Madame Blogary devine din ce în ce mai interesantă pe zi ce trece.
Mirel-Valentin Axinte a.k.a. Bleen a făcut o analiză esenţialmente corectă. După ce am citit textul său şi majoritatea comentariilor aferente, am avut două întrebări în minte:
Prima este legată de probabilitatea succesului unui nou partid. În ciuda aparentelor basculări din ultimii 20 de ani, scena politică nu s-a diversificat, ci s-a compresat. Cu excepţia unor fenomene temporare care au intrat în parlament (PRM, PDAR, PUNR) sau nu (APR, URR, PNG), vorbim în continuare despre aceleaşi partide ca în 1990-1992.
Nu mă credeţi...
PDL şi PSD = rupte din FSN (tehnic PSD s-a rupt din FSN, dar nimeni nu mai pare conştient de asta în ziua de azi). PSD s-a altoit cu Athanasiu şi blazonul PSD-ului istoric. PDL s-a altoit cu liberali nemulţumiţi dar cu imagine foarte bună la acel moment.
PNL = s-a rupt, s-a refăcut la loc.
UDMR = comunitatea maghiară, au probleme şi ei după cum am scris aici şi aici, dar neprezentarea la vot a majoritarilor îi ajută enorm.
UNPR = fenomen special, care va face deliciul vreunui masterand anonim din SUA peste vreo 10-15 ani. Nu cred că va intra în parlament decât într-o alianţă, lucru care se aplică şi PC-ului.
E posibil să creezi un partid nou cu care să intri în parlament la câteva scrutine. Dar asta necesită mutaţii sociale - adică schimbări în structura populaţiei României la nivel economic şi poate şi demografic. Personal, nu le văd (angajaţii din corporaţii sunt mult, mult prea puţini - România nu este doar Bucureşti). Poate că atunci când oamenii născuţi în 1990 - 1995 vor fi la o vârstă care să le mărească apetitul de politică, dar asta se va întâmpla prin 2025, cu câţiva ani înainte ca sistemul nostru de pensii să craheze din cauza decreţeilor. Prea mult science fiction pentru gustul meu.
O altă cale pentru un nou partid ar fi să suplinească sau să se suprapună peste misiunea unui partid "tradiţional" care şi-a ratat grupul ţintă. PDL are susţinerea a 10%-12% dintre români (20% în sondaje) după toate măsurile luate şi după tocirea imaginii lui Traian Băsescu. Mai mult, se luptă cu PNL pentru acapararea rolului de "partid de dreapta". Conform informaţiilor pe care le am, PSD este cel mai vulnerabil, dar nu văd pe Albă-ca-Zăpada / oamenii din spatele Asociaţiei Blogary cutreierând Moldova la pas pentru a convinge oameni cu vârsta peste 50 de ani că Ponta is bad.
Asta nu înseamnă că succesul este imposibil, ci doar că este improbabil.
A doua întrebare pe care analiza lui Bleen mi-a adus-o în minte este:
Dacă PDL + X = victoria în alegeri pentru PDL,
ce / cât este X?
Răspunsul este dezamăgitor (pentru un sociolog) şi dezamăgitor de simplu (pentru toată lumea). "X" este irelevant. În mod absurd - şi datorită Constituţiei actuale - PDL poate obţine şi 18% sau 15%, atâta timp cât USL obţine mai puţin de 50% din locurile din parlament. Chiar dacă USL obţine 51% sau 55% din mandate, mai există câteva hopuri de sărit - un refuz al lui Traian Băsescu de a-l nominaliza pe Victor Ponta, Curtea Constituţională, etc etc. În schimb, un PDL cu 16% dintre mandate ar putea - în mod incredibil dar posibil - să fie însărcinat cu guvernarea, forţând fiecare parlamentar USL să se gândească: vreau alegeri din nou? Sau trec la partidul care este susţinut de preşedinte? Sebastian Lăzăroiu ştie acest lucru, de aceea declara acum două săptămâni: "Dacă ai preşedintele, poţi să stai 10 ani la guvernare, dacă nu ai preşedintele, poţi să stai 10 ani în opoziţie".
Pe baza legii electorale acum în vigoare există două moduri prin care USL poate fi adus de către PDL sub scorul de 50% (din cauza redistribuirii de voturi, ţinta va fi de fapt un procent mai mic):
1. Atragerea unor potenţiali votanţi USL către alte partide. Este calea cea mai simplă şi mai brutală, dar şi cea mai atractivă.
2. Mărirea pe cât posibil a numărului de participanţi la scrutin, în special cu non-votanţi USL. Ce vreau să spun cu asta?
În clipa de faţă aproximativ 5,6 milioane de români ar vota USL. Dar asta este intenţia de vot conform sondajelor. Să presupunem că o zecime dintre ei vor rămâne acasă în ziua votului. Rămân 5,1 milioane voturi.
Dacă la vot ar veni la fel de mulţi oameni ca în 2008, USL ar obţine o majoritate puternică în parlament (70,8%).
Dacă la vot ar veni la fel de mulţi ca în turul 2 al alegerilor prezidenţiale din 2011, succesul USL ar fi pe muchie (50%).
Dacă la vot vin - printr-un miracol - trei sferturi din cei înscrişi pe listele electorale, USL ar obţine un dezamăgitor 37,3%.
În consecinţă, pentru PDL este crucial ca fiecare partiduleţ care poate muşca din USL să apară în prim plan la momentul potrivit. Nu întâmplător Sebastian Lăzăroiu încheia interviul de mai sus spunând: "Eu cred că UNPR trebuie să meargă pe drumul lui, pentru că are şanse mari să câştige identitate pe partea stângă". Niciun cuvânt despre Mişcarea Populară, despre un Front Unit al Dreptei Autentice sau alte concepte de acest tip. UNPR - ca şi Partidul Poporului, Albă-ca-Zăpada, etc etc - are misiunea sa, partitura sa, voturile sale de luat.
De asemenea, PDL-ului i-ar place ca votanţi non-tradiţionali să vină la vot, atâta timp cât nu votează USL. Pericolul ca aceştia să ia din voturile PDL este irelevant - repet, conform legii electorale actuale. Pentru PDL este OK să piardă 2-3% atâta timp cât masa votanţilor se măreşte cu 300 000 de oameni, implicit trăgând procentul USL în jos.
Toate consideraţiile de mai sus sunt valide exclusiv în cazul în care legea electorală actuală rămâne în vigoare.
... iar tocmai ieri scriam cât de puţin posibil este acest lucru. În cazul introducerii proiectului prezidenţial - uninominal, un tur, nici un fel de variante proporţionale - PDL va trebui să ducă sute de lupte locale, şi să se asigure că USL va pierde cel puţin jumătate dintre ele. În acest context trebuie citit apelul la Mişcarea Populară - crearea unui front solid care să depăşească USL colegiu cu colegiu. Un Partid al Poporului sau UNPR care obţine voturi fără să fie în alianţă explicită cu PDL va ajuta USL să câştige colegiul respectiv. În acest context Albă-ca-Zăpada fie este aliată cu PDL sau nu are voie să existe, întrucât fărâmiţează intenţia de vot non-USL. În afara blocurilor USL şi MP, singurele partide permise sunt cei care, din afara Mişcării Populare, pot să smulgă voturi de la USL. Doritorii sunt invitaţi să-şi frângă gâtul. Imaginaţi-vă un partid care ia 1 (un) fotoliu de parlamentar deşi a strâns 6% din voturile la nivelul întregii ţări.
Despre variante mixte, altă dată.
Se iau sondaje de opinie şi alte informaţii statistice. Se pun un strop de inteligenţă şi câteva grame de logică. A se servi fierbinte cu un pahar de echidistanţă.
Faceți căutări pe acest blog
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
-
►
2018
(16)
- ► septembrie (4)
-
►
2016
(27)
- ► septembrie (2)
-
►
2014
(65)
- ► septembrie (4)
-
►
2013
(133)
- ► septembrie (13)
-
►
2012
(200)
- ► septembrie (11)
-
▼
2011
(77)
-
▼
septembrie
(23)
- Mitul nr. 457: "Votanţii Alianţei DA sunt acum dem...
- Liviu Dragnea şi sondaje Bucureşti
- Despre lumea care se încheie în aceşti ani
- Analizele bune nasc întrebări. Azi: Bleen
- Despre uninominalul într-un singur tur
- Fenomenul statistic TAROM
- Cum ne minţim despre lideri
- Despre Albă-Ca-Zăpada: un început de analiză stati...
- Un milion de voturi pentru PDL
- Un răspuns pentru Iulia Huiu
- Parteneriatul Oprescu-USL: cine câştigă?
- Faimoasele "voturi de la Paris": ce spun cifrele BEC
- Ce trebuie să faci ca să devii preşedinte în 2014
- ... a treia tornadă loveşte UDMR. Şi despre viitor...
- Două tornade vin spre tine. Ce faci? Cazul UDMR
- Lumea secretă a politicii româneşti din 2011
- Două statistici = două cuţite
- Despre 12 septembrie 2001
- 6 lucruri interesante despre alegerile din ultimii...
- Despre furie şi alţi demoni
- Sociologia ≠ statistici plictisitoare
- De la cine ar lua voturi partidul lui Dan Diacones...
- Sondajele publicate de USL şi ipoteza "15"
-
▼
septembrie
(23)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu