Partidul Mişcarea Populară - start ratat

La şapte luni după discursul "Adio PDL"...

La trei luni după anunţarea formală a partidului...

... PMP se pregăteşte, se pare, de fuziune. Chiar dacă dispariţia nu va avea loc, o concluzie este evidentă: debutul a fost nereuşit. Există cauze de formă, de exemplu faptul că iulie e cea mai nefericită lună pentru lansarea unui concept politic. Dar şi de fond.

Oamenii care-l antipatizează pe Traian Băsescu cred că el domină prea mult proiecte şi oameni, că strânge de gât sau dirijează dictatorial tot ce se află în jurul său. PMP a ratat din motivul invers. A fost prea puţin băsesciană în idei şi prezenţă publică. Nu ştiu un moment public când Traian Băsescu a apărut asociat cu MP sau cu Partidul MP. Am bănuiala că nu i-a direcţionat absolut deloc (sau, dacă a făcut-o, atunci intervine factorul 5 din această listă - articolul, care nu-mi aparţine, poate fi accesat contra cost).

Comparaţia nu e neapărat foarte fericită, dar în 1992 PD-ului i s-a întâmplat acelaşi lucru. Iliescu, preşedinte în funcţie, a creat un partid nou după un congres PD/FSN care nu a avut finalul sperat de el. Elementele-cheie:

a) Promovare pe lider. În nici şase luni, într-o naţie fără Internet şi televiziuni de ştiri, se ştia: FSN=Roman, FDSN = Iliescu.

b) Organizaţii. 35 din 42 de prefecţi FSN au plecat alături de Iliescu.

Rezultatul final a fost că două treimi din forţa sau scorul FSN-ului unit, pre-rupere, s-au dus la Iliescu şi FDSN.

Pe niciunul din cele două criterii de mai sus PMP n-a făcut mare lucru.

În urmă cu şapte luni evaluam în acest articol şansele unui partid băsescian. Să revedem ce s-a întâmplat şi ce nu.

"Românii care au încredere mare sau foarte mare în Traian Băsescu reprezintă un pic peste 20% din populaţia adultă aflată în ţară."

INSCOP, mai-iunie şi iulie: 23%

Sociopol/CCSB, aprilie şi septembrie: 23%

Ambele firme indică o creştere a încrederii în Traian Băsescu cu 2-3% faţă de toamna anului trecut sau debutul anului 2013. Un potenţial considerabil nevalorificat.

Ce luam în calcul atunci:

"Factor negativ: Nu toţi [membrii PDL] vor face trecerea la un partid băsescian. (...) Construcţia în teritoriu ar fi dureroasă, în special în mediul rural, unde se află 55% din votanţi. Soluţii există, dar necesită timp sau îndemânare ( = vandalizarea PDL)."

Disciplina PDL a fost foarte bună: Blaga, cel puţin temporar, a câştigat. Organizaţiile PDL care au plecat la PMP au fost foarte, foarte puţine - efectul de bandwagon nu s-a produs.

"Factor pozitiv: Comunicarea şi setul de valori adoptat pot mări impactul unei asemenea formaţiuni dincolo de susţinerea actuală pentru TB. Aici includ de fapt o serie de factori, de la apariţia unor eventuale cazuri de corupţie la formularea unei strategii inteligente de comunicare pe probleme economice (un călcâi al lui Ahile în contextul în care se doreşte atragerea de votanţi noi)."

PMP nu a vorbit de economie deloc, deloc, deloc sau poate într-un mod nememorabil. Călcâiul lui Ahile este încă în funcţiune. S-a vorbit foarte mult de atragerea la vot a celor 58% care n-au votat acum un an (ţintă extrem de dificilă, detalii aici) în loc să se execute un penalty uşor pentru aproximativ 10-15%, susţinători ai lui Traian Băsescu care erau şi sunt nereprezentaţi politic.

"Impact incert: În condiţiile în care Traian Băsescu nu mai poate candida la preşedinţie în 2014 şi mai ales după aceea, cei care vor reprezenta vectorii de comunicare ai unei asemenea forţe politice sunt cruciali. Ei sunt, de fapt, miza. Spre ei se va face teoretic transferul electoratului. În alte cuvinte, Traian Băsescu este "pistolul" acestei construcţii, zborul "gloanţelor" este relevant, asupra lor trebuie aţintiţi ochii. Chiar de acum. (...) Dacă o asemenea mişcare va exista la momentul prezidenţialelor din 2014, ea este relativ limitată în planul opţiunilor."

Preşedintele partidului este singurul om din conducerea PMP care nu poate participa la prezidenţiale: Eugen Tomac (va avea cei 35 de ani necesari conform Constituţiei abia în iunie 2016). Implicit, PMP a semnalat că este dispus să se plieze pe o soluţie care să provină din afara sa. O alianţă cu PDL sau FC era obligatorie, cu precizarea că PMP urma să aibă rolul servient ("nu noi dăm prezidenţiabilul").

Oamenii vizibili din PMP au mare nevoie de training pe comunicare pentru a-şi atinge potenţialul. Tacticile adoptate au fost, se vede, minuscule ca impact.

Să recapitulăm primele şapte luni ale PMP:
1. o forţă politică care nu şi-a utilizat deloc principalul vector de credibilitate.
2. o captare minoră spre non-existentă a organizaţiilor PDL.
3. non-promovarea unui lider în perspectiva prezidenţialelor.
4. lipsa unei identităţi aparte sau a unor evenimente jucate inteligent din punct de vedere comunicaţional.

În acest context, orice scor în sondaje mai mare de 1% trebuie tratat drept un succes. Situaţia PMP nu se va îmbunătăţi consistent decât dacă unul sau mai multe din cele patru elemente de mai sus sunt modificate.