Ce aş vrea de la opoziţie dacă aş fi PSD

Dacă sunt PSD, pun problema în felul următor:

1. Auto-izolare. Vreau o dreaptă care să considere poporul român nedemn de ea. Vreau ca până şi ultimul votant al opoziţiei să simtă că nu poate comunica cu ceilalţi 90% dintre români şi să-şi piardă încrederea că ar putea face acest lucru.

2. Elitism. Vreau o dreaptă care să lucreze pe spaţii mici, infinitezimale. Nu numai o dreaptă care să-mi lase mie ruralul, dar una care realmente să dispreţuiască ţăranii din România. Nu numai o dreaptă care să-mi lase mie votanţii cu studii primare sau în special medii, dar una care realmente să dispreţuiască românii fără studii superioare (şi, de fapt, şi pe cei cu diplomă obţinută de la Spiru Haret). Idem Moldova şi Muntenia. În genere, cu cât mai multe generalizări negative cu atât mai bine.
Vreau ca a vota pentru opoziţie să pară un privilegiu, iar a mă vota pe mine (PSD) să fie un drept.

3. Onanism. Vreau o dreaptă care să-şi plângă constant de milă într-un mod neproductiv şi neconstructiv. Vreau o dreaptă fără soluţii, fără idei, fără strategii. Cu o excepţie şi anume...

4. Lider carismatic. Vreau o dreaptă dependentă de Mesia, de tătuc, de magicianul David Copperfield. Vreau o dreaptă care să-şi sugrume constant liderii cu dubii şi îndoieli. Vreau o dreaptă veşnic suspendată între Traian Băsescu şi nevoia de lideri noi. Vreau o dreaptă care să nu caute soluţii de substanţă, cum ar fi organizaţii locale puternice şi partide solide, ci miracole. Pentru că miracolele se sting, carisma dispare iar parlamentul va fi mereu al meu.

5. Confuzie. Vreau ca intelectuali de calibru, oameni apreciaţi în domeniile în care activează (artă, filozofie, istorie) să-şi dea cu părerea despre strategii electorale şi despre electorate, adică subiecte la care nu se pricep. Vreau să se creeze confuzie între părerologi şi experţi, între fani şi consultanţi, între inimă şi minte.

6. Sila de România. Vreau ceea ce nu există nicăieri altundeva pe glob: o dreaptă fără patriotism. Vreau ca respectul pentru înaintaşi şi iubirea pentru ce este România să rămână teme pentru mine (PSD) sau pentru alţii. Vreau ca dreapta să fie asociată în mintea tuturor cu votanţi care, când aud cuvântul "România", se cutremură şi strâmbă din nas.

7. Pesimism. Vreau să am parlamentari liniştiţi. Vreau ca aspiraţiile opoziţiei să fie mici-spre-minuscule. Vreau să ştiu că Oprescu, Mazăre, Nichita n-au de ce să se teamă. Vreau să am un oponent sau oponenţi care vor scorul PDL din 2008, crezând că le este îndeajuns. Vreau un oponent sau oponenţi care să ţintească jos, slab, puţin şi care să-mi ofere multe scrutine pe tavă pentru că se subestimează.

8. "Dreapta". Vreau ca opoziţia să fie cât mai ruptă de realitate. Vreau să se zică cuvântul "dreapta" cât se poate de des, într-un context cât mai intelectual. Vreau ca termenul să nu fie niciodată explicat, niciodată concretizat, poate cel mult să fie asociat în mentalul colectiv cu reforme dure care cauzează suferinţe foarte multor oameni. Vreau ca dreapta să hiperideologizeze în timp ce eu (PSD) vorbesc româneşte.

9. Subiecte irelevante. Ţin morţiş ca dreapta să nu vorbească despre lucrurile relevante pentru votanţi (sănătate, educaţie, creşterea unei familii). Vreau ca dreapta să vorbească pe subiecte cât se poate de importante pentru politicienii dreptei şi nucleul lor dur, dar absolut irelevante pentru restul societăţii.

10. Neîncredere în partide. Vreau ca partidele să fie slabe, ca oamenii care se opun USL să nu-şi dedice nici măcar o clipă de voluntariat partidelor din opoziţie, ba mai mult, să nu le dorească prezenţa în jur.

11. Pensionarii. Vreau o dreaptă care urăşte, dispreţuieşte şi se teme de grupul cu cea mai mare prezenţă la vot, de oamenii care decid rezultatul. Vreau ca dreapta să nu ştie câţi pensionari au votat pentru Traian Băsescu în 2007 (referendum) sau 2009 (alegeri prezidenţiale). Vreau ca dreapta să gândească marxist-materialist ("pensionarii vor bani şi atât"). Vreau ca dreapta să cedeze pe acest front în totalitate.

Bonus: 12. Verba volant. Vreau o dreaptă care să se hrănească cu vorbe, nu cu cifre, cu păreri nu cu situaţii, cu oftaturi nu cu analize detaliate. Vreau o dreaptă care nu ştie în ce ţară trăieşte, o dreaptă oarbă, mută şi surdă. Vreau o dreaptă care să nu vorbească nimănui.