegerile parlamentare, ci cine este preşedintele. USL ştie deja asta.

Şi acum cifrele...

Cu un an şi cinci luni înainte de alegeri, de fapt înainte ca alianţa să fie înregistrată juridic:

ADA 28 % (iar partidul aflat la putere: 42 % )

USL 58 % (iar partidul aflat la putere: 19 %)

Cu şapte luni înainte de alegeri:

ADA 31 % (iar partidul aflat la putere 44 % )

USL vs. PDL... vorbim în aprilie.

Sondaje în timpul campaniei:

ADA 34 % plus sau minus 3% (partidul aflat la putere 40 % plus sau minus 2%)

Rezultate:

ADA 31% (iar partidul aflat la putere, cu tot cu PUR, 37%)

(Informaţiile statistice privind Alianţa D.A. au fost extrase din cartea "Un experiment politic românesc: Alianţa Dreptate şi Adevăr PNL-PD" de profesorul Alexandru Radu, volum pe care îl recomand tuturor celor interesaţi de subiect)

Pe de o parte, în 2004, cele două blocuri electorale au obţinut, fiecare, un scor aproximativ egal cu cel din sondajele efectuate cu an şi jumătate înainte de alegeri, "aproximativ egal" însemnând cu o marjă de +/- 15% din numărul lor de voturi, adică +/- 5% din numărul total de voturi. Este trist pentru toţi cei care am fost martori la acea perioadă aparent zbuciumată să realizăm că lunile de dinainte şi din timpul campaniei au avut un efect extrem de redus asupra rezultatului. Mutatis mutandis, românii ştiau încă din vara lui 2003 cum vor vota.

.... pe de altă parte, Stelian Tănase scria în "22", pe data de 8 septembrie 2004:

O automulţumire păgubitoare s-a instalat printre liderii Opoziţiei. S-a creat sentimentul că "lumea ne vrea" şi, în consecinţă, "nu mai trebuie să facem un mare efort de organizare, de imaginaţie politică, nici să facem risipă de timp şi resurse. Pentru că, oricum, PSD va cădea!". Am ascultat pe tema asta scenarii fabuloase şi prostii absolute de la oameni pe care îi credeam realişti şi inteligenţi. Se consideră că electoratul va vota negativ, împotriva PSD, contra puterii, cum a făcut în 1996 şi în 2000. "Aşa este electoratul român, votează negativ", îmi explica zilele trecute, convins, un lider al Opoziţiei. "Alianţa D.A. nu are cum să piardă". Trebuie să îl contrazic. Alegerile din acest an sunt cele mai echilibrate din 1989 până azi.

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Comasarea alegerilor: un aspect pe care toţi îl ignoră

UDMR e de acord, cel puţin în teorie, cu comasarea alegerilor. Nu voi discuta aici despre cine e avantajat şi cine nu. Voi vorbi despre altceva: scăderea inevitabilă a nivelului campaniilor electorale.


Numărul oamenilor capabili să creeze slogane, campanii, să efectueze şi să analizeze sondaje, să formuleze planuri şi atitudini de PR .. toate astea la un nivel de calitate acceptabil ... este limitat, iar suprapunerea alegerilor locale cu cele parlamentare nu va face pe niciun politician sau partid să gândească: "Ah! Trebuie să angajăm de două ori mai mulţi oameni decât dacă alegerile ar fi separate!"
În alte cuvinte, o să avem aceleaşi firme, aceiaşi oameni, aceleaşi creiere făcând şi campania pentru Dolj şi campania pentru Craiova. Şi colegiile uninominale 1, 2, 3, 4, 5 şi 6 din circumscripţia nr.40 (judeţul Vâlcea), dar şi alegerile pentru primăria oraşului Râmnicu Vâlcea. Şi sectorul 3 şi colegiile aferente. Când cantitatea de muncă creşte, calitatea scade. Fie asta, fie vom vedea amatori încercând să facă muncă de profesionişti.

O a treia posibilitate - cea mai cenuşie - este monotonia bicoloră. USL şi PDL - sau ce formă va avea atunci PDL - vor amesteca planuri şi campanii, probabil axându-se pe câte un set simplu de slogane indiferent de personalităţile implicate, indiferent de situaţia de la faţa locului şi de istoria sa electorală, indiferent de forţa organizaţiei locale şi indiferent de percepţia asupra partidului în locul respectiv. Nu va fi timp, nu vor fi resurse pentru asemenea "fineţuri". Se va merge pe o linie şi o idee, din Maramureş în Mănăştur şi din Vama Veche în Vitan.

USL este în mod clar avantajat: duo-ul Ponta-Antonescu este recognoscibil şi într-o oarecare măsură cei doi se completează imagologic: incizia procurorului şi avântul unui om care pare mai tânăr decât este. PDL, în schimb, nu are ce să pună în loc: ca şi în PSD-ul din 2008, liderii sunt tociţi pentru că guvernarea a înghiţit partidul. Mişcarea Populară, Albă-ca-Zăpada şi alte antreprize similare nu par să propună soluţiile de care e nevoie la un astfel de campanie. Ele par a fi construite pentru campanii electorale tradiţionale (ex. 2008), nu precum una ca în 2009.

Dan Diaconescu şi alţii ar putea "rupe ritmul", jucând tocmai pe imaginea a doi monoliţi prăbuşindu-se unul peste celălalt, dar până la urmă şi OTV este ... unul singur.

Sper să greşesc, şi să avem o campanie imaginativă, informativă şi completă.

Arhivă blog