Surpriza alegerilor și o explicație a rezultatului final

Surpriza alegerilor vine din rural, iar explicația rezultatului final sosește din Vechiul Regat.

Să începem cu votanții din satele României.

În primul tur, în rural, Ponta obține 1,6 milioane voturi iar Iohannis sub un milion.
Avantaj net Ponta aproximativ 700 de mii de voturi.

Tot în rural Ponta primește în turul decisiv 2,5 - 2,6 milioane voturi iar Iohannis 2,3 - 2,4 milioane.

În contextul în care PSD avea o superioritate evidentă și datorită migrației primarilor, Iohannis nu numai că ține pasul cu Ponta ci chiar recuperează din handicap, terminând aproape la egalitate cu candidatul PSD (!).

Dacă Iohannis ar fi obținut în turul decisiv în rural doar 1,3 milioane voturi - mărindu-și capitalul electoral din primul tur cu 45%, o performanță aparent rezonabilă - la nivel național ar fi pierdut alegerile. A obținut însă mult mai mult și a câștigat fulminant.

Pentru cine vrea procente, Ponta obține în turul doi 52,4% din voturile din rural, adică pentru un candidat PSD foarte, foarte puțin și aproape de minimul istoric din 2009 (mulțumesc lui Costin Ciobanu pentru clarificare).

Să mergem un pas mai departe.

Între cele două tururi prezența în rural crește cu 651 de mii de voturi. Prea puțin pentru a explica creșterea lui Iohannis (+1,4 milioane). O componentă majoră au jucat-o deci etnicii maghiari din mediul rural, precum și votanții pro-Diaconescu sau pro-Vadim de la sate care nu au respectat indicațiile liderilor. Și nu numai ei.

Citez din "Adevărul" declarațiile unor primari PSD de sate din, mare atenție, Buzău și Argeș, zone cu o îndelungată tradiție de vot pentru social-democrați:

"A fost o revoltă, nu vedeţi că a ieşit lumea ca la locale? Reţelele de socializare, telefoanele au mai fost o cauză. Am unul care a primit telefon din străinătate [de la copil] care i-a spus că nu mai trimite niciun euro dacă îl votează pe Ponta."

"De fapt, nu ne-a bătut Iohannis, ne-am bătut singuri, după ce la televizor s-a văzut ce se întâmplă în diaspora. Cred că asta a contat cel mai mult! Eu am avut în comună o secţie de votare la care prezenţa a fost de peste 93%. Oamenii de aici au rude în străinătate şi, după ce s-au difuzat imaginile acelea la televizor, au ieşit în număr mare la vot. Gândiţi-vă numai că 300 de persoane de la noi sunt plecaţi la muncă în afară. Contează şi s-a văzut!"

Strategic vorbind...

Marea diferență între turul unu și turul doi a fost performanța electorală a lui Klaus Iohannis în zonele în care, teoretic, nu avea nicio șansă. Pentru prima dată în istorie județul Iași a votat majoritar împotriva candidatului PSD. Au fost multe orașe din Vechiul Regat în care majoritatea l-a susținut pe Iohannis: Focșani, Bacău, Galați, Rovinari, Bârlad, Râmnicu Vâlcea, etc. Ponta a pierdut la 20 de procente distanță în municipiul Iași. Cei doi candidați au terminat aproape la egalitate în municipiul Craiova - o diferență de 1400 de voturi la 155 de mii de voturi valide. Dar important este că, la nivel de județe, chiar și unde a pierdut, Iohannis a obținut scoruri bune sau foarte bune pentru un candidat non-PSD:

41% în Argeș
46% în Bacău
42% în Brăila
42% în Dâmbovița
46% în Galați
42% în Gorj
45% în Neamț
46% în Vrancea (!!!!)

Iohannis obține mai puțin de 40% din voturi în doar 8 județe din 41.
(Prin comparație lui Ponta i se întâmplă asta în 14 județe.)

Există similitudini evidente cu victoria lui Constantinescu din 1996 - și nu mă refer doar la scorul înregistrat la nivel național. Bătălia împotriva PSD nu se câștigă doar cu Transilvania, București și diaspora. Ci în principal "în teritoriul adversarului" sau pe care adversarul îl consideră al său, lucru despre care am scris acum opt luni.

Trei milioane de voturi în două săptămâni

Povestea ar putea fi spusă și așa:

În primăvara lui 2014 Ponta câștiga.

În iunie sau iulie sau august 2014 Ponta câștiga.

Ar fi câștigat și în septembrie. Ba chiar și în octombrie. În ziua turului unu, pe 2 noiembrie, la ora 16 Ponta era practic președinte: avea un avantaj semnificativ în sondajele care măsurau intenția de vot pentru turul doi; avea resurse imense la dispoziție; niciun nor pe cer.

Între 2 noiembrie (ora 16) și 16 noiembrie (ora 23, când a anunțat ce și cum) Ponta a pierdut alegerile. Nu cunosc vreun sondaj care să fi fost efectuat înainte de turul doi și care să fi arătat un avantaj pentru Iohannis. Aparent, Ponta nu a făcut nicio gafă majoră, gen vizită-la-Vântu. Aparent a câștigat dezbaterea cu mai mulți telespectatori - prima - și a pierdut-o pe cea cu o audiență mai redusă - a doua. A jucat rațional, obținând susținerea mai multor contracandidați din primul tur (deși însumarea voturilor era de fapt o capcană - detalii aici).

Și totuși în 14 zile și 7 ore Victor Ponta a mobilizat încă trei milioane și jumătate de oameni împotriva sa, oameni care nu-l votaseră pe Iohannis în primul tur (optând pentru alți candidați sau stând acasă), oameni care ar fi putut bine mersi să nu vină la vot în turul doi. În medie 10204 oameni pe oră, 170 de oameni pe minut, 3 oameni pe secundă. În practică cei mai mulți și-au format părerea în ultimele zile sau chiar duminică.
Iohannis a luat aproape la fel de multe voturi ca Iliescu în 2000, când acesta se confrunta cu Vadim.

Cum de a fost posibil?

Un posibil răspuns se află chiar la unul dintre consultanții lui Victor Ponta. Cu două zile înainte de turul doi, Dan Sultănescu scria în Adevărul:

"[Printre elementele de fond ale proiectului lui Victor Ponta se numără] atitudinea pozitivă și constructivă. Poate este cel mai important atribut al unui lider care nu vrea scandal, nu caută cu orice preț să apară la 18:30 pe toate posturile cu atacuri și manipulări, nu este interesat în construirea mai degrabă a discursului anti. Victor Ponta este cel care, în ultimii 2 ani, a făcut și presa să vorbească mai mult de proiectele sale constructive, iar această abordare este urmarită aproape obsedant de un lider care ar fi putut să câștige mult mai simplu alegerile axându-se doar pe discursul negativ. Această atitudine este cea care poate oferi spațiului public ceva mai mult oxigen, ceva mai multă liniște pentru concentrarea pe construcție."

Dacă lucrurile ar fi stat așa, Ponta ar fi avut șanse mai mari de a câștiga.
Însă campania de dinainte de turul unu a fost mult mai complexă, aspectele negativ-ofensive fiind fundamentale.
Și, mai ales, începând cu sfârșitul zilei de 2 noiembrie povestea s-a schimbat radical. De la "forța liniștită" s-a trecut la o nervozitate febrilă:
Caracterizarea lui Iohannis drept "lucru" a fost cea mai bizară tentativă de insultă de după Revoluție. Caracterizarea dreptului la vot drept "o lozincă" a avut de asemenea semnificații majore.
S-au apăsat taste prăfuite, de prin 1992, gen amenințările la adresa integrității teritoriale a României.
Alianța cu Vadim a adus foarte puține voturi în plus lui Ponta și multe lui Iohannis.
Liderii PSD au fost și ei foarte eficienți în a mobiliza oameni împotriva lui Ponta prin textura mesajelor promovate.
(Iar exemplele pot continua...)

Tema USL și tema Băsescu nu mai contau, deja alegerile deveniseră despre Ponta și nu despre alte personaje din istoria recentă.
Aceste subiecte erau perfecte pentru 2012 - dar atunci Ponta nu candida.
În 2014 Ponta candida dar - mai ales la sfârșit de an, mai ales după ce votul din diaspora devenise tema principală - subiectele deveniseră caduce.

Totul a început, a fost definit de și s-a încheiat cu votul din diaspora. Fac aici referire mai ales la funcția sa de mobilizare pentru românii aflați în țară.

Încercând - și reușind - să mobilizeze în favoarea sa un milion și jumătate de oameni, Ponta a trezit și/sau mobilizat 3,5 milioane împotriva sa.

Reacția de respingere a lui Ponta a fost remarcabilă prin dimensiuni. De la Revoluție încoace, doar în 1996 a avut un oponent al PSD mai multe voturi în turul decisiv. Altfel spus, din toată istoria prezidențialelor PSD doar Iliescu în 1996 a fost respins de mai mulți votanți:

Voturi în turul doi pentru oponentul PSD și deci împotriva candidatului PSD:

1992: 4,6 milioane
1996: 7 milioane
2000: 3,3 milioane
2004: 5,1 milioane
2009: 5,2 milioane
2014: 6,1 milioane după introducerea a 96% din secții.

O analiză cronologică a modului în care s-a schimbat intenția de vot în perspectiva turului doi mă conduce spre următoarea concluzie: după primul tur campania s-a "virusat", existând atât din partea candidatului cât și din partea celor implicați o serie de erori cu consecințe neașteptat de vaste. Probabil că nu vom ști niciodată motivul deraierii de la plan. Poate că a fost vorba de diaspora. Sau de scorul de 40% pe care unii susținători mai prăpăstioși l-au citit ca fiind insuficient pentru victorie. Poate chiar teama de eșec. Reacția electoratului a fost, oricum, neiertătoare.

Pierzătorii alegerilor

Nu știm încă cine va câștiga. Știm deja însă cine a pierdut. Și anume, într-o ordine întâmplătoare:

1. BOR (Biserica Ortodoxă Română). Implicată în campanie ca niciodată* și mai ales mânjită ca niciodată de asocierea cu o forță politică. În plus, în ciuda susținerii față de putere, s-a pomenit cu o decizie CCR nefavorabilă. Deci și fără slănină în pod și cu sufletul în iad.

* = Faptul că Iohannis e protestant nu contează. BOR n-a făcut niciodată campanie împotriva ateului/liber-cugetător Ion Iliescu.

Editare ulterioară: schimbare semnificativă a poziționării la vârf în partea a doua a zilei de 16 noiembrie.

2. Elena Udrea. Dacă îl lăsa pe Cristian Diaconescu să candideze, acesta obținea cam același scor ca și ea dar președintele PMP avea acum avantajul de a nu fi subperformat în văzul națiunii. Cine nu participă nu pierde.

3. Noțiunea de unitate. Făcută harcea-parcea între turul unu și turul doi chiar de către cei care o propagau. Rezultatele primului tur arată (iar rezultatele turului doi vor arăta) că existența unui consens național sau măcar a unei majorități covârșitoare era/este doar un slogan de campanie, fără relevanță în realitate.

4. Mass-media (sau cea mai mare parte a ei). O mulțime de pumni încasați în plex. Listez doar câțiva:
- Ponta+Udrea = mai puțin de jumătate din voturile din primul tur.
- Ponta doar 40% în primul tur. Fără Ghiță sau A3, Năstase lua un scor identic în 2004.
- În ciuda atacurilor venite cam din toate părțile, Iohannis a intrat în turul doi.
- Rezultatul în turul doi va fi mult mai echilibrat decât raportul mediatic de forțe dintre cei doi candidați.

S-a investit enorm în propagandă, dar nu și cu destulă înțelepciune. În acest domeniu trebuie să alergi enorm doar ca să nu pierzi teren.

5. Stânga românească reală, postmodernă. Când candidează până și Rotaru sau Funar, dar #unițisalvăm nu are candidat...

De asemenea: un pas înapoi față de 2009, când a candidat Cernea.

6. Facebook. Nu încă un factor decisiv. Editare ulterioară: ... în turul unu.

7. Noul PNL. Deciziile importante au fost amânate sau acoperite de campanie. Cele trei crize (de forță organizațională, de lideri și de identitate în relația cu alegătorii) au rămas bine mersi la locul lor.

8. Teoriile conspirației. Nu, în turul doi n-au ajuns Udrea și Tăriceanu. Nu, între cele două tururi nu a fost descalificat nimeni. Nu, n-au existat retrageri incredibile pe ultimii metri.

9. Calitatea campaniei în sine. Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt când îți spun că a fost o perioadă electorală fără zvâc, fără fler, fără imaginație, fără forță, necalibrată pe așteptările populației. Electoratul știe asta și cifrele o demonstrează. Fără ca migrația să fi crescut în mod colosal după 2009 am avut turul unu cu cea mai mică prezență din istoria tururilor unu, iar duminică vom avea probabil turul doi cu cea mai mică prezență din istoria tururilor doi.

10. Viitorul României. Nu s-a vorbit deloc despre el.

Mențiuni fără loc în primele zece:

- imaginea MAE
- Traian Băsescu
- capota de mașină lovită de Vanghelie.

Alianțele sociale din primul tur

Primul tur a reprezentat o confruntare între două alianțe și mai multe nișe. Există evident votanți care nu sunt incluși în profilele de mai jos (ex. pensionari care au votat Iohannis sau tineri care au votat Ponta), dar aceste imagini exprimă într-o mai mare măsură ce s-a întâmplat pe 2 noiembrie și în lunile anterioare decât alte narațiuni, cum ar fi cele bazate pe simplificări geografice. Aș dori de asemenea să avertizez că textul de mai jos este 'un șantier în construcție', volumul datelor fiind colosal iar timpul limitat.

Victor Ponta: alianță între orășenii cu vârsta peste 40 de ani care au absolvit liceul și locuitori din mediul rural.

Cifre relevante:
aprox. 73% din votanți au peste 40 de ani
42% din votanți provin din mediul rural (candidatul cel mai dependent de rural)
55% din votanți au absolvit cel puțin liceul
un sfert din voturi au venit din Transilvania
scorul crește cu vârsta votantului

Alianța a fost pregătită din timp prin discursul public al primului ministru din ultimul an și chiar din ultimii cinci ani. În mod concret a fost vorba de o variantă cu specificități românești a "red Torryism"-ului propus de Phillip Blond în 2009, o viziune "conservatoare în planul valorilor sociale dar sceptică apropo de politicile economice neoliberale" (detalii). Narațiunea a fost adecvată momentului istoric post-criză, rupând zăgazuri geografice și istorice. În Transilvania Ponta a stabilit în primul tur scoruri-record pentru un candidat PSD din ultimii douăzeci de ani. Oamenii cu studii primare și cei foarte în vârstă au absentat - lucru care pentru Iliescu în anii '90 ar fi fost fatal - dar Ponta obținuse deja susținerea altor categorii vaste din punct de vedere numeric. Iliescu vorbea țăranilor și proletariatului industrial despre egalitate; Ponta vorbește familiilor și oamenilor cu vârsta peste 40 de ani despre stabilitate/predictibilitate (sau își prezintă inamicul drept susținător al valorilor contrare).

Toate aceste evoluții erau evidente încă de la europarlamentare.

Klaus Iohannis: alianță între transilvăneni (într-o măsură semnificativ mai mică în nord-vest) și cei cu vârsta sub 45 de ani din orașele Munteniei și Moldovei.

Cifre relevante:
43% din votanți sunt transilvăneni (candidatul cel mai dependent de acest electorat)
... dar majoritatea voturilor (57%) vin din afara Transilvaniei
Mai mult de o treime din votanți au sub 35 de ani
70% din votanți se află în urban
scorul crește cu nivelul de educație al votantului

Mândrie locală (Iohannis este primul candidat transilvănean care intră în turul doi al prezidențialelor), un stereotip etnic cu o reputație fenomenală aproape peste tot în România și o pană majoră de discurs a restului opoziției au deschis calea lui Iohannis spre turul doi.

Elementul neașteptat al alegerilor a fost amploarea mobilizării celor cu vârsta sub 35 de ani în favoarea lui Iohannis:
Față de acum cinci ani, prezența tinerilor a fost mai mare (51% față de 46%)
iar scorul lui Iohannis în rândul tinerilor a fost mai mare decât al oricărui candidat de atunci (41% Iohannis, 32% Băsescu, 25% Geoană, 25% Antonescu).

În plan sociodemografic, candidatura lui Iohannis este similară cu și o evoluție față de candidatura lui Crin Antonescu din 2009, punctând însă mai incisiv.

Să tragem linia.

Cele două alianțe menționate mai sus sunt enorme ca pondere în totalul populației și votanților. Dacă mai adăugăm și faptul că cei doi candidați au obținut voturi și din afara lor (adică pensionarii pro-Iohannis sau tinerii pro-Ponta de care vorbeam la început), scena se îngustează semnificativ.

Am avut la aceste alegeri un candidat-lipsă. E vorba de figura de pe locul trei care mobilizează energii semnificative / un grup major de votanți, obținând un scor între 11% și 21%: Petre Roman în '96, Vadim în 2004, Antonescu în 2009. În loc de o narațiune cu o bază solidă din punct de vedere sociologic dar secundară față de alianțele majore s-a ajuns la o pleiadă de nișe:

Tăriceanu: bugetarul nostalgic după momentul pre-criză

Diaconescu: tot nostalgie, dar ceva mai dinamică ( = populism) și prezentă în rândul unor grupuri aflate la o distanță socială evidentă față de centrii economici și de putere politică (tineri, pensionari, etc. din afara Bucureștiului și Transilvaniei)

Udrea: electoratul disciplinat pro-Băsescu post-2012, aflat în special în mediul urban dar în rest dificil de descris cu precizie în termeni sociodemografici

Macovei: temă anti-corupție/anti-sistemul actual, care a captat în principal atenția unor tineri și adulți cu studii medii și superioare din marile orașe

Vadim: justițiarii naționaliști

Candidații de etnie maghiară: cei 38% din etnicii maghiari care mai vin la vot și resping candidații principali.

Sursele datelor de mai sus sunt exit poll-ul IRES și datele BEC privind votul pe județe.

Turul doi - aritmetici false

Văd că mulți oameni adaugă la procentele lui Ponta cele ale lui Vadim, cele ale lui Meleșcanu, cele ale lui Dan Diaconescu, etc.

Calculul nu este corect.

După primul tur al alegerilor prezidențiale din 2009, Mircea Geoană obținuse oficial susținerea lui Crin Antonescu, Corneliu Vadim Tudor și a lui Hunor Kelemen. Acești aliați cumulau 2,9 milioane voturi. Aproape cât Geoană însuși.

În turul doi au participat 1,9 milioane din votanții acestor candidați. Până aici tot ar fi fost bine pentru candidatul PSD. Dar mai era un lucru.

540 de mii de oameni care proveneau din aceste electorate "aliate" s-au întors împotriva lui Geoană și de fapt împotriva voinței candidatului pe care-l susținuseră în primul tur, optând pentru Băsescu în turul decisiv.
1,36 milioane l-au susținut pe candidatul PSD.
Avantajul net al lui Geoană de pe urma alianțelor a fost de fapt de 1,36 - 0,54 = aproximativ 800 de mii.

Aproape tot acest avantaj a venit de la Antonescu. Dovada (via CCSB, ca să n-avem suspiciuni că ar veni de la tabăra anti-Geoană):

Din 2,9 milioane de voturi virtuale s-au concretizat într-un avantaj real doar 27,5%. (Dacă vrei să știi de unde a luat Băsescu voturi pentru a elimina acest avantaj, dă click aici și caută la mijlocul postării textul bolduit Tabăra Băsescu).

Să recapitulăm:

În 2009 Geoană (30%) credea că adaugă la zestrea sa electorală pe Antonescu (20%), pe Hunor (3,8%), pe Vadim (5,6%), adică încă 29%.

Nu a luat 59%, nici 55%, și nici măcar 51%.

Unde suntem acum?

Ponta nu face coaliții acum pentru a-și mări în mod decisiv avantajul față de Iohannis. Nu va reuși așa ceva. Consultanții lui de acum sunt în bună parte cei ai lui Geoană din 2009. Ei știu ce și cum.

Ponta face coaliții pentru a calma un activ de partid sceptic și pesimist dintr-o mulțime de motive pe care nu le voi menționa aici. Electoratele "aliate", cu excepția celui al lui Tăriceanu, nu vor aduce cine știe ce avantaje hotărâtoare.

Speranța lui Ponta este că:

- votanții Elenei Udrea nu vor veni la vot contra lui
și
- votanții Monicăi Macovei nu vor veni la vot contra lui
și
- ciocanul anti-PSD din turul doi (minim 200 de mii de voturi) nu se va activa la dimensiuni considerabile.

Aici se joacă alegerile, nu în alianțe cu lideri care aduc 10-90 de mii de voturi avantaj net, dacă și pe acelea.

Adăugire ulterioară: un sondaj IRES efectuat între cele tururi de scrutin confirmă unele din ipotezele și afirmațiile de mai sus.

Turul unu - observații

Calculele privind turul doi sunt foarte incitante dar și foarte complicate. Indiferent de alianțele sau înțelegerile oficiale transferul voturilor nu se face automat.

Există însă câteva aspecte importante legate de turul unu care trebuie menționate, chit că toată lumea privește deja spre 16 noiembrie. Dacă nu se face acum o astfel de analiză, probabil că nu se va face nici după turul doi.

1. Cine a votat: conform exit poll-ului IRES (foarte precis în estimarea rezultatelor, ca de altfel majoritatea exit poll-urilor), la vot au venit 51% din cei cu vârsta sub 34 de ani și doar 44% din cei cu vârsta peste 65 de ani.

Mobilizarea românilor cu studii primare a fost slabă (doar 34% din ei au venit la vot). N-au existat carismatici precum Iliescu, Vadim-ediția-2000 sau Băsescu. Bătrânii cu o slabă educație din mediul rural nu au fost mobilizați de organizațiile de partid.

Ca de obicei și în ciuda miturilor care circulă cu persistență, oamenii cu studii superioare au avut un grad de participare major, 71% dintre ei venind la vot. Însă ei reprezintă puțin din totalul populației și implicit și din totalul votanților.

Există multe nuanțe când vine vorba de analiza intenției de vot la nivel geografic (ex. 45% din alegătorii doljeni nu l-au votat pe Ponta, un sfert din teleormăneni l-au votat pe Iohannis, un sfert din clujeni l-au votat pe Ponta), însă pe hărțile care măsoară exclusiv câștigătorul județelor ne-am întors undeva în anii '90.

2. Prezența la vot. Cu cinci zile înainte de turul unu scriam*: "Ceilalți candidați  [ = alții decât Ponta] strâng între 5,1 și 5,9 milioane voturi, în funcție de sondaj."

Au strâns un pic peste 5,6 milioane, o mobilizare bună, peste medie. Însă... adăugam atunci: "Ponta se 'plimbă' între 3,1 și 4,3 milioane voturi."

Candidatul PSD a obținut un număr de voturi în partea superioară a acestei marje, și anume 3,8 milioane. Raportul dintre cele două nivele de mobilizare (bun pentru ceilalți vs. foarte bun pentru Ponta) a definit scorul celui din urmă. O sută de mii de voturi lipsă la apel l-ar fi împins sub 40%.

Campania a fost relevantă pentru mai puțini oameni decât în 2009, dar mobilizarea în rândul celor interesați a fost la cote mari (prezența putea fi oriunde între 8 și 10,1 milioane; la vot au venit aproximativ 9,7 milioane).

3. Victor Ponta. Un scor și o performanță tipică pentru un PSD puternic. Aici e nevoie de un apel la istorie.

În primul tur al prezidențialelor din 1996 până în 2004 inclusiv, candidații acestui partid obțineau între 4,07 și 4,27 milioane voturi, o variație infimă. Performanța lui Geoană în primul tur din 2009 a fost o sincopă (3 milioane voturi). Ponta s-a apropiat la aceste alegeri de nivelul clasic al PSD, strângând aproape 4 milioane voturi.

Un străin sau un necunoscător într-ale politicii românești ar face afirmația că, având în vedere amploarea resurselor utilizate de Ponta/PSD și modul eficient în care au fost activate, 40% e foarte puțin. Dacă însă avem în minte caracteristicile spațiului electoral românesc, performanța sa în primul tur e foarte bună.

4. Klaus Iohannis. Se încadrează din multe puncte de vedere în făgașele istorice. În ciuda atacurilor puternice din mass-media, candidatul ACL se încadrează în spațiul clasic al Candidatului De Dreapta Care Ajunge În Turul Doi, adică între 28% (Constantinescu, 1996) și 34% (Băsescu, 2004).

Iohannis a fost aproape de o mobilizare integrală a tuturor susținătorilor săi potențiali din primul tur (în număr de 2,9 - 3 milioane conform analizei sondajelor IRES care măsurau pe toți cei care aveau o intenție de vot, nu doar pe cei siguri sau cu probabilitate mare că vin la vot). Voi da o explicație în acest sens mai jos, la punctul 7.

Ca observație, multe voci din spațiul public al dreptei românești sunt defazate față de electoratul anti-PSD care, nu numai în Transilvania ci și în alte județe din afara Bucureștiului, a ignorat alternativele electorale izvorâte din sau asociate cu spațiul prezidențial din ultimul deceniu. A apărut astfel o relație bizară de proporționalitate inversă: susținătorii vizibili ai candidatului ACL au fost puțini dar votanții mulți; vocile critice din mass-media și mediul online au fost numeroase, dar impactul lor electoral asupra rezultatului a fost limitat, Elena Udrea și Monica Macovei cumulând o treime din voturile primite de Iohannis.

5. Călin Popescu-Tăriceanu. Despre el scriam**: "Niciun sondaj nu arată că ar putea obține mai puțin de 510 mii voturi; niciun sondaj nu sugerează că ar trece de 670 de mii de voturi."

Mobilizarea electoratului său a fost slabă, fostul premier fiind la nivelul de jos al estimării. Recordul negativ pentru locul trei, ca voturi sau ca procente, este unul absolut. Locul 3 în 1990 (!) a obținut mai multe voturi și aproape la fel de multe procente.

6. Elena Udrea. Alt candidat care nu a primit decât voturile susținătorilor extrem de loiali (480 de mii**). Veștile în genere nu sunt bune: scorul în procente este sub cel al PMP la europarlamentare. Din emoția pentru Băsescu din diaspora/2009 n-a mai rămas foarte mult, acolo Elena Udrea obținând 10%. Susținerea lui Emil Boc nu s-a materializat într-o susținere puternică din partea locuitorilor municipiului Cluj. Partidul e blocat și în căutare de strategie. Dar mai multe despre PMP după turul doi.

7. Monica Macovei. În vinerea de dinaintea alegerilor scriam: "Până la sondajul IRES făcut public în seara zilei de 30 octombrie, situația Monicăi Macovei părea foarte clară: între 370 și 500 de mii de votanți."

Aici se și află Monica Macovei conform BEC. Nu s-a concretizat susținerea mai mare pe care o arătau câteva sondaje pre-alegeri, posibile motive fiind: supraestimarea datorată marjelor de eroare; îndreptarea unor potențiali votanți Macovei, pe ultimii metri, spre Iohannis; fraude; demobilizarea unor susținători neînfocați; etc.

Pentru o campanie lansată de la zero cu 90 de zile înainte de primul tur, într-o țară de dimensiuni semnificative și în condițiile absenței unui aparat de partid sau unei promovări din partea mass media tradițională, performanța Monicăi Macovei este meritorie, fiind un record absolut pentru un independent nesusținut de vreun partid (excludem din discuție Isărescu-CDR-2000 și Tăriceanu-PLR-2014).

Din nefericire, pentru mulți din susținători aceasta a fost prima campanie în care s-au implicat direct. Scriu "din nefericire", pentru că a existat o oarecare naivitate apropo de șansele și scorurile potențiale ale candidatului, efectele psihologice ale acestei situații nefiind cele mai fericite.

8. Dan Diaconescu & Funar & Vadim. Cumulat: peste 750 de mii de voturi. Mai mult decât Tăriceanu; aproape cât Elena Udrea și Monica Macovei împreună. Dacă există o mare surpriză a alegerilor, aici poate fi ea găsită.

9. Băsescu/băsism. Între prezidențialele din 2009 și prezidențialele din 2014 are loc cea mai mare comprimare a unui spațiu politic din istoria post-decembristă.

Din voturile primite de Constantinescu în 1996 candidatul susținut de președinte în 2000, anume Isărescu, a primit 27%.

Între 1990 și 1992 Ion Iliescu rămâne cu 45% din susținători.

Acum, de la 3,15 milioane voturi (2009) se ajunge la 500 de mii (Elena Udrea, singurul continuator oficial și indicat ca atare de președinte), adică o rată de retenție de 15%.

10. "Dreapta" (pe formula ușor arbitrară Iohannis+Macovei+Udrea) = 40%.

Nici ca în primul deceniu de după revoluție (30% Constantinescu);

nici ca în 2008-2009 (50% Băsescu+Antonescu).

11. Hunor vs. Zsolt. Cele 370 de mii de voturi din 2009 se redistribuie pe un raport 87 (UDMR) - la - 13 (Szilagyi), mărindu-se cu această ocazie în mod infinitezimal prezența la vot.

* =http://sociollogica.blogspot.ro/2014/10/principalul-semn-de-intrebare-al.html

**=http://sociollogica.blogspot.ro/2014/10/locul-trei.html


Edit, luni, ora 22:30 : punctul unu al postării a fost modificat ușor pentru a-l corela cu datele IRES. Am folosit inițial o bază de calcul diferită de cea a institutului în ceea ce privește structura populației la nivel educațional, ceea ce a dus la modificări în lanț, din fericire nu dramatice. IRES, fiind furnizorul datelor, are întâietate.