Faceți căutări pe acest blog

joi, 8 septembrie 2011

Despre furie şi alţi demoni

Nu vreau să intru în disputa dintre Cătălin Zamfir şi Marian Preda, preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice. Cel dintâi a acordat recent un interviu ( http://www.puterea.ro/articol/calitatea_vietii_mai_proasta_decat_in_1979 ) unde a făcut publice atât anumite atitudini de natură politică - care nu mă interesează - cât şi câteva observaţii inteligente - care mă interesează foarte mult. Pentru cine n-are răbdare şi vrea direct "prăjiturica", iată câteva citate urmate de mici comentarii care îmi aparţin:

"Toate datele arată că în 2011 evaluarea Guvernului a scăzut cu 10-12 la sută, iar efectul acestei evaluări e negativ, suntem nemulţumiţi. Nu că nu avem resurse, ci că alea care există se administrează prost şi atunci devenim furioşi."
Furia nu este efectul insuccesului personal. Acesta se răsfrânge - surpriză! - la un nivel personal, în tărâmul faptului divers: beţia, actul de violenţă, depresia. Furia vine din observarea unei stări de fapt pe care nu poţi să o schimbi dar pe care doreşti să o schimbi. Ce e mai neplăcut: să fii călcat pe picior de un necunoscut sau să fii călcat pe picior de un necunoscut în timp ce eşti legat la mâini şi la picioare?

" Întrebare: neîncrederea în cei care ne conduc are un efect negativ asupra celorlalte componente ale vieţii? Răspuns: Dimpotrivă, este un fenomen de refugiu. Oamenii se refugiază în viaţa particulară şi efectul e de creştere a satisfacţiei cu familia. Întotdeauna, cu cât eşti mai împăcat cu tine, satisfacţia creşte, eşti mai mulţumit faţă de tine, faţă de familie, faţă de prieteni."
... faţă de cei pe care îi cunoşti. Iar în mediul urban în care trăim, a cunoaşte a ajuns să însemne destul de puţin, dar să aibă efecte destul de mari. Sunt curios câţi din oamenii care vor coordona campanii electorale anul viitor cunosc termenul canvassing.

 "În general, în perioada de prosperitate rapidă (2005 - 2008) creşte numărul de sinucigaşi, deoarece speranţa creşte mult mai rapid decât posibilităţile şi sunt mai mulţi oameni nefericiţi atunci când văd că în jurul lor ceilalţi trăiesc bine, iar ei trăiesc prost. Acum (2009 - 2011) e o stare de disperare, care a apărut din faptul că nenorocirea care a venit nu depinde de tine ca persoană şi nici de colectivul din care faci parte. De exemplu, cei care au luat bani cu împrumut de la bancă s-au aşteptat că lucrurile vor merge mai bine din an în an, iar dintr-o dată totul s-a prăbuşit."
Sinuciderea este un fenomen trist şi nefericit oricui i s-ar întâmpla, dar este de-a dreptul absurd că acum, din cauze impersonale legate de natura capitalismului, sunt loviţi cu forţă tocmai capii de familie şi liber-întreprinzătorii pe care se bazează o societate capitalistă.




 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog