Faceți căutări pe acest blog

luni, 27 mai 2013

Democraţie bolnavă: simptome şi efecte

Suntem într-o perioadă fără alegeri, deci putem să discutăm nişte lucruri pe care Sociollogica nu prea le-a atins de obicei, şi asta pentru că alcătuiau partea mai puţin vizibilă a iceberg-ului politic.

Democraţia românească este foarte vulnerabilă. Acest lucru are implicaţii atât pentru societate cât şi pentru stat. Suntem la un bobârnac distanţă de prăbuşirea sistemului. Această prăbuşire poate lua multe forme (de la dictatură la terorism pur), dar în condiţiile unei democraţii bolnave prăbuşirea nu poate fi oprită.

Voi menţiona doar trei simptome ale bolii sau vulnerabilităţii:

A. Mitul "mânjit" al (re)apariţiei democraţiei. Puţini români vorbesc cu mândrie sau bucurie despre ce s-a întâmplat în decembrie 1989 sau mai ales în lunile de după. Stabilitatea unui sistem politic depinde într-o măsură mai mare decât credem de simbolismul apariţiei sale. SUA este un exemplu fericit. Republica de la Weimar se află la celalălt calapod - debutul său a fost considerat ilegitim şi de stânga şi de dreapta. Mai mult, regretul germanilor moderaţi din anii '20 faţă de monarhie sau un sistem autoritar reprezintă o paralelă tulburătoare cu atitudinea românilor de acum faţă de comunism.
Despre acest lucru se poate face doar vorbire, de rezolvat ceva e prea târziu.

B. Încrederea în instituţiile tradiţionale ale democraţiei este în suferinţă, şi asta nu de câţiva ani. Încrederea în principalii lideri politici urmează acelaşi model. Dacă 7 români din 10 nu au încredere în tine (adică: încredere 30% în sondaje), eşti considerat un politician performant. Pentru că eşti în top cinci.

C. Începând cu 2008, separarea alegerilor parlamentare de cele prezidenţiale a permis o analiză mai clară a problemei. 3 milioane de oameni care nu votaseră la parlamentare au venit la prezidenţiale (în sine un fenomen interesant, de vreme ce puterile preşedintelui sunt puternic limitate constituţional). În practică am avut în ultimii ani o ţară condusă de parlamente şi guverne pe baza unor mini-minorităţi:

PDL a primit acum patru ani votul a 12% din românii aflaţi pe liste.
USL a primit iarna trecută votul a 24% din românii aflaţi pe liste.

Partidele principale sunt organizaţii închise, care comunică cu societatea de sus-în-jos şi pentru care un nou membru reprezintă un pericol la adresa structurii organizaţionale interne.

Societatea şi mass-media au conştientizat acest lucru şi reacţionează în consecinţă. Atâta timp cât politica va rămâne "ei-nu-noi", sistemul va continua să rămână bolnav. Orice fel de protest sau atitudine este instantaneu atacabilă în societatea românească pe baza argumentului "dar el/ea este membru de partid sau vrea să obţină avantaje politice". Acest argument e posibil doar în naţii în care politica este murdară - într-o societate democratică sănătoasă, a face politică este normal, natural şi nu un lucru de acuzat.

Voi reveni asupra temei în curând - voi arăta care sunt dimensiunile bolii şi mai ales ce poate fi făcut.

25 de comentarii:

  1. foarte bun. excelenta observatoia de final despre partide si despre comunicarea de sus in jos.

    RăspundețiȘtergere
  2. cam sumbra analiza. de fapt e perspectiva privita dinspre pdl sau mai nou,a "miscarilor","fortelor" din incheietura ale lui basescu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Bun articol .
    In opinia mea , tot incepe de la lipsa de membri cotizanti a partidelor politice . Respectiv si mai clar , de masa extrem de redusa a acestor membri comparata cu ambitile de prezenta capilara , la toate nivelurile si cam prin toate localitatile a respectivelor partide . Aceasta discrepanta provoaca doua probleme majore . 1- goana dupa finantare a partidelor . Adica foamea de donatii in schimbul carora se asigura contracte grase si implicit se alimenteaza coruptia la toate nivelurile .2- aparitia unei nomenclaturi manate de spiritul de gasca si atit . O partitocratie cindva numita nomenclatura . Aceleasi strategii . Mentinerea puterii , a functilor si fotolilor prin toate mijloacele posibile . Cine e contra , vine imediat eliminat din partid . In cel mai rau caz ,ultima salvare , se aplica reciclarea , inventarea de noi miscari , partide dar strict controlate de aceiasi "conducatori" mari sau mici . Oligarhie politica . Model Grecia sau Argentina .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bingo! Ironia e că partidele sunt vulnerabile şi vulnerabilizate de ineficienţa/absenţa sistemelor de cotizaţii.

      Ștergere
  4. @ laurentiucat:

    Analiza e sumbră pentru că realitatea e sumbră. De barierele excesive la intrarea in competiția politică s-au plâns nu doar mișcările ”din încheietura lui Băsescu”. De exemplu, ”Critic Atac” e plin de lamentări pe aceasta temă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. critic atac e reflexia contributors...adica : mult zgomot ptr nimic.

      Ștergere
  5. Democratia, cel putin cea romaneasca, nu prea are sanse sa functioneze asa cum a fost ea gandita, dintr-un simplu motiv: prea putini oameni sunt competenti in a isi alege liderii. Romanii isi aleg sefi, nu conducatori. Pe de alta parte, politicienii (in stransa legatura cu partidele - organizatii inchise) considera tara ca pe o mosie, ei fiind vatafii. Comunismul nu a functionat pentru ca oamenii nu vor sa fie identici unul cu celalat, nici in posibilitati, nici in nevoi (de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi). Democratia este ineficienta pentru ca marea majoritate a oamenilor sunt incompetenti in a folosi puterea adusa de democratie.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte bun articol.
    Dar pun și eu întrebarea: câți români sunt conștienți de faptul că, pentru a oferi alergătorilor o listă electorală completă (452 de candidați) un partid politic avea nevoie în decembrie 2012 de 360.000 (trei sute șaizeci de mii de euro) numai pentru a-și înscrie candidații în competiția electorală cf. legii? Nu vorbesc de cheltuiele concrete cu campania.
    „Democrația” noastră e de fapt o comédie a partidelor mari și nimic altceva. Sistemul e astfel făcut încât să voteze cine vrea și să iasă cine trebuie. Și nu avem un singur vinovat pentru chestia asta. Sistemul a fost perfecționat încetul cu încetul de toată lumea, începând cu ai lui Iliescu și terminând cu ai lui Băse. Sunt curios ce va aduce nou Ponta! Gurile rele zic că taxe monstruoase și pentru candidaturile la locale...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o linie de discuţie importantă. O voi atinge, sper, destul de curând.

      Ștergere
  7. Domnu Mateescu,
    Aveti darul de a (ne) incita pe toti cu felul de a pune in opera (si in lumina!) analizele sociologico-politice. Pe mine, oricum, ma surprinde f. placut modul, as spune chiar nou, in care ...lucrati cu ideile, cu statistica, cu cercetarile sociologice in sine. Exista o detasare f mare de actorii de pe scena politica romaneasca,dar si exercitarea unei observatii de o pertinenta aparte, cu care nu m-a obisnuit sociologia romaneasca pana acum.
    Sunt foarte de acord cu asertiunea ca politica la noi, in intregime e facuta potrivit schemei "de sus in jos" iar asta e o mare , mare problema.De fapt, daca ma gandesc bine la tot ce s-a intamplat, intreaga "revolutie de la 1989" s-a derulat sub semnul acestui ...comandament.Cu exceptia episodului ei de inceput de la TIMISOARA, mult prea repede si prea usor deturnat. As zice ca punctul initial al marilor coruptii , ambiguitati si diversiuni a inceput tot atunci. Problema redistribuirii avutiei nationale , care nu putea sa fie ocolita nicidecum, a fost in schimb deturnata total de la moralitatea detinerii sale intrinseci."Restitutio in integrum"- formula lansata de C. Coposu mi s-a parut si mi se pare inca si acum ca fiind unica valabila pentru a nu se fi ajuns la ceea ce suportam cu totii si in toate extensiile, acum. Iar acum e prea tarziu sa se mai poate face ceva.Oligarhia rosie s-a instalat bine in proprietate, infiltarta fiind in toate partidele, si pas de a ma face...ceva!!
    In fine... Iata pentru ce astept nerabdator sa vad partea a II-a a articolului de fata , pe care nu ma sfiesc sa-l consider un eseu socio-politic fundamental.

    RăspundețiȘtergere
  8. @laurentiucat
    Analiza pleaca de la adevarul urmator:
    Doua persoane, cu oarece CV in spate si cu oarecari calitati, intra in Vorba cu Stefan Szobotka, candidat PNL la alegerile parlamentare 2008 din partea PNL si, dupa hotararea PNL de a trece in opozitie, lucru care le multumeste pe cele doua, acestea isi manifesta intentia de a deveni membri PNL. D-l Szobotka le cere CV-urile, ceea ce primeste de la u na dintre persoane la iesirea Metrou Titan, intersectia Liviu Rebreanu-Nicolae Grigorescu. Din momentul primirii CV-urilor orice contact inceteaza. Domnul Szobotka dispare in ceata. Dupa un timp, la un concert Metalica, in spatele Expozitiei, cele doua persoane se intalnesc, cu totul intamplator, cu Mihai Voicu. cele doua persoane se adreseaza acestuia si ii dau cartile de vizita rugandu-l sa gaseasca o cale prin care sa intre in contact pentru a intra in partid. Nu se intampla nimic. Cam asta e cu "Partidele principale sunt organizaţii închise, care comunică cu societatea de sus-în-jos şi pentru care un nou membru reprezintă un pericol la adresa structurii organizaţionale interne." Una dintre cele doua persoane sunt eu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. intamplator eu am fost invitat sa fac parte din pnl de vreo doua ori. si de fiecare data am refuzat. am spus ca daca in 2016 pnl va iesi de la guvernare cu cateva chestii majore facute, a doua zi ma voi prezenta cu adeziunea.
      intamplator am un cunoscut pe fb cu un doctorat la sorbona si care ar fost contactat sa fie prezentat lui crin antonescu.
      "eroul" a refuzat si poate ca acum era parlamentar pnl si nu posesorul unui salariu microcupiscul.
      acum ,in toate partidele sunt oameni si soareci... iar in viata depinzi si de ce noroc ai.

      Ștergere
    2. Precizez că nu eu sunt a doua persoană. Nu numai Sorin a păţit chestii de genul ăsta, şi ele nu se întâmplă doar în PNL. De aici şi generalizarea.

      Ștergere
    3. curios lucru...cunosc multe persoane care au ca deviza ca nu se amesteca in politica.
      or fi spus ca faceti misto de ei, cand va dadeati volintiri.

      Ștergere
    4. A oua persoana nu este Barbu Mateescu, este o persoana necunoscuta pe NET cu functie destul de importanta si nu am permisiunea sa-i divulg numele. In rest este purul adevar si nu-mi permiteam sa numesc pe Stefan Szobotka si pe Mihai Voicu de n-ar fi asa. Si sa ne radem, adica noi le dam CV-urile noastre si ei cred ca vrem sa-i luam la misto? Pe bune? @laurentiucat, de ce nu apari cu numele tau real? Acum, ascuns sub un pseudonim, nu stiu cine esti. Poti fi oricine, incluzand un membru de partid care incearca sa demonstreze ca adevarul este minciuna...Din pacate Barbu stie despre ce vorbeste iar urmarile se vad in jurul nostru cu ochiul liber. Un rahat din care nu vad cum putem iesi.

      Ștergere
    5. suntem si "prieteni" pe fb. iar asta e nick-ul meu cu care am semnat peste tot. de fapt e si adresa contului de mail. adica e ...mai multe.
      sa nu ma intelegi gresit. nu am fost invitat in pnl ca sa fiu "sef" ci sa fiu membru. iar daca o sa activez vreodata in pnl, nu ma intereseaza nici macar functia de consilier local.

      Ștergere
  9. Democratia romaneasca este vulnerabila intr-un context mai periculos decit cel strict national. In toata lumea libera s-a raspindit virusul populismului si al conservarii stilului de viata actual. Criza economica ameninta intreg edificiul social, caci oamenii cauta solutii rapide si radicale.

    Dar tocmai spectrul dezastrului este cel care ne poate salva. Ne temem unii de altii, dar sintem mai pregatiti ca oricind sa comunicam intre noi. Comunicarea si informatia sint sansa pe care omenirea nu a mai avut-o niciodata pina in prezent. Dezastrul social poate fi evitat in conditiile unei crize economice severe. O doza mai mare de optimism ar fi binevenita.

    RăspundețiȘtergere
  10. Democratia a fost buna cu 2000 de ani in urma cind a salvat Atena de invazia persana.
    Acum democratia se bazeaza pe alegeri libere forma fara nici un continut si in fapt o inselare a publicului.
    Azi a vota inseamna a semna imputernicire in alb.
    Democratia se incapatineaza sa fie manevrata de lichele numiti politicieni in fapt salatani.
    Cu cit minti si convingi mai bine cu atit obtii mai multe voturi.
    De aici si interesul politicienilor ca votantii sa fie cit se poate de fraieri pentru a vota imputernicire in alb si in fapt distrugerea lor si a socientatii.
    Democratia nu are la baza nici un contract ci numai consimtamint ca votantii sa poata fi furati si chiar omoriti dupa voie.
    Automobilul est emai inteligent decit democratia, cind sinmte ca ceva nu merge bine pune in fucntiune ABS, modifica viteza sau chiar frineaza cind vede obstacol.
    Democratia nu are nici o reactie, da cu oistea in gard si continua sa dea chiar daca votezi pe altul.
    A incercat cineva sa o modernizeze sau este chiar de aruncat la gunoi ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Azi a vota inseamna a semna imputernicire in alb."

      Si ce sa schimbam? Sa guvernam impreuna, tot poporul?! Cum?

      Gasesc aprecierile dumneavoastra profund birocratice, chiar populiste si anti-democratice. Dupa vot, decizia trebuie sa apartina guvernantilor. Nu se poate altfel.

      Cum aruncati democratia la gunoi?! Cu ce o inlocuiti?! Nici macar n-ati facut vreo propunere decenta, o idee rezonabila. Cineva-ul ala care modernizeaza democratia, sintem chiar noi domnule, impreuna.

      Ștergere
  11. o scurta privire asupra istoriei romanilor arata asa: cat a fost democratie, cu toate defectele ei inerente si amplificate de defectele locale, tara a progresat, de la barbarie la ceva mai multa civilizatie. Asta s-a intamplat de vreo trei ori, prima data intre cca 1860-1938, a doua oara, pentru o scurta perioada dupa al dilea razboi mondial, iar a treia oara, de la revolutia din decembrie 1989 incoace.

    pe de alta parte, in toate aceste perioade democratia a fost virulent criticata ca fiind straina neamului,
    corupta, mincinoasa si cate altele. Vocile favorabile democratiei nu s-au auzit prea tare, iar la precedentele ei suprimari, luarile publice de atitudine au fost minime.

    concluzia? marea majoritate a romanilor nu vor de fapt democratie. Au castigat-o de fiecare data ca efect al relatiilor internationale; cand au avut-o au injurat-o, cand au pierdut-o nu au protestat.
    Ramane de vazut cat va rezista de data asta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. corect! iar in plus sustin ca sansa democratiei in romania si a prosperitatii cetatenilor sai este educatia. daca guvernele ce vor urma inteleg acest lucru, democratia si dezvoltarea economica vor merge mana in mana. in caz contrar,vom beneficia de o democratie instabila, supusa jocurilor politice de culise interne si externe si de o inechitate sociala flagranta care va sta ca sabia lui damocles deasupra libertatilor individuale....

      Ștergere
  12. Unknown+ laurentiu...
    Spuneti amandoi niste realitati care ma ingrijoreaza foarte tare, dincolo ca sunt si foarte... "reale".Dar cred ca si pe voi.
    PS- imi iau permisiunea sa fiu "anonim 2", pentru a ma deosebi de alti anonimi cu care nu ma pot... confunda .

    RăspundețiȘtergere
  13. "Această prăbuşire poate lua multe forme (de la dictatură la terorism pur)..."

    Probabil eu-s cea mai pesimista de aici, exceptandu-l pe Doc, dar ambele variante de mai sus plus toate comentariile de pana acum mi se par... optimiste si utopice. Vorba rudei mele cand restul familiei se ingrijora de riscul de cancer: "nu avem noi norocul asta".

    Ceea ce miros eu e o evolutie / prabusire.... mlastinoasa. Tulbure.

    Intrebare pt Barbu: cum ai numi patologia asta a sistemului politic modern RO? In care nici nu mori nici nu traiesti?

    MB

    RăspundețiȘtergere

Arhivă blog