Două statistici = două cuţite

Avem probleme: numărul nou-născuţilor a scăzut cu 10% faţă de 2010 (dacă luăm în considerare primele şapte luni), iar numărul căsătoriilor a scăzut cu 11%. Dacă o ţinem tot aşa până la sfârşitul anului, am avea în 2011 cel mai mic număr de căsătorii de dinainte de 1948 - când eram cam de două ori mai puţini ca naţie, şi deci şi opţiunile erau mai limitate...

Căderea este atât de bruscă încât, profesional vorbind, mă lasă fără respiraţie. Vorbim aici de o criză de încredere în economie şi în mediul politic afirmată fără echivoc. Lenin spunea despre armata ţaristă că "în 1917 au votat cu picioarele", adică au dezertat, iar aici avem un fenomen similar. Statisticile prezentate de Guvern şi de cei apropiaţi Guvernului cu privire la creşterea economică, exporturi, etc. sunt neclare. Le acord prezumţia de sinceritate, şi atunci este posibil să avem un fenomen asemănător celui din 2003-2004: creştere economică cu vizibilitate scăzută la nivelul omului simplu. Problema nu este dacă aşa e sau nu, ci dacă informaţiile sunt credibile, adică dacă vectorii de imagine sunt credibili. Probabil că nu: e greu să convingi o naţie că o ducem un pic mai bine când (trebuie să) închizi şcoli, spitale şi să reduci subvenţia la căldură.

De informaţia privind căsătoriile nu vreau să vorbesc, deşi observaţia în genere s-ar subsuma celei de mai sus.