Patru scenarii pentru 2014

Scenariile de mai jos au rolul de a sintetiza ce a fost scris pe Sociollogica apropo de prezidenţiale, precum şi observaţii pe care nu le-am prezentat niciodată ca atare. Ele nu reprezintă predicţii, ci avertismente - rute virtuale. Realitatea se va încadra probabil între două din aceste scenarii.

Cifrele din scenarii nu sunt scrise la întâmplare.

Scenariul A. Absalom (câştigător: Crin Antonescu). USL nu se rupe iar PPDD suferă masiv datorită închiderii OTV. Prin forţa împrejurărilor, partidele din ARD se regrupează sub alt nume, unul deja rezervat. În numele prudenţei, Traian Băsescu evită o divizare inutilă şi îl susţine pe principalul oponent al lui Crin Antonescu. Candidatul USL, superior în planul organizării şi consultanţei, ocupă locul unu în ambele tururi de scrutin. Absenteismul este covârşitor.

Turul 1:

Crin Antonescu (USL) 61%

Mihai Răzvan Ungureanu (ADA) 23%

Dan Diaconescu (PPDD) 9%

Alţii: restul.

Turul 2 (aici explic de ce va fi un tur doi, chiar şi în asemenea circumstanţe):

Crin Antonescu (USL) 69%

MRU (ADA) 31%

Scenariul B. Baccarat (învingător: numele său nu este vehiculat public în clipa de faţă). Traian Băsescu şi Mişcarea Populară propun un candidat acceptabil atât pentru electoratul preşedintelui în funcţie cât şi pentru segmente importante din structurile PSD, PDL şi poate chiar PNL. Oficial vorbind, USL nu se rupe. Din motive diferite, leadership-ul PDL şi FC nu susţin planul preşedintelui şi colaborează în turul unu, democrat-liberalii intrând oficial în ADA.

Turul 1:

Crin Antonescu (oficial vorbind: USL) 38%

Domnul X (oficial vorbind: Mişcarea Populară sau independent) 35%

MRU (ADA+PDL) 11%

Dan Diaconescu (PPDD) 9%

Alţii: restul.

Turul 2 (PNL/Crin Antonescu şi jumătate din PDL contra tuturor. Declaraţiile lui Dan Diaconescu devin o miză importantă. În ziua votului lupta este strânsă şi depinde de organizare):

Domnul X 51%

Crin Antonescu 49%

Observaţie: acest scenariu este cel mai puţin plauzibil şi are şansele cele mai mici de concretizare în clipa de faţă.

Scenariul C. Crahul social (învingător: Antonescu). Probleme economice importate şi/sau importante reduc susţinerea pentru PSD. Crin Antonescu speculează momentul şi utilizează mesaje largi pentru a capta cât mai mult din electorat. Stânga e nevoită să apeleze la Sorin Oprescu pentru a pune un obstacol preşedintelui PNL ("nu dorim să ne pomenim cu un nou Băsescu!").

Dreapta anti-PNL, divizată pe axe pro- şi anti-MRU, nu are un discurs credibil pe tema principală a momentului - economia. De fapt, candidatul PDL doreşte doar să demonstreze că are un control puternic asupra câtorva procente care să poată fi negociate în turul doi. Influenţa lui Traian Băsescu se concretizează printr-o susţinere dată cu jumătate de gură lui MRU.

În tot acest timp, Dan Diaconescu face opoziţie de stânga la "guvernarea PSD", cu destul de mult succes.

Turul 1:

Crin Antonescu (PNL) 33%

Sorin Oprescu (PSD) 26%

Dan Diaconescu (PPDD) 21%

MRU (ADA) 9%

Adrian Videanu (PDL) 5%

Alţii: restul.

Turul 2 (în care se activează alianţa PNL+PDL iar preşedintele Băsescu dă mesaje puternice pro-Oprescu. Elementul decisiv este electoratul PPDD, pentru care Antonescu devine trompeta furiei, un mijloc de o răzbunare pe o stângă percepută drept incompetentă şi coruptă):

Crin Antonescu (PNL) 61%

Sorin Oprescu (PSD) 39%

Scenariul D. Divide et impera (câştigător: Victor Ponta). Începând cu vara lui 2013, fiecare aruncare de zar pare să fie norocoasă pentru oponenţii USL. Uniunea Social-Liberală se rupe, Crin Antonescu devine o fantomă în sondajele de opinie, Dan Diaconescu îşi pierde suflul din 2012...

... dar opoziţia non-pepededistă, ronţăită pe dinăuntru de orgolii, are patru candidaţi, fiecare încercând să demonstreze că el/ea este adevăratul candidat al dreptei, fiecare sperând să obţină mitologicul "bilet de dreapta" pentru turul doi (... toţi ratează).

Traian Băsescu, singurul care ar mai fi putut teoretic să pună ordine, e ocupat să o promoveze pe Elena Udrea, întâi în PDL (eşec) şi apoi sub forma unei candidaturi independente la preşedinţie care-i face până şi pe unii fani radicali ai preşedintelui să ridice din sprâncene. Câteva filiale PDL o susţin, dar degeaba.

Turul 1:

Victor Ponta (PSD) 35%

Crin Antonescu (PNL) 20%

Elena Udrea (Traian Băsescu) 11%

Dan Diaconescu (PPDD) 8%

MRU (ADA) 7%

T. Stolojan (PDL) 5%

Mihail Neamţu (NR) 3%

Alţii: restul.

Turul 2: ca şi în scenariul C, vorbim de o luptă invizibilă între mesajele preşedintelui ("Votaţi-l pe Ponta, orice şi oricine e mai bun decât Antonescu!") şi eforturile maşinăriei de partid a PDL (pro-Antonescu). Spre deosebire de scenariul C, influenţa PPDD nu mai este decisivă.

Victor Ponta (PSD) 64%

Crin Antonescu (PNL) 36%

10 judeţe-miză în viitorul foarte apropiat

Postarea de mai jos reprezintă o continuare logică pentru o postare din week-end (Partidul lui Traian Băsescu - perspectiva sociologică).

Să luăm în considerare municipiul Bucureşti şi următoarele 9 judeţe: Alba, Arad, Braşov, Cluj, Dâmboviţa, Neamţ, Prahova, Suceava şi Timiş. Să denumim acest grup "Top Ten".

Pentru oponenţii USL şi chiar şi pentru PNL, voturile din Top Ten sunt cruciale. Totul devine şi mai clar dacă analizăm importanţa Top Ten în contextul convulsiilor din PDL. Nu e vorba doar de circumscripţii cu un număr mare de votanţi, ci şi de un anumit profil.

Iată despre ce e vorba:

Performanţele PDL în Top Ten:

2008, locale: 993 de mii de voturi.

2008, parlamentare: 938 de mii de voturi.

2009, prezidenţiale: 1,23 milioane voturi.

2012, locale: 960 de mii de voturi.

2012, ARD, parlamentare: 557 mii voturi.

Vorbim de un milion de voturi în zilele bune şi 500-600 de mii atunci când organizaţiile locale erau vulnerabile.

În procente, vorbim despre:

2008, locale: 41% din voturile partidului.

2008, parlamentare: 40,5% din voturile partidului.

2009, prezidenţiale: 40% din voturile primite de TB în primul tur.

2012, locale: 42,6% din voturile partidului.

2012, ARD, parlamentare: 45% din voturile ARD.

Acest "Top Ten" - adică nouă judeţe şi Capitala - reprezintă aproape jumătate din forţa electorală a PDL, indiferent de scrutin. Restul de 32 de judeţe dau cealaltă jumătate.

Concluzie de etapă: atenţie cine pleacă şi de unde, judeţele au o "greutate" diferită atunci când vine vorba de importanţa lor. Două judeţe din Top Ten sunt cruciale, importanţa a două judeţe din afara Top Ten este ceva mai mică.

Adăugirea A: figurile importante din Top Ten conform susţinerii pentru moţiunile din PDL:

Alba = Hava = Blaga.
Arad = Falcă = Udrea.
Braşov = Scripcaru = Udrea.
Cluj = Boc = Udrea.
Dâmboviţa = Popescu = Udrea.
Neamţ = Ştefan = Udrea.
Prahova = Anastase = Udrea.
Suceava = Flutur = Blaga.
Timiş = Ostaficiuc = Blaga.
Bucureşti = situaţie complicată.

Tragem linia: 3 organizaţii la Blaga, restul nu. Ce se pierde cu cei trei ... în caz că nu fac tranziţia spre un nou vehicul electoral ... se poate recupera prin alte judeţe din afara Top Ten.

Adăugirea B. În cazul plecării judeţelor Top Ten, PDL-Blaga rămâne cu fiefuri PSD sau judeţe mici din Ardeal, cu un impact ceva mai redus asupra alegerilor.

Adăugirea C. În judeţele din Top Ten:

În 2004, Traian Băsescu a luat în primul tur 51% din toate voturile pe care le-a obţinut la nivel naţional.

În 2004, ADA a luat 43% din toate voturile pe care le-a obţinut la nivel naţional.

Valori apropiate au fost înregistrate în 1996 de Emil Constantinescu (41%) şi CDR (42%).

O gafă mare descrisă în cuvinte puţine

Situaţia: eşti un partid cu un lider care-ţi aduce voturi. Cei care-l urăsc pe liderul respectiv nu te votează pe tine, partidul lui; cei care-l iubesc pe liderul ăla te votează şi pe tine. Sau cel puţin asta ar trebui să reuşeşti să faci (în teorie n-ar trebui să fie greu).

Poţi renunţa la lider?

Evident, nu te împiedică nimeni.

Voturi mai iei?

Dacă ai un lider carismatic, da. Un fel de "liderul 2", "noul lider". Calea pe care o alegi este chiar şi aşa una periculoasă, te paşte emoţia ratării parlamentului (liderul iniţial a plecat cu milioane de voturi cu tot), frica de a dispărea de pe scena politică pentru că nu mai reprezinţi pe nimeni şi nimic (liderul iniţial a plecat cu mesaje, valori, idei şi ideologie), campanii prezidenţiale de 3% atunci când n-ai inspiraţie, alianţe cu forţe politice cu care n-ai nimic în comun şi poate şi schimbarea radicală a identităţii ideologice. Totul ca să supravieţuieşti rejectării liderului-cel-mare, primului lider.

Dacă n-ai liderul carismatic 2 cu care să-l înlocuieşti pe primul, cumpără-ţi sicriu sau caută pix pentru actul de fuziune cu te miri cine.

PD ar trebui să ştie despre ce e vorba, au făcut acum acelaşi lucru ca şi în 1992. Dar Blaga nu e Petre Roman-cel-din-anii-90, care în 1996 în primul tur lua 2,5 milioane voturi.

Pentru cei care mai au iluzii, o întrebare: ai întâlnit din 2004 şi până acum o persoană care spună: "Mie nu-mi place deloc Băsescu şi nu-l votez, dar votez PD / PDL" ?

PS: ca şi satisfacţie profesională: numărul şi calitatea sociologilor care lucrează cu un partid sau altul începe să devină un predictor bun pentru performanţa partidului respectiv la alegerile viitoare.

PS 2: pentru cine este interesat de subiectul unui partid băsescian, aici este postarea scrisă ieri despre acest subiect şi aici poţi găsi o unealtă simplă prin intermediul căreia tu să poţi estima, în linii mari, performanţa unui asemenea partid.

Partidul lui Traian Băsescu - perspectiva sociologică

Întrebările clasice vizavi de ce a comunicat Traian Băsescu după congresul PDL: când şi cum îşi face Traian Băsescu un partid? Va fi oare unul deja existent? Va fi activ în 2014? Sub ce nume, ce formulă, în alianţă cu cine?

Propun o analiză mai concretă, şi anume despre potenţialul măsurabil în voturi.

Românii care au încredere mare sau foarte mare în Traian Băsescu reprezintă un pic peste 20% din populaţia adultă aflată în ţară. Faţă de referendum situaţia preşedintelui nu s-a schimbat în mod radical (pentru cine-şi aminteşte scorurile de 33-34%: acelea se calculau prin referire la totalul celor care intenţionau să voteze la referendum. Tot de 20%-21% din populaţie era vorba).

21% din populaţia adultă aflată în ţară + zeci de mii de voturi din diaspora = 3,4 milioane voturi.
Să înţelegem un pic ce înseamnă 3,4 milioane.
ARD a obţinut 1,2 milioane voturi.
Performanţa maximă a PDL a fost 2,5 milioane voturi, la localele de acum patru ani.
Traian Băsescu a obţinut în primul tur al alegerilor prezidenţiale 3,15 milioane voturi.

Cu 3,4 milioane voturi intri în turul doi al alegerilor prezidenţiale (scor de 30% - 35%, poate mai mult în funcţie de prezenţa electoratelor altor partide).

Cu 3,4 milioane voturi un partid obţinea la parlamentarele de acum câteva luni 43% din voturi.

Această cotă de 3,4 milioane este însă înşelătoare, cel mai probabil susţinerea în voturi pentru un partid nou băsescian fiind semnificativ mai mică. Iată câţiva factori relevanţi:

1. Factor negativ: Printre cei 3,4 milioane se află şi PPDD-işti, etnici maghiari sau persoane nu foarte interesate de politică (mulţi dintre ei venind de altfel la vot la referendum în ciuda boicotului). În alte cuvinte, vorbim şi despre persoane pe al cărui vot la parlamentare sau chiar prezidenţiale nu poţi conta. Sau nu imediat.

2. Factor negativ: Mai important, aici se află şi membri PDL. Nu toţi vor face trecerea la un partid băsescian.

3. Factor negativ: Construcţia în teritoriu ar fi dureroasă, în special în mediul rural, unde se află 55% din votanţi. Soluţii există, dar necesită timp sau îndemânare ( = vandalizarea PDL).

4. Factor pozitiv: Comunicarea şi setul de valori adoptat pot mări impactul unei asemenea formaţiuni dincolo de susţinerea actuală pentru TB. Aici includ de fapt o serie de factori, de la apariţia unor eventuale cazuri de corupţie la formularea unei strategii inteligente de comunicare pe probleme economice (un călcâi al lui Ahile în contextul în care se doreşte atragerea de votanţi noi).

5. Impact incert: În condiţiile în care Traian Băsescu nu mai poate candida la preşedinţie în 2014 şi mai ales după aceea, cei care vor reprezenta vectorii de comunicare ai unei asemenea forţe politice sunt cruciali. Ei sunt, de fapt, miza. Spre ei se va face teoretic transferul electoratului. În alte cuvinte, Traian Băsescu este "pistolul" acestei construcţii, zborul "gloanţelor" este relevant, asupra lor trebuie aţintiţi ochii. Chiar de acum.


Concluziile sunt două:

A. În perspectiva localelor şi parlamentarelor din 2016 vorbim de o forţă de mărime moderată, cu o susţinere de probabil 1-2 milioane voturi, mai mult sau mai puţin în funcţie de capacitatea sa:
- de a răspunde corect la cele cinci provocări de mai sus
şi
- de a utiliza prezidenţialele din 2014. Ceea ce conduce spre concluzia următoare:

B. Dacă o asemenea mişcare va exista la momentul prezidenţialelor din 2014, ea este relativ limitată în planul opţiunilor.
O cale disponibilă este o candidatură onestă şi nepretenţioasă, fără compromisuri sau trucuri ieftine, un "recensământ al băsiştilor" care să funcţioneze drept pârtie pentru 2016. Mă refer la o candidatură pe profilul lui Emil Boc.
Alternativ, s-ar putea selecta liderul în perspectiva alegerilor din 2016. Un astfel de candidat ar trebui însă să aştepte până în 2018/9 pentru a candida din nou, cu mai multe şanse de succes.
În lipsa unor modificări de substanţă în situaţia socio-economică a României sau a unor scandaluri majore de corupţie, o astfel de candidatură ar avea un succes limitat, putând rata intrarea în turul doi şi având şanse mici de câştig atunci.
Nu este clar ce s-ar putea obţine în schimbul direcţionării acestor voturi în turul doi, dar ele ar fi utile sau cruciale.

Vei citi în săptămânile şi lunile următoare în presă sau pe alte bloguri estimări lipsite de realism, care fie ignoră electoratul fidel al lui TB, considerând că totul e un foc de paie, sau care supralicitează totul, considerând că 2014 şi 2016 sunt bătălii câştigate doar pentru că Traian Băsescu a intrat în arenă. Cel mai probabil scenariul va fi la mijloc. De la cifrele din acest articol se porneşte.

PS: Fişierul aflat aici poate fi folosit pentru o estimare pe care să o poţi efectua chiar tu, cu uşurinţă.

Studiu de caz în autodistrugere

Polonia a fost cândva o naţie puternică. Dar în secolul 18 a intrat într-o pasă proastă:

Austria, Rusia şi Prusia, cei trei vecini importanţi, ajunseseră să decidă ce se întâmpla în Polonia. Nobilii polonezi primeau şpăgi de la o tabără, de la alta sau de la mai multe. Vorbim de un război prin proxy, în care nu se vărsa o picătură de sânge austriac, rusesc sau prusac.

Povestea n-a durat extrem de mult, cele trei imperii s-au săturat să arunce bani pe fereastră şi au împărţit Polonia pur şi simplu. Procesul n-a fost brusc, au fost trei etape.

Toată lumea a fost fericită. Mai puţin Polonia, care a dispărut. Certurile şi disputele s-au încheiat. Graniţele noi dintre Austria, Rusia şi Prusia au rezistat o sută treizeci de ani, până la primul război mondial. Dar acel război n-a pornit din cauza acestor graniţe.

În tot timpul divizării ţării, Polonia fusese condusă de un Sejm (parlament): 77 de nobili şi 51 de reprezentanţi ai populaţiei. Eminamente şpăguibili:

Sejm-ul a fost de acord cu prima împărţire a Poloniei şi a votat în favoarea sa.

Sejm-ul a fost de acord cu a doua împărţire a Poloniei şi a votat în favoarea sa. O figură romantică şi demnă pe nume Tadeus Kosciuszko a pornit o rebeliune împotriva împărţirii, dar povestea s-a terminat foarte repede.

La a treia împărţire, deja Sejm-ul nu mai conta.

Orice asemănare între povestea de mai sus şi dispunerea partidelor de pe scena politică românească este absolut întâmplătoare.

Tur 2 prezidenţiale - simulări INSCOP

Veşti foarte bune pentru: Victor Ponta, MRU.
Informaţii nu foarte plăcute pentru: Crin Antonescu.

Detalii despre sondaj aici. Pe scurt:

1) În turul 2, Ponta bate pe oricine.
1b) Ponta l-ar învinge pe Crin Antonescu 60% la 40%.

2) O finală Oprescu-Antonescu ar fi foarte strânsă, Oprescu având un avantaj aflat în marja de eroare, adică de 2%.

3) Citez: "De la opoziţie, cel mai bine se situează Mihai Răzvan Ungureanu, care ar obţine şi împotriva lui Crin Antonescu şi împotriva lui Victor Ponta 41% din voturi." Scorul lui MRU este foarte bun, practic vorbim de o distanţă de 10% până la victorie. O condiţie primordială fiind, evident, ajungerea în turul doi. Este posibil ca o rupere a USL să ducă la neîndeplinirea acestei condiţii.

Detaliez confruntarea Ponta vs. Antonescu. În primul rând câteva lucruri care surprind mai puţin:

a) Confuzie în interiorul electoratelor USL, naturală în acest moment. Crin Antonescu obţine votul unei treimi din totalul PSD-iştilor. Scorul lui Victor Ponta în rândul votanţilor PNL este de asemenea uluitor, voi reveni mai jos asupra acestui subiect.

b) Electoratul PPDD, unul de maximă importanţă în perspectiva turului doi, îl favorizează pe Ponta, care îl depăşeşte aici pe Crin Antonescu cu 15 procente.

c) PDL ezită. 59% din votanţii acestui partid care ar veni la vot în turul doi ar vota Antonescu, 41% Ponta. Simplificând puţin, 59% sunt nostalgici după Alianţa DA şi menţin tradiţia PD-istă a votului anti-PSD, 41% sunt mai pragmatici şi/sau urmează linia dictată de preşedintele Băsescu în relaţionarea cu diferitele componente ale USL.

d) Avantaje pentru Ponta în rândul etnicilor maghiari (27% în plus faţă de C.A.) şi pentru Crin Antonescu în rândul votanţilor PRM (24% în plus faţă de Victor Ponta), motivele ţin de poziţionări politice şi de modelele de comunicare utilizate.

Lucruri surprinzătoare şi care merită urmărite şi în alte sondaje:

e) Scorul lui Victor Ponta în rândul electoratului PNL este de 46%, adică imens...

f) ... Practic, în rândul celor care ar veni la vot în turul doi, Antonescu ar obţine un scor mai bun în rândul PDL-iştilor (58%) decât în rândul PNL-iştilor (53%).

g) În Ardeal Ponta îl depăşeşte pe Antonescu, un efect al creditului înalt de care beneficiază în clipa de faţă PSD în acea zonă. Dacă situaţia se menţine şi la momentul alegerilor iar Victor Ponta candidează împotriva lui Crin Antonescu, am putea avea o situaţie extrem de rară, şi anume un candidat PSD care obţine majoritatea voturilor din Ardeal în turul doi.

Precauţii:
1. Este un posibil moment de "bulă" pentru PSD; dificil de crezut că-şi va menţine scorurile actuale până în decembrie 2014. Dar nu imposibil de crezut.

2. Până la alegeri mai e cel puţin un an şi jumătate.

3. În genere prefer să văd sondaje din mai multe surse cu privire la acelaşi subiect, ceea ce nu e cazul cu postarea de azi. Nu fac aluzie la o eventuală încercare de manipulare ci la efectele momentului când a fost efectuat sondajul, erori nedorite, etc. Mai ales când vine vorba de prezidenţiale, orice informaţie trebuie tratată cu maximă prudenţă.

Adrian Năstase - evaluare sociologică

A participat direct la un scrutin, cel din 2004, dar putem măsura ce s-a întâmplat atunci pe trei nivele diferite:

1. Năstase, preşedintele PSD:

În 2000, social-democraţii au venit la putere datorită unui mare val de emoţie anti-Convenţie. PSD obţinea locul întâi în rândul unor categorii de votanţi în rândul cărora de obicei performa slab: românii cu studii superioare, locuitorii din mediul urban, bucureştenii, "decreţeii", etc. Ca şi acum.

Era de aşteptat ca situaţia să nu dureze. Toate guvernările de până atunci, FDSN/PDSR sau nu, suferiseră erodări puternice.

Şi totuşi, evoluţia alianţei PSD+PUR, care a fiinţat atât în 2000 cât şi în 2004, a fost următoarea:

În 2000, la Senat: 37,09%
În 2004, la Senat: 37,13%

În 2000, la Camera Deputaţilor: 36,61%
În 2004, la Camera Deputaţilor: 36,61% (nu, nu este o greşeală de scriere).

Scorul obţinut de PSD în 2004 a fost mai bun decât cel al CDR din 1996 sau cel al FDSN în 1992. De fapt, şi acesta este un lucru care a fost în genere uitat datorită rezultatului alegerilor prezidenţiale, PSD a primit în 2004 mai multe voturi şi procente decât Alianţa DA.

2. Năstase, candidatul la preşedinţie:

Preşedintele de atunci al PSD a reuşit o performanţă interesantă, şi anume al treilea scor înregistrat vreodată în primul tur al alegerilor prezidenţiale din România (fiind depăşit doar de Ion Iliescu în 1990 şi 1992). Afirmaţia anterioară este adevărată indiferent dacă vorbim despre voturi sau procente.

Să ne uităm de exemplu la candidaturile PSD la preşedinţie din ultimii douăzeci de ani - cea a lui Năstase e marcată cu roşu:

1996: 32%, 4,1 milioane voturi.
2000: 36%, 4,1 milioane voturi.
2004: 41%, 4,3 milioane voturi.
2009: 32%, 3,1 milioane voturi.

Vorbim în mare parte de efectul organizaţiilor eficiente de partid la care am făcut aluzie la punctul anterior. Dar este evident că s-a supralicitat post-factum imaginea unui om arogant, hiperintelectualizat, rupt de realităţile sociale ale naţiunii în care candida. Traian Băsescu, un candidat mult mai carismatic şi mai apropiat de "popor", a obţinut în primul tur al prezidenţialelor cu şapte sute de mii de voturi mai puţin (2004) şi respectiv 1,1 milioane voturi mai puţin (2009) decât Năstase.

Mai sintetic: din 1993 încoace, doar Năstase a trecut de 40% în primul tur.

3. Adrian Năstase - învinsul

Înfrângerea lui Adrian Năstase are la bază un fenomen simplu de marketing politic, care va da bătăi de cap cuiva şi în 2014, dar care l-a afectat pe Năstase mai mult decât pe oricare candidat la prezidenţiale de după 1989 cu excepţia lui Corneliu Vadim Tudor: dispunerea nefavorabilă a votanţilor terţiari. Tipicul alegerilor prezidenţiale din România este următorul: doi candidaţi intră în turul doi, fiecare cu între 28% şi 41% din voturile acordate în primul tur. Restul votanţilor - adică cei care au susţinut perdanţii de pe locurile trei, patru, cinci, etc. - vin însă la vot şi în turul doi. Analizează din nou situaţia, se reorientează, schimbă ierarhiile. Vorbim de asemenea despre oameni care nu au venit la vot în primul tur, şi care îşi exprimă preferinţa doar în turul doi.

Aceste categorii compun votanţii terţiari - ei nu aparţin electoratului vreunuia din cei doi candidaţi care intră în turul doi. Efectul votului lor este de obicei decisiv. Ca să luăm două exemple:

În 1996, Ion Iliescu avea 4% în faţa lui Emil Constantinescu după primul tur. În rândul votanţilor terţiari a pierdut decisiv, încheind turul doi la 9% în urma lui Emil Constantinescu.

În 2004, după primul tur, Traian Băsescu era în urma lui Adrian Năstase cu 7%, dar votanţii terţiari l-au adus la Cotroceni.

Ce s-a întâmplat mai concret?

Adrian Năstase a obţinut un scor de 26% în rândul votanţilor terţiari. Cu 35% era preşedinte. În realitate, o singură dată a câştigat cineva prezidenţialele obţinând mai puţin de 50% din voturile terţiarilor: TB în 2009.

Din altă perspectivă, Adrian Năstase a primit 600 de mii de voturi de la terţiari, mai puţin decât oricare candidat ajuns vreodată în turul doi cu excepţia lui Vadim în 2000.

Campania lui Traian Băsescu a jucat magistral cartea anti-corupţiei, cooptând aproape în totalitate electoratul lui Vadim (1,3 milioane în primul tur). Reuşita a fost atât de completă că nu a mai contat că Harghita şi Covasna au optat pentru Năstase, primul dintre judeţe în mod covârşitor.

De altfel, lista candidaţilor la preşedinţie care n-au intrat în turul doi - şi care au furnizat votanţi pentru Traian Băsescu în acea manşă - este o lungă enumerare de oponenţi declaraţi ai PSD (Ciuhandu, Petre Roman) sau de figuri care apelau la mesaje anti-corupţie şi pro-'lege şi ordine' (Vadim, Becali sau independentul Gheorghe Dinu - 113 mii voturi! - al cărui clip electoral poate fi văzut aici, pentru edificare).

De atunci şi până acum, PSD n-a mai guvernat niciodată fără un partener major. Performanţa lui Mircea Geoană în primul tur al alegerilor din 2009 a fost semnificativ mai slabă (un milion de voturi şi/sau 10% mai puţin). Nivelul de încredere în Adrian Năstase, atât cât a fost măsurat anul trecut, este îndepărtat de cele ale lui Ponta şi Antonescu. Legea îl impiedică pe Adrian Năstase să candideze la preşedinţie în 2014, dar forţa PSD este evidentă şi prin faptul că acest lucru nu contează, partidul având şi alte opţiuni.

În loc de post-scriptum: evaluarea lui Năstase, făcută de cel mai puternic adversar pe care l-a avut A.N., poate fi găsită aici.

INSCOP, 21-28 februarie: PSD pe cai mari

Sondaj comandat de "Adevărul" nou-apărutului institut INSCOP. Nu emit decât foarte rar verdicte cu privire la veridicitatea unui sondaj. Dacă un sondaj este fals sau eronat, acest lucru iese la iveală mai devreme sau mai târziu. În speţă, nimic din sondajul INSCOP nu mi se pare a fi fantasmagoric sau imposibil.

Pe căprării:

PSD

Vestea bună pentru PSD: laissez les bons temps rouler! PSD e susţinut de 40% din cei care au o intenţie de vot. Tot din totalul celor care ar veni la vot, PSD se află la cota 35% în rândul transilvănenilor, 37% la studii superioare, 36% la mediul urban, lucrurile stând şi mai bine la celelalte categorii sociale în rândul cărora social-democraţii au performat de obicei. Pe toate grupurile şi pe toţi indicatorii PSD ocupă locul unu, cu excepţia regiunii Banat-Crişana-Maramureş, unde se află la un procent în spatele PNL.

Vestea proastă pentru PSD: în mare parte vorbim de o bulă creată de aşteptări. De văzut cât şi cum se va sparge.

Element aparte: scor de aproape 50% în rândul femeilor.

PNL

Vestea bună unu pentru PNL: 23,5% din voturi, maximă istorică pentru ultimii zece ani.

Vestea bună doi pentru PNL: PDL a fost lăsat în urmă pe toate categoriile clasice-ţintă pentru dreapta. În procente, deşi acestea sunt mai mult orientative: 26-la-22 pentru PNL în Banat-Crişana-Maramureş, 20-la-11 în Transilvania, 31-la-18 în rândul celor cu studii superioare, 26-la-14 (practic dublu) în mediul urban.

Vestea proastă pentru PNL: avansează foarte încet. 18% acum patru ani la parlamentare, 20% pentru Crin Antonescu la prezidenţiale, acum 23,5%. Ţinta preşedintelui partidului este de 35%.

Element aparte: 30% în Moldova, 20% în rural, scoruri neobişnuit de bune pentru PNL în rândul acestor categorii de votanţi.

PPDD

Vestea bună pentru PPDD: un scor de 12% în mediul urban.

Vestea proastă pentru PPDD: în pierdere masivă de viteză.

Element aparte: în continuare Ardealul e punctul slab, exact ca la parlamentare.

PDL

Vestea bună pentru PDL: partidul lui Dan Diaconescu e la cinci procente în spate.

Vestea proastă pentru PDL: partidul seamănă din ce în ce mai mult cu PD-ul din anii '90: la nicio categorie şi la niciun indicator nu se află pe locul doi.

Element aparte: enormă disproporţia între scorurile PDL în rândul bărbaţilor (19%) şi în rândul femeilor (9%).


Celelalte partide

Având în vedere scorurile foarte mici, nu se pot face aprecieri. Pe de altă parte, partidele înfiinţate în ultimii doi ani încep să devină vizibile.

500 de zile până la prezidenţiale - despre Crin Antonescu şi nu numai

1) Evaluare pe 2012: a rămas pe locul întâi dar prestaţia sa în calitate de preşedinte interimar nu l-a ajutat.

Intenţie de vot la prezidenţiale, măsurată de institute care nu au o reputaţie de vectori anti-PNL:

IRES, mai: 42%
IRES, august: 38% (-4% după referendum)

Avangarde, acum paisprezece luni: 48%
Avangarde, iulie: 54%
Avangarde, octombrie: 35% (-19% după referendum)
Avangarde, noiembrie: 37% (diferenţă în marjă faţă de cel anterior sau o recalibrare la -17%)

Avangarde, din totalul populaţiei aflate în ţară, acum paisprezece luni: 33%
Avangarde, din totalul populaţiei aflate în ţară, iulie: 38%
Avangarde, din totalul populaţiei aflate în ţară, octombrie: 22% (pierdere estimabilă la 2,5 milioane voturi)

Money Channel Institute (notorietate scăzută, dar rezultatele sunt conforme cu celelalte):
Aprilie: 39%
August: 32% (-7% după referendum)

Mai avem încă o sursă care confirmă această poveste: procentul românilor care au încredere mare sau foarte mare în Crin Antonescu conform IMAS, din februarie şi până în decembrie:

23 - 25 - 24 - (USL preia puterea) 32 - 37 -
(referendumul eşuează) 27 - 25.

2) După Revelion situaţia pare să se fi stabilizat. Nu voi intra în multe detalii, dar în condiţiile unei candidaturi din partea USL, Crin Antonescu obţine 45-48% din voturi. Candidaturi separate PNL şi PSD ar reduce în mod evident scorul lui Crin Antonescu cu cel puţin 10 procente, şi probabil ceva mai mult.

3) Ratarea obţinerii cvorumului necesar pentru adoptarea Constituţiei ar reprezenta un eşec de imagine. Schimbarea pragului actual de validare al referendumurilor reprezintă o miză semnificativă pentru Crin Antonescu. Un PSD răuvoitor l-ar lăsa "în aer", nemodificând cvorumul în parlament şi nemobilizându-şi structurile locale la referendum. Pe de altă parte, asta ar însemna abandonarea tuturor lucrurilor pe care PSD ar dori să le introducă într-o nouă Constituţie...

4) Ca să înţelegem perspectiva largă, iată cum stau lucrurile în ultimele luni, din totalul românilor aflaţi în ţară:

aproximativ 32% ar vota Crin Antonescu sau un candidat PSD.

6-10% l-ar vota pe Dan Diaconescu.

7-9% l-ar vota pe MRU.

3-10% sunt persoane care, spre deosebire de cei din rândul de mai sus, nu au făcut tranziţia "Traian Băsescu -> MRU" şi care ezită sau au drept primă preferinţă alte figuri din opoziţie (întrucât atitudinea lor este marcată de incertitudine, aici este şi marja cea mai mare).

4-9% ar vota alţi candidaţi (Vadim, Kelemen Hunor, etc.)

37-40% n-ar vota sau sunt nehotărâţi.

Numărul nehotărâţilor/indecişilor nu este remarcabil. La alegerile din 2009 au votat în primul tur 59% din românii aflaţi în ţară, iar în al doilea tur 64%.

Prin comparaţie cu 2009:

- suma candidaţilor PNL+PSD e aproape identică (30% din populaţia aflată în ţară atunci, 32% acum);

- cei 3,1 milioane care l-au votat pe Traian Băsescu în primul tur sunt acum fie susţinători ai lui MRU, oameni care ezită sau votanţi din rural captaţi de primari USL sau de discursul PPDD;

- Dan Diaconescu a preluat electoratul lui Vadim aproape în totalitate, ciupind şi din alte bazine electorale.

Câteva observaţii despre Mehedinţi

1. Aparent judeţul Mehedinţi este un judeţ "roşu", adică un judeţ în care Ion Iliescu a ocupat locul unu până şi în 1996.

De fapt, în acest judeţ candidatul PSD la preşedinţie a ocupat întotdeauna locul unu, atât în primul tur cât şi în al doilea tur al prezidenţialelor.

2. Judeţul Mehedinţi nu reprezintă o miză considerabilă în vederea alegerilor viitoare. Doar cinci judeţe au mai puţini votanţi pe liste. Doar nouă judeţe au avut mai puţine voturi valid exprimate la ultimele parlamentare. Prezenţa la vot a fost însă întotdeauna peste cea de la media naţională, ceea ce mai balansează un pic lucrurile, dar nu cu mult.

3. În ultimii zece ani, PSD a obţinut la parlamentare sau prezidenţiale un număr stabil de voturi în Mehedinţi (aproximativ 55 de mii), cu o excepţie şi anume penultimele parlamentare la care a obţinut 35 de mii de voturi.

PNL este de asemenea la o cotă stabilă: 23-25 mii voturi.

4. La alegerile locale Mişcarea pentru Noul Mehedinţi - construcţia electorală prin care Mihai Stănişoară dorea să ajungă preşedinte de consiliu judeţean - a avut o performanţă remarcabilă, obţinând 56 de mii de voturi.

Mai mult decât ADA în 2004.
Mai mult decât PSD în 2008.
Mai mult decât Traian Băsescu în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2009.
Mai mult decât Mircea Geoană în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2009...

... şi tot a terminat la 10 mii de voturi în urma USL.

5. Între locale şi parlamentare, USL a crescut cu 10 mii de voturi.
ARD a ajuns la 22 de mii de voturi, pierzând treizeci şi patru de mii de voturi faţă de Mişcarea pentru Noul Mehedinţi (MNM).

La momentul parlamentarelor, 34 de primari din cei 66 din judeţ aparţineau Mişcării pentru Noul Mehedinţi, printre care şi cel mai important, primarul municipiului Drobeta-Turnu Severin.

Şi aici vedem o poveste similară cu cea din alte judeţe:

În municipiu, ARD a primit 12 mii de voturi din 43 de mii exprimate (28%).

În restul judeţului, ARD a primit 10 mii de voturi din 73 de mii exprimate (13%).

Să comparăm situaţia cu performanţa lui TB în primul tur din 2009:

16 mii de voturi în municipiu - cu 4 mii mai multe decât ARD
33 de mii în restul judeţului - cu 23 mii mai multe decât ARD

În concluzie, vorbim de încă un judeţ unde o reţea de obţinut voturi din mediul rural şi-a dat duhul.

6. Situaţia de la parlamentare nu avea cum să reprezinte o surpriză, întrucât la referendum prezenţa a fost de 69%. Repet, într-un judeţ în care mai mult de jumătate din primari aparţineau MNM.

Câteva nivele de prezenţă la referendum în localităţi cu primari MNM: 92%, 71%, 99% (!!), 71%, 87%, 94%, 58%, 77%, 79%, 94%, 81%, etc.

7. La alegerile parlamentare, în mod oarecum neobişnuit pentru un judeţ din Valahia PPDD nu a depăşit ARD în Mehedinţi.

Concluzie: dacă ne concentrăm exclusiv asupra judeţului şi nu asupra persoanei lui Stănişoară, este vorba de o mutare mică în vederea prezidenţialelor. Captarea de către PNL a primarilor PSD nu este fezabilă, aşa că partidul lui Crin Antonescu se întăreşte cum poate. Sunt zeci de judeţe în care schema se poate repeta.

Prezidenţiale 2014 - de ce vom avea un tur doi

Conform Constituţiei (actuale) a României, art. 81, alin.2: 

"Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale."

Dacă în primul tur un candidat primeşte 51% sau 55% sau 62% din voturile acordate în primul tur, degeaba - tot urmează turul doi. Pentru ca al doilea tur să nu mai fie necesar, prezenţa ar trebui să fie considerabilă spre imensă iar performanţa respectivului candidat aşijderea:

La o prezenţă ca în 1996, un candidat ar trebui să obţină 65,7% din voturi pentru a câştiga direct din primul tur.

La o prezenţă ca în 2000, un candidat ar trebui să obţină 77% din voturi pentru a câştiga direct din primul tur.

La o prezenţă ca în 2009,  un candidat ar trebui să obţină 92% din voturi pentru a câştiga direct din primul tur.

Interesul faţă de prezidenţiale este în scădere, în parte şi datorită emigraţiei:

1996, prezenţă la vot: 76% din cei de pe liste
2000, prezenţă la vot: 65%
2009, prezenţă la vot: 54%

... iar nivelul de 40% din voturile exprimate în primul tur (nu 65%, nu 77%, nu 90%) a fost atins după 1990 doar de Ion Iliescu în 1992 şi Adrian Năstase în 2004. 

În cazul în care USL modifică acest articol din constituţie astfel încât să fie relevantă majoritatea voturilor valide, vom avea un indiciu important cu privire la dorinţa lor de a avea un candidat unic.