Falia (partea 1)

Pe acest blog există o postare aflată ca număr de vizualizări pe locul 3 dintr-un total de 215 articole.

Acea postare este cea mai comentată din istoria blog-ului.

Ea a necesitat o clarificare. (nu recomand citirea versiunii originare, dar dacă vrei acest lucru ea se află aici).

Postarea - atât în forma ei originară, cât şi când e vorba de clarificare - se concentra asupra celor care au votat DA la referendum. Ar fi fost un gest de iresponsabilitate politică ca voinţa lor să fie ignorată dacă numărul lor era considerabil. Şi a fost considerabil. Numărul voturilor DA a fost mai mare decât cel al voturilor de la parlamentarele din 2008... cu totul, nu pentru un partid sau altul!... la o diferenţă de 600 000. Chiar dacă scădem din aceste voturi DA două milioane, tot avem cu opt sute de mii mai multe decât cele primite de PSD şi PDL împreună la ultimele alegeri parlamentare.

Tema nu este extrem de nouă şi nu îmi aparţine. Ea însă a stârnit o emoţie puternică. Epoca emoţiilor e pe cale de a apune. Începe era observaţiilor.

În calitate de sociolog, mă bucur că Traian Băsescu a sesizat existenţa unei falii în societatea românească. El părăseşte temporar rolul de "preşedinte-jucător", care - din câte se pare - a centrat mingi la care prea puţini coechipieri au putut ajunge, şi intră în cel de "preşedinte-antrenor" sau de "preşedinte-arbitru" .

Care sunt originile faliei? Traian Băsescu a menţionat Piaţa Universităţii din 1990. Personal am o perspectivă uşor diferită: Piaţa a fost importantă, dar e doar o parte din poveste. Unii din oamenii care susţin ce s-a întâmplat atunci au votat DA acum. Unii dintre susţinătorii Pieţii Universităţii au decedat (vârstnicii) sau au plecat şi nu mai votează de fel (tinerii). Nu în ultimul rând, dezbaterea Pieţii Universităţii avea drept punct principal democraţia. "Flacăra democraţiei" reprezintă poate încercarea de a se reînnoda naraţiunea. În realitate, dezbaterea de acum este despre economie. În legătură cu acest subiect, Theophyle observa acum unsprezece zile:

"[O] doctrină, clar de dreapta, implementează singurul model fezabil propice şi posibil în România de astăzi. Mă refer la o dreaptă socială (...) Cine crede că neo-liberalismul, neo-conservatorismul sau libertarianismul va conduce vreodată România se înşală amarnic. Numai o dreaptă socială poate reuşi în România, adevărat, nu pe gustul meu, de fapt departe de el, dar o analiză corectă trebuie facută conform altor reguli decât simpatiile personale."

Poate că Theophyle greşeşte. Poate că nu. Dar o dezbatere reală cu privire la adaptarea dreptei la societate trebuie să înceapă. Pentru că modelul adoptat în ultimii ani a adus costuri politice enorme. Voinţa a două milioane de susţinători este prea puţin pentru o majoritate parlamentară, cu excepţia cazului în care se reintroduce votul cenzitar, ceea ce n-ar fi o idee bună.

Foarte curând voi prezenta o analiză cu privire la cei care au votat la referendum. Rezultatul său va fi cel puţin surprinzător. E timpul să ne punem bocancii şi să explorăm pereţii faliei.

PS: Afirmaţia "faţă de acel 49% pe care l-au obţinut la alegerile locale, [USL] au rămas cu circa 38 – 39%, au pierdut 10% din procentele avute la locale" este eronată din două motive.

1. USL a obţinut la locale 49% din totalul celor care au venit la vot (adică 4,4 milioane voturi din 8,9 milioane voturi).
Votanţii DA la referendum au fost 40% din totalul celor aflaţi pe liste (adică 7 milioane voturi din 18,3 milioane persoane).

Ori se compară procente din totalul celor care au venit la vot: 49% la locale, 87% la referendum...
ori se compară procente din totalul celor aflaţi pe liste: 24% la locale, 46% la referendum...
sau, cel mai bine, comparăm numărul de voturi: 4,4 milioane la locale faţă de 7,4 milioane la referendum.

Toate aceste comparaţii sunt însă inutile datorită erorii doi:

2. Nu toţi cei care au votat DA au fost sau vor fi votanţi USL.

Mai multe despre punctul 2 în zilele următoare.

Referendum: despre ultimele ore

Prezenţa la vot pe ultimele ore:

Prezidenţiale 2009, tur unu, în ultimele cinci ore de la acel scrutin:
17,35% din cei de pe liste. 32,4% din numărul total de votanţi. Prezenţă la final 53,5%.

Prezidenţiale 2009, tur doi, în ultimele cinci ore de la acel scrutin:
16,89% din cei de pe liste. 30% din numărul total de votanţi. Prezenţă la final 57%.

Locale 2012, în ultimele patru ore de la acel scrutin (deci în ultimele cinci ore au fost ceva mai mulţi decât cifrele de mai jos):
17,38% din cei de pe liste. 31% din numărul total de votanţi. Prezenţă la final 56%.

Observaţii rapide:

1. Nu toţi aceşti oameni era votanţi PDL/Traian Băsescu. Ei însă ocupau o pondere mare în rândul acestui grup.

Rezultatele de la locale dar şi analizele detaliate ale distribuţiei intenţiei de vot la referendum conform sondajelor arată că sinergia "TB/PDL = urban" s-a făcut franjuri. Şi totuşi...

2. ... se va testa eficacitatea boicotului promovat de TB, *nu* al boicotului-de-partid PDL care are efect în rural şi localităţile mici, afectând astfel teoretic prezenţa de-a lungul întregii zile şi mai ales dimineaţa (ceea ce nu prea s-a văzut, apropo).

3. Ultimele ore din lista de mai sus erau 16-21 respectiv 17-21. Acum există două ore în plus.

4. Prezenţa în primele ore a fost foarte, foarte mare, peste orice scrutin din ultimii cinci ani. Motive? Unul dintre ele: în Bărăgan, pe 29 iulie, e nebunie curată să ieşi să votezi în miezul zilei.

Referendum: ultimele estimări Infopolitic şi Operations Research

Întrucât nu este clar dacă ultimul sondaj Operations Research a indicat o prezenţă de 52% din rândul celor aflaţi în ţară (= 40% şi ceva din cei de pe liste, referendum nevalidat) sau 52% din rândul celor de pe liste (referendum validat), subiectul rămâne în suspensie.

Pentru a încerca să lămurească lucrurile, aici intervine Infopolitic. După cum am mai scris, Infopolitic este un site pe care CSCI/Fundaţia Multimedia pentru Democraţie Locală îşi publică sondajele şi studiile. Aici se regăsesc creierele principale din spatele USL, anume Bogdan Teodorescu şi Dan Sultănescu. Iar CSCI foloseşte sondajele Operations Research.

Triş? Manipulare? Să nu ne grăbim. Aici veţi găsi estimările Infopolitic cu privire la rezultatele alegerilor locale. Aceste estimări au fost de fapt pesimiste pentru USL prin comparaţie cu ce s-a întâmplat de fapt. PDL a câştigat în realitate două preşedinţii de CJ-uri: Alba şi Arad.
Infopolitic prognoza ... patru victorii PDL şi indica alte opt judeţe în care lupta pentru poziţia de preşedinte al CJ era pe muchie.

Iată cum pune Infopolitic problema când vine vorba despre referendum, cu referire la totalul populaţiei de pe liste (detalii aici):

1. Sigur vin la vot 8,2 milioane de persoane.
2. Probabil vin 3,35.
3. Probabil nu participă 2,24.
4. Sigur nu vin 4,5 milioane.

O explicaţie: dacă întrebarea folosită în sondaj are doar două opţiuni ("particip" vs. "nu particip"), va exista o anume distribuţie a răspunsurilor.

Dacă opţiunile sunt mai multe ("sunt sigur că particip" / "probabil că particip" / "probabil că nu particip" / "sigur nu particip"), distribuţia răspunsurilor va fi evident alta.

Conform Infopolitic, 44% din cei de pe liste sigur vor vota, 18% probabil participă, 12% probabil nu participă, restul sigur nu votează.

"Varianta realistă", conform Infopolitic: jumătate din cei care 'probabil ar participa'  vin la vot. Prezenţă 53% conform listelor. Referendum validat.
"Varianta optimistă", conform Infopolitic: două treimi din cei care 'probabil ar participa' vin la vot. Prezenţă 57% conform listelor. Referendum validat.

Informaţia următoare din prezentare ("Urmează îndemnul lui Traian Băsescu la boicot: 15%") îmi ridică câteva semne de întrebare:

a. A fost îndemnul la boicot luat în calcul în estimările de mai sus? Verbul "urmează" sugerează că nu.

b. "15%" este prin referinţă la totalul celor aflaţi pe liste? Atunci vorbim de 2,7 milioane de persoane care ar asculta de boicot, şi mult mai important am vorbi de un referendum nevalidat. Chiar şi în varianta optimistă 57-15 < 50.

c. "15%" poate fi şi calculat prin referinţă la totalul celor care ar veni la vot.

Altfel spus, să ne gândim la cei 53% dintre români care ar veni la vot ('varianta realistă'). 15% din aceştia ascultă de boicot. 15% din 53% (varianta realistă) înseamnă 8% din cei de pe liste. 53-8 = 45. Nevalidare.

15% din 57% ('varianta optimistă') înseamnă 8,5% din cei de pe liste. 57-8,5 = 48,5. Nevalidare.

Afirmaţia de la final ("Ţinta de 50% +1 e tangibilă, chiar şi după îndemnul la boicot") este corectă, dar evident în anumite condiţii:

1. Cei care nu sunt doritori să boicoteze în rândul celor 8,2 milioane 'siguri că vin la vot'... se ţin de cuvânt.
şi
2. O participare extrem de mare în rândul "probabililor", care să suprascrie efectele boicotului.
şi
3. Boicotul are un impact mai mic decât cel dorit de tabăra anti-demitere şi decât cel estimat de Infopolitic.

Despre referendumul care se apropie (partea 2)

Partea 1 a fost scrisă acum o lună şi două zile. La acel moment:

- Traian Băsescu nu fusese suspendat, dar suspendarea era previzibilă
- nu era clar dacă cvorumul urma sau nu să fie necesar (USL având majoritatea în parlament urma în mod evident să schimbe legea referendumului pentru a elimina necesitatea unui cvorum)
- tema boicotului nu exista.

Motivul pentru care revin acum asupra subiectului şi nu după referendum: boicoturile vor schimba în mod radical situaţia. Cifrele de acum o săptămână nu mai au importanţă, în special cele care fac referinţă la cei care votează "NU".

Campania lui Traian Băsescu, strict prin prisma cifrelor

Scriam atunci:

"Cine este de partea lui Traian Băsescu?
a. 2,2 milioane de votanţi PDL de la alegerile locale care tocmai au avut loc. (...)
c. Susţinători ai preşedintelui care, din diferite motive ţinând de candidaţii PDL sau de PDL însuşi, nu au votat acest partid la alegerile de acum două săptămâni. Maxim 500 de mii de persoane - poate mult mai puţin.
(...) O întrebare importantă: cât de mult va reuşi el să recupereze până la clipa referendumului?"

Răspunsurile la întrebarea: "câţi din românii aflaţi în ţară spun că ar vota NU?"
IMAS, 5-7 iulie: 21,9%
Avangarde, 7-11 iulie: 18,5%
                                     (români care au încredere mare sau foarte mare în TB: 20%)
[10 iulie: CCR decide introducerea cvorumului]
[TB nu susţine boicotul, ba chiar se opune acestei idei]
CURS, 11-16 iulie: 20%
Avangarde, 16-21 iulie: 18,3%
CCSB, 18-21 iulie: 19,5%
[23-24 iulie: TB susţine boicotul, PDL îl adoptă]

Dacă luăm în calcul şi marjele de eroare, susţinerea pentru Traian Băsescu s-a plimbat între 17% şi 23%. Acest ultim procent include şi cei care boicotează din motive civice, ca opoziţie faţă de modul în care a suspendat preşedintele. (cine avea de gând în mod serios să boicoteze referendumul înainte de decizia CCR privind introducerea cvorumului făcea rău lui Traian Băsescu, şi nu bine).

17% din populaţia aflată în ţară = aproximativ 2,7 milioane.
23% din populaţia aflată în ţară = aproximativ 3,6 milioane.

Vorbim despre minim 100 de mii şi maxim 1,3 milioane de oameni care s-au alăturat cauzei anti-demitere fără să fi votat PDL la locale şi fără să fie susţinători înfocaţi ai lui Traian Băsescu în lunile anterioare. Este rezonabil să considerăm că numărul lor este undeva pe la mijloc: între 500-900 de mii de persoane.

Marea întrebare în perspectiva parlamentarelor este legată de aceşti oameni. Vor putea fi ei mobilizaţi pentru PDL/ICCD?
Este posibil ca acest lucru să fie mai greu decât se crede. În trecut am avut următoarea poveste:

Referendum 2007: 6 milioane voturi anti-demitere
Parlamentare 2008: 2,2 milioane voturi pentru PDL
Prezidenţiale 2009 (turul unu): 3,1 milioane voturi pentru TB
Prezidenţiale 2009 (turul unu): 5,2 milioane voturi pentru TB

PDL nu a reuşit să fructifice atunci decât 36% (!) din votul anti-demitere.
Până şi Traian Băsescu nu a reuşit decât să ajungă la 800 de mii de voturi distanţă de numărul de voturi din 2007, şi asta dacă luăm drept reper turul doi al prezidenţialelor.

Trecând la o perspectivă mai largă, trebuie spus un lucru care poate părea evident: dacă necesitatea unui cvorum n-ar fi existat, Traian Băsescu ar fi pierdut referendumul.

Scriam acum o lună:

"Preşedintele va încerca în mod evident să reducă credibilitatea liderilor USL în ochii susţinătorilor acestor partide. Antipatia larg răspândită faţă de preşedinte i-ar putea juca feste acestuia, reducând credibilitatea argumentelor utilizate. Cel mai probabil se va ataca prin interpuşi. Din perspectiva lui Traian Băsescu, cei 4,4 milioane [de votanţi USL] trebuie să devină în ziua votului... 2,8 milioane sau mai puţini. Aici este frontul central al referendumului."

Frontul central a fost o înfrângere pentru Traian Băsescu. Dacă exclusiv votanţii USL de la locale ar fi susţinut demiterea, în sondaje opţiunea "DA" ar fi fost aleasă de 27,5% din populaţia aflată în ţară. Cele mai pesimiste estimări, cu marjă de eroare cu tot, arată că cel puţin încă 10% din populaţie, oameni care nu votaseră USL la locale, s-au raliat cauzei "DA". Dacă USL a pierdut electorat după locale, atunci procentul acestora este şi mai mare.

Concluzii

Asumarea boicotului de către PDL schimbă în mod evident dinamica. Este posibil ca numărul votanţilor "DA" să scadă semnificativ tocmai datorită boicotului ("votul meu nu mai contează, oricum nu se validează referendumul"). Ce s-a întâmplat însă în campanie este important:

1. Atât Traian Băsescu cât şi USL şi-au coalizat temporar susţinători. De văzut dacă ei vor fi menţinuţi în lunile următoare, în perspectiva parlamentarelor.

2. Tema anti-Traian Băsescu va rămâne extrem de fertilă şi după referendum.

3. PDL/ICCD se confruntă cu o dilemă interesantă:
a. pot încerca să utilizeze masiv tema referendum/lovitură-de-stat pentru a capta electoratul venit alături de TB după suspendare. Acest lucru i-ar izola însă de majoritatea populaţiei votante;
b. pot încerca să concentreze atenţia populaţiei pe alte teme, asumând implicit o trecere a lui Traian Băsescu în planul doi al campaniei.

4. În ciuda emoţiilor extrem de puternice, campania nu a adus modificări de amploare în percepţia populaţiei cu privire la principalele forţe de pe scena politică. Radicalizarea, însă, este un fenomen evident.

Referendumul: azi, Operations Research

Întrucât nu este clar dacă prezenţa de 52% se referă la cei de pe listele electorale sau la populaţia aflată în ţară, informaţiile de mai jos nu au valoare de certitudine.

Analiza Infopolitic cuprinde datele din acest sondaj şi nu numai, într-o formulă care sugerează validarea referendumului.

Pentru cine n-are timp şi nici chef de multe cifre:

- sondaj Operations Research, institut de sondare a opiniei publice care lucrează de obicei cu CSCI/Infopolitic care lucrează pentru USL;
- efectuat între zilele de luni şi miercuri;
- prezenţă 52% (în scădere faţă de sondaje anterioare) - sub 50% din cei de pe listele electorale - sugerează un referendum nevalidat;
- 72% din cei care vin la vot ar vota DA.

Detaliat: 

Prezenţa la vot (52%)

Povestea e simplă:

CURS, 11-16 iulie: 61%
Avangarde, 16-21 iulie: 59%
CCSB, 18-21 iulie: 61%
OR, 23-25 iulie: 52%.

Ce înseamnă 52% din totalul populaţiei din ţară? Ei bine, înseamnă 50%+1 din totalul celor de pe liste doar dacă 700 de mii de români sau mai puţini sunt în diaspora şi nu votează. Ceea ce este greu de crezut.

Intenţia de vot (72% DA, 28% NU)

Efectul boicoturilor este de a scădea numărul votanţilor care se opun demiterii. Cu cât boicotarea referendumului este mai răspândită, cu atât "DA" va avea mai multe procente. Personal, mă aşteptam chiar la un nivel mai înalt de vot pentru "DA" decât 72%. Ceea ce duce la punctul următor...

Primele semne ale boicotului

Povestea votului "DA" e mai complicată decât pare la prima vedere:

Avangarde, 16-21 iulie: 40% din cei aflaţi în ţară. (marjă de eroare 3%)
CCSB, 18-21 iulie: 41,4%
OR, 23-25 iulie: 37,7% (marjă de eroare 2,9%).

Nu există o certitudine statistică cum că procentul românilor aflaţi în ţară care votează "DA" a scăzut. Dar acest lucru este posibil.

Povestea votului "NU":

Avangarde, 16-21 iulie: 18,3% din cei aflaţi în ţară.
CCSB, 18-21 iulie: 19,5%
OR, 23-25 iulie: 14,6%

Aproximativ trei sferturi din votanţii "NU" de acum o săptămână vor să vină la vot. Asumarea boicotului este departe de a fi universală în rândul susţinătorilor lui Traian Băsescu. Pe de altă parte, sondajul surprinde o "imagine în mişcare" - luni, în prima zi de intervievare, Traian Băsescu încă nu promovase public un boicot iar PDL nu luase încă o decizie. Cifrele de mai sus surprind impactul mesajelor pro-boicot doar pentru persoanele intervievate în zilele de marţi şi miercuri. 

Observaţie: există multe locuri pe Internet unde se poate face propagandă pentru o cauză sau pentru cealaltă. "Sociollogica" nu este unul dintre ele. Aici se discută cifre, nu se aduc injurii.

Decontul - explicaţie

O explicaţie legată de articolul "Decontul", care făcea referire la situaţia celor care votează "DA" la referendum şi la reacţia lor *după* momentul referendumului.

Voi folosi o comparaţie sugerată chiar de un comentator anonim. Situaţia va fi simplificată şi mulţi factori vor fi eliminaţi, pentru a nu încărca exemplul cu lucruri inutile.

O primărie organizează vizionarea unui film într-un orăşel. Vizionarea nu poate avea loc decât dacă la film vin 101 din cei 200 de locuitori ai oraşului.

Un grup de locuitori ai oraşului decid că primăria a folosit mijloace ilegale pentru a organiza vizionarea şi decid să nu vină la film. Alţi oameni nu sunt interesaţi de filme, pur şi simplu. Proprietarii cinematografului deja existent în oraş boicotează şi ei vizionarea.

În consecinţă, la film nu vin 101 persoane. Vin 70. Sau 80. Sau 40. Vizionarea nu mai are loc şi ei sunt rugaţi să plece.

Întrebarea mea nu are de-a face cu calitatea filmului, cu modul în care a fost organizată vizionarea, cu justeţea celor care boicotează. Aceste aspecte au importanţa lor, dar ce mă interesează ca sociolog este: cum vor reacţiona cei care vin la vizionare şi descoperă că ea s-a anulat?

Pot acţiona raţional. Sau iraţional. Pot aştepta ocazia următoare de a vedea un film. Se pot întrista. Se pot înfuria pe cei care au boicotat, pe proprietarii cinematografului deja existent, poate chiar pe primărie. Sunt mai mulţi factori care pot juca un rol în decizia lor: numărul lor (apropiat de 101? departe?), climatul în care s-a purtat dezbaterea (s-au insultat între ei primarul şi patronul cinematografului local?), etc etc etc.

Cert este următorul lucru: evenimentul se va întâmpla.
O reacţie va exista.
Nimeni din orăşel nu va putea pretinde că nu s-a întâmplat nimic.
Victoria celor care boicotează filmul nu va putea şterge existenţa propunerii de vizionare din memoria nimănui.
Cu cât numărul celor care vor să vadă filmul este mai mare ca pondere din totalul locuitorilor orăşelului, cu atât impactul a ce se întâmplă ar putea fi mai puternic.
Acesta este decontul.

Nu este vorba de a face predicţii sau de a susţine un punct de vedere sau altul. Atrag însă atenţia că este foarte probabil ca această problemă să apară după referendum.

Decontul

Această postare nu este o argumentare pentru prezenţa la vot sau pentru boicot, ci o observaţie.

Este extrem de probabil să avem în câteva zile un referendum invalidat (prezenţă < 9,1 milioane), cu un rezultat extrem de defavorabil preşedintelui în funcţie.

Există câteva boicoturi - al PDL şi al unor susţinători ai cauzei "NU" care neagă legitimitatea referendumului. Cu cât boicoturile vor fi mai de efect, cu atât scorul opţiunii "NU" va fi mai prost. Fără boicoturi, scorul lui TB ar fi fost undeva între 31-37%. Boicoturile - eliminând din masa de votanţi susţinători ai preşedintelui - vor scădea procentele acestuia şi vor mări scorul opţiunii "DA". Efectele psihologice ale rezultatului vor fi importante ("de ce s-a votat 85% pentru demitere, dar el rămâne în funcţie?").

Dacă punem împreună 1) invalidarea şi 2) boicoturile, ajungem la următoarea situaţie: un număr de votanţi care vor vota "DA", ale căror dominaţie ca procente în rândul celor care au votat va fi covârşitoare, şi a căror voinţă nu va fi luată în calcul.

În cazul unei prezenţe scăzute la vot, singurii care au fost mobilizaţi să voteze "DA" sunt susţinătorii USL. Efectul faptului că votul lor, de fapt, nu contează, va putea fi canalizat politic (după cum vei vedea mai jos, există lucruri mai rele).

Consecinţele sociologice sunt serioase în cazul în care prezenţa la vot va fi mare, indicând că nu doar votanţii USL au venit la vot. Este posibil ca la acest scrutin să stabilim un record în legătură cu voinţa exprimată prin vot care nu contează şi nu produce efecte.

Concret:
La alegerile prezidenţiale din 2000, pentru Corneliu Vadim Tudor au votat 3,3 milioane de persoane în turul doi. Voinţa lor exprimată prin vot nu a produs efecte. (voturile pentru Ion Iliescu nu trebuie luate în calcul, pentru că ele au produs efecte: Ion Iliescu a devenit atunci preşedinte).

În 2004, candidatul perdant - Adrian Năstase - a obţinut 4,8 milioane voturi.

În 2008, partidele care nu au ajuns la guvernare după parlamentare au strâns 2,4 milioane voturi.

În 2009, voturile pentru Mircea Geoană (5,2 milioane) nu au produs efecte concrete, Mircea Geoană neajungând preşedinte.

În cazul unei prezenţe mari, acest nivel va fi depăşit la referendum.

Dar asta nu e tot.

Alegerile din 2000 sunt ultima ocazie când la alegerile din România au participat peste 11 milioane de persoane. Recordurile de prezenţă de atunci şi până acum au fost date de:
- prezidenţiale 2009, turul doi: 10,6 milioane de voturi (cu tot cu diaspora)
sau, dacă vrem să ne orientăm spre alegerile locale:
- votul pentru primari de acum câteva săptămâni: 10,8 milioane voturi.

Estimând generos, există 11,5 milioane de români în ţară sau în diaspora care sunt dispuşi să participe la alegeri. Nu toţi vin la vot de fiecare dată, dar ei reprezintă electoratul de facto, ceilalţi abandonând - unii de mai mult de cinsprezece ani - ideea de a vota.

Este posibil ca, pentru prima dată în ultimii treisprezece ani, majoritatea acestor români dispuşi să voteze să-şi exprime voinţa prin vot într-un anume sens fără să se producă efecte. Consecinţele sunt dificil de estimat.

Boicoturile câştigă bătălia, dar nu pot schimba situaţia. Undeva, cumva, va veni decontul.

Întrucât postarea de mai sus conţine anumite neclarităţi, o explicaţie se află aici.

Observaţie: există multe locuri pe Internet unde se poate face propagandă pentru o cauză sau pentru cealaltă. "Sociollogica" nu este unul dintre ele. Aici se discută cifre, nu se aduc injurii.

Referendum: implicaţiile unui boicot (2 scenarii)

Observaţie: postarea de mai jos este datată, ea neluând în calcul sondajele efectuate după promovarea de către Traian Băsescu a boicotului şi implicaţiile acestora (nu toate aceste sondaje fiind făcute publice).

Câţi dintre românii aflaţi în ţară spun că ar vota DA?

(toate sondajele spun acelaşi lucru, le citez pe cele mai recente)
Avangarde, 16-21 iulie: 40%
CCSB, 18-21 iulie: 41,4%

Nu toţi vor veni la referendum. Unii primari nu-şi vor mobiliza alegătorii. Unii dintre votanţii "DA" nu se vor prezenta la vot din motive felurite. Câţiva - nu foarte mulţi - vor fi demobilizaţi chiar de existenţa boicotului.
Aş dori totuşi să precizez că toţi aceşti oameni sunt persoane care nu au deloc încredere în Traian Băsescu şi care sunt foarte nemulţumiţi de performanţa sa în al doilea mandat. Asta nu de ieri, de azi, ci de doi ani şi jumătate. Demobilizarea în rândurile lor nu va avea proporţii catastrofice, pentru că pentru ei personal este important să voteze pentru demitere. 


Câţi din românii aflaţi în ţară spun că ar vota NU?

(toate sondajele spun acelaşi lucru, le citez pe cele mai recente)
Avangarde, 16-21 iulie: 18,3%
CCSB, 18-21 iulie: 19,5%

Toate procentele (40, 41, 18, 19) sunt calculate din totalul celor aflaţi în ţară.
Câţi români cu drept de vot se află în ţară?

Până în 2009 emigraseră cel puţin 2,1 milioane de persoane (mulţumesc, klahert) iar datele privind nivelul remitenţelor sunt contradictorii (vezi nivelul mai ridicat al remitenţelor din ianuarie 2012 comparat cu anii anteriori). Un răspuns de "16 milioane" la întrebare este moderat, întrucât vorbim până la urmă de o estimare.

Din diaspora ne putem aştepta la o participare asemănătoare cu cea de la referendumul anterior: 70 de mii de votanţi. Chiar dacă ea ar fi dublă, nu s-ar schimba practic nimic.

Nu voi da o predicţie, ci două scenarii:

Scenariu minimalist (mobilizare relativ slabă în rândul celor care votează DA, boicot aproape perfect în rândul celor care intenţionează să voteze NU).

Votează DA: 25% din populaţia aflată în ţară = 25% din 16 milioane = 4 milioane persoane.
Votează NU: 1% = 160 mii persoane.
Voturi din diaspora = 70 mii.
Prezenţă conform listelor: 23,1%; DA 95%, NU 5%.

Scenariu maximalist (participare mare în rândul celor care votează DA; boicotul afectează doar pe jumătate din cei care ar vota NU)
Votează DA: 38% din populaţia aflată în ţară = 38% din 16 milioane = 6,1 milioane persoane.
Votează NU: 9,5% = 1,5 milioane persoane.
Voturi din diaspora = 70 mii.
Prezenţă conform listelor: 42%; DA 79%, NU 21%.

PS: aici o analiză de acum 12 zile a lui Turambar care lua în calcul boicotul. Cifrele sunt undeva la mijloc faţă de estimările de mai sus.

Observaţie: există multe locuri pe Internet unde se poate face propagandă pentru o cauză sau pentru cealaltă. "Sociollogica" nu este unul dintre ele. Aici se discută cifre, nu se aduc injurii.

Referendumul: azi, Avangarde (din nou), CCSB şi Public-Affairs

Pentru cine nu are chef de detalii:

Cele trei sondaje se corelează, atât între ele cât şi cu sondajele anterioare:
1. Prezenţă pe muchie pentru validare (50-53%) din perspectiva listelor electorale.
2. Raport doi-la-unu sau chiar un pic mai mult în favoarea demiterii.

1. CCSB

Sondaj efectuat între 18 şi 21 iulie (cel mai nou dintre toate trei).
61% spun că vor merge la vot.
Dintre ei, 68% spun că votează pentru demitere (41,4% din românii aflaţi în ţară).
32% împotriva demiterii (19,5% din românii aflaţi în ţară).

2. Avangarde

Acest sondaj a fost efectuat între 16 şi 21 iulie.
Sondajul anterior al Avangarde a fost efectuat între 7 şi 11 iulie.
La sondajul anterior, efectuat cu aproape o săptămână mai devreme, 56% erau siguri că vin la vot.
Acum, cei care spun că vin la vot sunt 59%. Nuanţa e importantă.

Atunci, care votau DA în mod sigur erau 37,5% din populaţia adultă aflată în ţară.
Acum, cei care spun că vin la referendum şi votează DA sunt 40%.

Atunci, cei care votau NU în mod sigur erau 18,5% din populaţia adultă aflată în ţară.
Acum: cei care spun că vin la referendum şi votează NU sunt 18,3%.

3. Public-Affairs

Cine/ce. Sondaj realizat între 14 şi 18 iulie de o firmă care lucrează în consultanţă politică şi care a realizat acum şase luni un studiu pentru Primăria Bucureştiului. Dacă există alte informaţii despre ei, vă rog lăsaţi-le în comentarii (cu un link; pe vorbe toţi sunt vânduţi tututor).

Prezenţa la vot. Estimarea prezenţei la vot s-a făcut printr-o metodă interesantă. Respondenţii au fost plasaţi pe o scară de la 0 la 9 (unde 0 = "sigur nu vin la vot" şi 9 = "sigur vin la vot"). Acest lucru nu s-a făcut pe baza unei întrebări directe care să măsoare acest lucru, ci pe baza a zece întrebări indirecte (dacă respondentul a votat şi la alte alegeri, interesul faţă de referendum, etc.)

Componente ale acestei metode sunt des uzitate în Statele Unite, ea având avantaje certe faţă de alte modalităţi de determinare a participării. Problema este întotdeauna interpretarea rezultatelor.

63,6% din respondenţi au fost plasaţi la nivelul "5" sau mai sus - adică probabilitate mare să vină la vot.
56,9% au fost plasaţi la nivelul "6" sau mai sus - în primele patru trepte de participare din zece.

Estimarea Public-Affairs cu privire la participarea de vot conform listelor electorale este de 53%. Acest nivel de prezenţă a fost formulat pe baza unui calcul complex, şi este în mare parte veridic. Ca şi în toate sondajele efectuate după momentul suspendării, participarea la vot conform listelor electorale este puţin peste pragul de 50%.

Opţiunea de vot la referendum. Lucrurile sunt aici neclare. După cum am mai scris şi în alte postări, înainte să ne uităm la procente trebuie să vedem care este totalul din care ele sunt calculate (ce reprezintă acel "100%"? Care este grupul la care se face referinţă?).

La întrebarea privind opţiunea de vot, ni se spune că au fost 941 de răspunsuri valide.
La sondaj au participat 1204 respondenţi.
941 / 1204 = 78,1%.
Nu se înţelege care sunt aceşti 78,1%.
Să fie cei care au măcar un interes în referendum? (cel puţin un scor de 1 pe scara de la 0-la-9 menţionată mai sus?) Nu. Pentru că 27% dintre respondenţi au un scor de 0. Iar 78+27 > 100%.

Să fie cei în legătură cu care Public-Affairs susţine că ar veni la vot? (63% din respondenţi cu cel puţin un scor de 5 pe scara de la 0-la-9 menţionată mai sus?) Nu. Pentru că 78% > 63%.

Cel mai probabil Public-Affairs a adresat întrebarea tuturor respondenţilor, indiferent de scorul lor la participarea la vot (care a fost oricum determinat ulterior). Problema este una de prezentare a rezultatelor. Public-Affairs ar fi trebuit să indice scorul în rândul acelor 63% despre care afirmă că au o probabilitate mare să vină la vot. Acest lucru era posibil din punct de vedere tehnic, şi permitea compararea sondajului cu altele - care dau scorul prin referinţă fie la totalul celor siguri/decişi, fie la totalul celor probabili să participe la referendum.

Asta nu înseamnă însă că sondajul - şi datele menţionate ulterior în prezentarea lui - sunt inutile. Dacă calculăm totul prin raportare la totalul populaţiei chestionate, avem următoarea situaţie:

43% ar vota pro-demitere.
16% ar vota anti-demitere.
14% indecişi.
4% au un interes scăzut în referendum dar au spus că sunt indecişi.
22% nu participă sau n-au dat un răspuns.


Cumulând aceste cifre cu cele din sondajul CURS, efectuat aproape în acelaşi timp, dar cu 2 zile decart, precum şi cu sondajele Avangarde şi CCSB:

39-44% din populaţia aflată în ţară spune că ar vota DA.
15-23% din populaţia aflată în ţară spune că ar vota NU.
Restul de 33%-46% sunt total sau parţial dezinteresaţi de referendum, ocazional (dar din ce în ce mai rar) afirmând că ar susţine o cauză sau alta prin vot.

Alte date interesante din sondajul Public Affairs:
1. Opţiunile "DA" şi "NU" sunt la egalitate în rândul unui singur grup: românii care reuşesc să aibă tot ce vor, fără mari eforturi. Altfel, ca şi în sondajul IMAS efectuat înainte de campanie, Traian Băsescu pierde pe orice categorie de vârstă, educaţie, mediu de rezidenţă şi până şi indiferent de modul de care respondenţii percep comunismul (idee bună bine aplicată / idee bună prost aplicată / idee proastă).

 2. Nu există diferenţe majore între urban şi rural în ceea ce priveşte modul în care ar vota la referendum.

3. Se confirmă scorul mai slab al lui TB în rândul persoanelor cu studii superioare decât în rândul celor cu studii liceale. Aproape toţi bugetarii au făcut o facultate...

4. Situaţia proastă a taberei anti-demitere în rândul oamenilor în vârstă este evidentă conform mai multor sondaje. Iar aceştia vin la vot într-o măsură mai mare decât alte categorii de vârstă...

Observaţie: există multe locuri pe Internet unde se poate face propagandă pentru o cauză sau pentru cealaltă. "Sociollogica" nu este unul dintre ele. Aici se discută cifre, nu se aduc injurii.

[De week-end = neserios] 18 întrebări de adresat sociologilor

Am citit acest interviu acordat de Sebastian Lăzăroiu Academiei Caţavencu. Profilul publicaţiei implica adresarea unor întrebări ceva mai puţin serioase.

Potenţialul e imens.

Îmi permit să sugerez întrebări la care toţi sociologii ar trebui să răspundă de acum înainte... un chestionar-tip pentru uzul jurnaliştilor dacă se află vreodată în pană de idei.
  
1. Cât de credibili sunt sociologii conform sondajelor?

2. Ce se va întâmpla mâine pe scena politică? Dar peste două săptămâni? Dar peste un an?

3. De ce e nevoie de doar o mie de oameni ca să vă daţi cu părerea despre ce cred "românii"? N-ar fi mai corect să chestionaţi măcar 2-3 milioane de persoane?

4. Sociologii sunt un fel de psihologi, nu?

5. Nu v-a trecut niciodată prin minte să faceţi un exit poll cu o zi înainte de scrutin, iar în ziua alegerilor să mergeţi la iarbă verde cu prietenii?

6. Dacă vă rog frumos, aţi putea să realizaţi un mini-sondaj de opinie în apartamentul vecinului meu de sus despre nesimţirea de a da muzica la maxim la ora două noaptea, când oamenii civilizaţi vor şi ei să doarmă?

7. De ce mint toate sondajele?

8. Dacă aţi naufragia pe o insulă pustie, la ce ziare v-aţi abona?

9. Dacă v-aţi lăsa de meseria actuală şi v-aţi deschide o firmă de cercetare a solului pentru identificarea rezervelor subterane de petrol, nu-i aşa că aţi fi un fost sociolog care acum face sondaje?

10. Care este procentul românilor care ştiu ce este aceea un "trend"? Care este trend-ul în această privinţă?

11. Faceţi o previziune - dar ceva nu foarte şocant, să nu speriem cititorii.

12. Este adevărat că la toate facultăţile de sociologie se predă în mod secret o materie numită "Manipulare"? Dvs. ce notă aţi luat?

13. Care este politicianul dvs. favorit? Dar politicianul pe care îl urâţi cel mai mult?

14. În sondaje, NS/NR înseamnă "Nu ştiu/nu răspund". Dacă ar apărea un partid pe nume Noua Stângă, iar pe scena politică ar rămâne doar acest partid şi Noua Republică, răspunsurile la întrebarea privind opţiunea de vot ar arăta astfel:

NS 40%
NR 40%
NS/NR 20%.

Întrebarea mea este: aţi putea pune această informaţie în PowerPoint fără să începeţi să râdeţi de unul singur?

15. Vă rugăm să indicaţi pentru cititori numele a patru membri ai masoneriei mondiale de la care primiţi ordine în mod zilnic.

16. Ziceţi ceva inteligent şi profund care să se vândă bine, gen ce a zis Sebastian Lăzăroiu apropo de Albă-ca-Zăpada.

17. Cine va câştiga prezidenţialele? Cu câte procente în turul unu? Dar în turul doi?

18. De ce?

Pentru ca aceste întrebări să nu pară nelalocul lor, voi furniza şi răspunsurile pe care le-aş da la fiecare.

1. Cât de credibili sunt sociologii conform sondajelor?
1. Foarte credibili. Dar nu trebuie să vă dau date din sondaje - gândiţi-vă, aţi auzit vreodată pe cineva scandând "Jos sociologii"?

2. Ce se va întâmpla mâine pe scena politică? Dar peste două săptămâni? Dar peste un an?
2. PPDD va câştiga parlamentarele în mod detaşat. Restul sunt detalii.

3. De ce e nevoie de doar o mie de oameni ca să vă daţi cu părerea despre ce cred "românii"? N-ar fi mai corect să chestionaţi măcar 2-3 milioane de persoane?
3. Aveţi dreptate. Voi vorbi cu colegii mei de breaslă ca să rezolvăm în sondajele viitoare această gravă eroare de metodologie. Vă mulţumesc că ne-aţi semnalat-o.

4. Sociologii sunt un fel de psihologi, nu?
4. Exact.

5. Nu v-a trecut niciodată prin minte să faceţi un exit poll cu o zi înainte de scrutin, iar în ziua alegerilor să mergeţi la iarbă verde cu prietenii?
5. Am impresia că nu trataţi subiectul cu seriozitate. Exit poll-ul se face cu două-trei săptămâni înainte de scrutin pentru ca sociologii să poată pleca în concedii lungi şi odihnitoare.

6. Dacă vă rog frumos, aţi putea să realizaţi un mini-sondaj de opinie în apartamentul vecinului meu de sus despre nesimţirea de a da muzica la maxim la ora două noaptea, când oamenii civilizaţi vor şi ei să doarmă?
6. Ce coincidenţă! În apartamentul de sub mine locuieşte un ziarist - nu l-am văzut niciodată la faţă, de fapt, dar am auzit că e ziarist - care cică face scandal în şedinţele comitetului de bloc cum că eu dau muzi... Mda.

7. De ce mint toate sondajele?
7. Pentru că aşa ne comandă stăpânii noştri, masonii interplanetari care doresc să oprească apariţia Noului Ierusalim şi trecerea umanităţii la Epoca Bogăţiei Eterne, care ar însemna dispariţia banilor, pace eternă şi legume sănătoase, proaspete, naturale.

8. Dacă aţi naufragia pe o insulă pustie, la ce ziare v-aţi abona?
8. Times New Roman.

9. Dacă v-aţi lăsa de meseria actuală şi v-aţi deschide o firmă de cercetare a solului pentru identificarea rezervelor subterane de petrol, nu-i aşa că aţi fi un fost sociolog care acum face sondaje?
9. E o întrebare-capcană. Toată lumea ştie că nu mai există petrol.

10. Care este procentul românilor care ştiu ce este aceea un "trend"? Care este trend-ul în această privinţă?
10.  42%. Nu pot să vă răspund la a doua întrebare pentru că eu sunt unul dintre ceilalţi 58%.

11. Faceţi o previziune - dar ceva nu foarte şocant, să nu speriem cititorii.
11. Această frază, nefiind şocantă, nu vă va speria cititorii.

12. Este adevărat că la toate facultăţile de sociologie se predă în mod secret o materie numită "Manipulare"? Dvs. ce notă aţi luat?
12. Nu, nu există o asemenea materie. Nota 10.

13. Care este politicianul dvs. favorit? Dar politicianul pe care îl urâţi cel mai mult?
13. Răspunsul la prima întrebare: toţi cei care plătesc la timp pentru sondajele, consultanţa sau analizele pe care le-au cerut.
Răspunsul la a doua întrebare: toţi cei care nu plătesc la timp sau nu plătesc deloc.

14. În sondaje, NS/NR înseamnă "Nu ştiu/nu răspund". Dacă ar apărea un partid pe nume Noua Stângă, iar pe scena politică ar rămâne doar acest partid şi Noua Republică, răspunsurile la întrebarea privind opţiunea de vot ar arăta astfel:

NS 40%
NR 40%
NS/NR 20%.

Întrebarea mea este: aţi putea pune această informaţie în PowerPoint fără să începeţi să râdeţi de unul singur?
14. O clipă. De unde ştiţi că Noua Republică are 40% în sondaje? Informaţia asta trebuia ţinută secretă până în luna febru... a, da, aş râde, probabil. 

15. Vă rugăm să indicaţi pentru cititori numele a patru membri ai masoneriei mondiale de la care primiţi ordine în mod zilnic.
15. Este imposibil să vă răspund, unul dintre ei este patronul ziarului pentru care lucraţi. 

16. Ziceţi ceva inteligent şi profund care să se vândă bine, gen ce a zis Sebastian Lăzăroiu apropo de Albă-ca-Zăpada.
16. Trei oameni au înţeles cu adevărat ce-a vrut să spună atunci Sebastian Lăzăroiu. Unul dintre ei a murit. Altul a înnebunit. Al treilea eram eu, şi am uitat.

17. Cine va câştiga următoarele alegeri prezidenţiale? Cu câte procente în turul unu? Dar în turul doi?
17. Vă rog să-l întrebaţi pe Radu Mazăre, el decide ce şi cum.

18. De ce?
18. Nu chiar.

Referendumul: azi, lămurirea unei confuzii privind sondajul CURS

Sondajul CURS a cuprins mai multe întrebări care au fost confundate între ele. Din acest motiv, în mediul online şi nu numai, au apărut mai multe percepţii greşite care trebuie să fie lămurite.

Principalele întrebări au fost următoarele:

1. Dintre cei care intenţionau să voteze, câţi ar vota pentru demitere? 66% (link-ul aici). Te rog să observi în imagine menţiunea "% dintre cei care intenţionează să voteze la referendum".

2. "Indiferent de cum veţi vota dvs., care credeţi că va fi rezultatul votului?" 61% demitere, 29% TB nu va fi demis, restul nu ştiu/nu răspund. (link-ul aici)

3. "Credeţi că demiterea ar fi un lucru bun sau rău?" 57% mai degrabă un lucru bun, 32% mai degrabă un lucru rău, restul nu ştiu/nu răspund. (link-ul aici)

Nu numai că vorbim de trei întrebări diferite, dar vorbim şi procente care nu sunt calculate prin referinţă la acelaşi întreg (lucru despre care am scris aici).


Relaţia dintre prima şi a treia întrebare este crucială.

Aparent 66% votează DA şi 34% NU...
iar 57% cred că demiterea ar fi un lucru bun, 32% că ar fi un lucru rău şi 11% nu ştiu/nu răspund...
... şi am putea ajunge la concluzii de genul "9% votează pro-demitere deşi nu afirmă că demiterea ar fi un lucru bun".

În realitate, procentele sunt calculate prin referinţă la totaluri diferite.
În cazul intenţiei de vot (66 vs 34) vorbim despre procente calculate din totalul celor care spun că vin la vot.
În cazul percepţiei demiterii (56-32-11) vorbim despre totalul populaţiei aflate în ţară.

Cum stă de fapt situaţia?

40% dintre românii aflaţi în ţară votează pentru demitere şi cred că ar fi un lucru bun pentru ţară.

21% dintre românii aflaţi în ţară votează împotriva demiterii şi cred că aceasta ar fi un lucru rău pentru ţară.

În afară de aceste tabere mai există şi oameni care ezită dacă să voteze sau nu.

17% dintre românii aflaţi în ţară cred că demiterea ar fi un lucru bun, dar nu sunt siguri că vor vota.

11% dintre românii în ţară cred că demiterea ar fi un lucru rău, dar nu sunt siguri că vor vota.

Restul (11%) sunt persoane total dezinteresate de politică şi de referendum sau care nu vor să-şi facă publice opţiunile.

Referendumul: o unealtă pt. estimarea prezenţei la vot

Nivelul prezenţei la vot a devenit un subiect extrem de important în cadrul discuţiilor despre referendum. Tabelul de mai jos este, din acest punct de vedere, informativ:

Ce-ţi recomand, dacă te interesează foarte mult subiectul prezenţei la vot:

1. Dă click pe tabel cu butonul drept al mouse-ului. În funcţie de browser-ul pe care-l foloseşti, vor apărea mai multe opţiuni, printre care "Save this image as..." / "Save picture as..." sau o variantă cu un nume asemănător.

2. Alege această opţiune şi poţi salva tabelul - sub formă de imagine - pe calculator.

3. Imaginea poate fi scoasă la imprimantă (preferabil o imprimantă color, pentru a se menţine diferenţa dintre negru şi albastru; explicaţii în legătură cu acest lucru mai jos).

4. În ziua referendumului vei avea la dispoziţie o unealtă utilă pentru estimarea prezenţei totale la referendum, comparând de-a lungul zilei prezenţa de la scrutinele anterioare la o oră anume cu prezenţa la referendum la ora respectivă - Biroul Electoral Central (BEC) făcând publică această ultimă informaţie în timpul zilei de 29 iulie.

Exemplu de cum se poate folosi tabelul:

În ziua referendumului, BEC anunţă că la ora 14 nivelul participării era de 17%.
Te uiţi în tabel la rândul care corespunde orei 14.
Există date de la trei scrutine - la toate trei, prezenţa la acea oră a fost mai mare de 17%.
Poţi să presupui (fără să existe garanţii) că prezenţa finală va fi mai mică decât la oricare din cele trei scrutine pentru care avem date.
În mod concret, asta ar însemna că prezenţa la referendum ar putea fi mai scăzută decât la parlamentarele din 2008, recordul negativ al ultimilor şase ani.

Exemplul 2:
BEC anunţă că la ora 17 veniseră la vot 37% dintre românii înscrişi pe liste.
În tabel, există două informaţii privind prezenţa la acea oră în contextul altor scrutine:
29% la referendumul din 2007 (prezenţă totală 44%)...
39% la localele din 2012 (prezenţă totală 56%).
37 este mult mai apropiat de 39 decât 29. Nu există certitudini, dar dacă prezenţa la vot urmează aceeaşi evoluţie pe ultimele ore ca şi în trecut, referendumul va fi validat.

De preferinţă, tabelul ar trebui folosit de-a lungul zilei pentru a se evita riscul unor concluzii greşite, datorate unor accidente statistice care ar putea interveni în legătură cu prezenţa la vot la o anumită oră.

Iată şi câteva explicaţii foarte importante în perspectiva folosirii corecte a tabelului:

1. Orele indicate în tabel nu sunt orele la care se prezintă în mod public comunicatul BEC, ci orele despre care face vorbire comunicatul BEC.

Exemplu: dacă BEC dă un comunicat la ora 15 în legătură cu nivelul prezenţei la ora 12 anunţând că aceasta este de X %, trebuie să compari X cu nivelul prezenţei la vot la alte scrutine, aşa cum era el la ora 12.

2. Scrutinele nu sunt dispuse de la stânga la dreapta în ordine cronologică, ci de la cel cu prezenţa cea mai mică la cel cu prezenţa cea mai mare.

3. Cele trei scrutine aflate în dreapta au datele scrise cu font albastru, pentru că la acele scrutine au participat mai mult de 50% din persoanele aflate pe listele electorale.

4. Tabelul nu include date privind diaspora, care poate adăuga maxim două procente.

5. Spaţiile marcate cu liniuţe se datorează faptului că Biroul Electoral Central nu foloseşte întotdeauna aceleaşi ore pentru a comunica prezenţa la vot. De exemplu, nivelul prezenţei la vot la ora 18 s-a comunicat o singură dată în ultimii ani - la parlamentarele din 2008.

6. În josul tabelului există un avertisment scris cu majuscule. El are rolul său: este pentru prima dată în ultimii ani când secţiile de votare sunt deschise 16 ore, şi nu 14.


Diferenţele de mai sus pot părea minore. E bine să realizăm totuşi că diferenţa dintre o prezenţă de 22% la ora 14 şi una de 27% la aceeaşi oră o constituie 5% din populaţia cu drept de vot, oameni care au votat "în plus" de-a lungul celor 7 ore de când s-au deschis secţiile de vot. 130 de mii de oameni "în plus" pe oră, 2200 de voturi pe minut, 36 de voturi pe secundă timp de şapte ore non-stop. Iar asta este doar ... diferenţa dintre cele două nivele de participare la vot. Cinci procente pot fi, deci, foarte mult.

Tabelul menţionează numărul de ore care au trecut de la deschiderea secţiilor de vot, întrucât referendumul din 2007 a avut loc timp de 12 ore, şi nu timp de 14 ore precum celelalte scrutine.

Referendumul: azi, CURS

 Pentru cine n-are timp şi nici chef de multe cifre:

- CURS: un institut foarte credibil, cu performanţă dovedită în trecut
- sondaj realizat între 11 şi 16 iulie, mai recent decât oricare altul
- raport 2-la-1 în favoarea demiterii (66% vs. 34%) precum în toate sondajele din ultimele săptămâni
- 61% dintre cei chestionaţi sunt siguri că vor veni la referendum

Detaliat, sub formă de întrebări:

Cine/ce este CURS?
Institut condus până în 2007 de Sebastian Lăzăroiu. Exemple de sondaje CURS în momente importante:

Referendumul din 2007, în colaborare cu CCSB, sondaj efectuat cu o săptămână înainte de vot: 75% anti-demitere, 25% pro-demitere (citeşte textul articolului, titlul e înşelător). Rezultat: 75% anti-demitere, 25% pro-demitere.

Alegeri parlamentare 2008, înainte de alegeri: PDL 32, PSD 31, PNL 18.
Rezultate: PSD 33, PDL 32, PNL 18.

Alegeri prezidenţiale 2009, înainte de turul unu: TB 31, Geoană 30, Crin Antonescu 17. Rezultate: TB 32, Geoană 31, Crin Antonescu 20.

Precizare: nu am lucrat niciodată cu sau pentru CURS.

Care va fi nivelul participării la vot?

Acesta nu poate fi determinat cu precizie în clipa de faţă. 61% din populaţia adultă cu drept de vot - cifra avansată de CURS - înseamnă aproximativ 52-56% din cei de pe listele electorale (mulţi români sunt în diaspora şi nu vor vota dar se află pe listele electorale).

Un sondaj Avangarde efectuat mai devreme, adică în în perioada 7-11 iulie indica un nivel de participare din partea respondenţilor de 56%, ceva mai mic decât cel din sondajul CURS.

Factor adiţional pro-validare: procentele de "61%" şi "56%" se referă exclusiv la cei siguri că vor vota. Este posibil ca la vot să se prezinte şi alţii, dintre cei care spun că probabil vin la vot (17% în sondajul CURS).

Factor adiţional anti-validare: în 2007, cu doar o săptămână înainte de referendum, 60% din cei chestionaţi spuneau că ar veni la vot. Aproximativ 50% dintre românii aflaţi în ţară s-au şi prezentat la vot, ceea ce a dus la o prezenţă oficială de 44%. Nici măcar votanţii siguri nu sunt... un lucru sigur.

Cum arată rezultatele acestui sondaj prin comparaţie cu celelalte? Există un trend?

Toate sondajele efectuate după momentul votului din Parlament arată acelaşi rezultat: un raport de 2-la-1 în favoarea demiterii.

O clipă. Primele 9 zile de campanie nu au avut... nici un efect?

Se pare că - precum în 2007 - opinia populaţiei este deja formată. Acest lucru nu exclude modificări de parcurs. 

Care sunt imperativele strategice ale celor două tabere?

USL: Mobilizare.

TB: Boicot sau speranţa că USL va eşua în a-şi mobiliza susţinătorii, ceea ce ar duce la nevalidarea referendumului. Traian Băsescu are în clipa de faţă mai multe procente de recuperat decât zile la dispoziţie.

Observaţie: există multe locuri pe Internet unde se poate face propagandă pentru o cauză sau pentru cealaltă. "Sociollogica" nu este unul dintre ele. Aici se discută cifre, nu se aduc injurii.

Pe înţelesul tuturor: despre cifrele referendumului

Nu doare! Nu se dă lucrare. De fapt, nici nu e vorba de ceva complicat sau dificil. În săptămânile următoare vom fi cu toţii bombardaţi cu cifre în fel şi chip. Dacă vrem să înţelegem ce "spun" ele, trebuie să înţelegem logica lor. Ceea ce e uşor, dacă avem răbdare.

În primul rând, se vorbeşte foarte mult despre procente. Procentele reprezintă raportarea unei cantităţi la un întreg. Trebuie să fim foarte atenţi să vedem despre care întreg e vorba.

Exemplu: într-un restaurant sunt zece persoane. Şase comandă vin alb, trei persoane comandă vin roşu, o persoană nu comandă nimic.
Din totalul consumatorilor de vin, cei care comandă vin alb sunt 66% (şase din nouă).
Din totalul persoanelor aflate în restaurant, cei care comandă vin alb sunt... 60% (şase din zece).

Simplificând un pic lucrurile, când analizăm un sondaj în sociologia politică lucrăm cu două "întreguri", exact ca în exemplul de mai sus. Aproape întotdeauna "întregul" pe care îl vezi la televizor, pe un site sau într-un ziar este cel al persoanelor care spun că ar vota.

De exemplu: "dacă duminică ar fi alegeri, 45% ar vota cu Partidul Arţarilor, 40% cu Brazii şi 15% cu Sălciile."

Totalul este 100%. Dar nu este vorba despre 100% din populaţia României, sau din populaţia cu drept de vot, ci din cei care exprimă o opţiune de vot. Este foarte posibil ca situaţia să stea de fapt aşa:

"Dacă duminică ar fi alegeri, 50% dintre români n-ar vota cu niciun partid, 22,5% ar vota cu Partidul Arţarilor, 20% cu Brazii şi 7,5% cu Sălciile."

Totalul 50+22,5+20+7,5.. este tot 100%. Dar e alt 100% - întregul este populaţia cu drept de vot.

De ce este importantă diferenţa dintre cele două feluri de a măsura întreguri? Motivele ar putea ocupa mult, mult spaţiu. Cel mai recent şi important e următorul: CSCI a făcut public un sondaj acum câteva zile. Prezentarea informaţiilor privind intenţia de vot la parlamentare a fost făcută prin referire la un întreg (cei care vin la vot). Prezentarea informaţiilor privind intenţia de vot la referendum a fost făcută prin referire la celălalt întreg (totalul populaţiei). Asta a dat naştere la multe neînţelegeri.

Gândindu-te la ce ai citit până acum, uită-te la cifrele următoare, care sunt chiar din sondajul CSCI:

60% din români ar vota DA.
29% din români ar vota NU.
3% nu răspund.
5% sunt nehotărâţi.
3% n-ar merge la vot.
(total: 100%)

Ştim clar despre care 100% e vorba - românii cu drept de vot (aflaţi în ţară, dar asta este altă discuţie). Dacă sondajul ar fi o imagine perfect corectă a situaţiei, iar toată lumea ar vota "exact ca în sondaj", care ar fi scorul referendumului?

Ştim că 3% nu vin la vot.
Alţi 3% nu răspund - probabil că nu vor să-şi facă opinia publică. Pentru postarea de azi, hai să-i lăsăm în pace.
Alţi 5% sunt nehotărâţi, dar ar vrea să vină la vot. De obicei, ei votează în aceeaşi proporţie ca şi restul (lucru testat la referendumul din 2007). Să presupunem totuşi că nici ei nu vin la vot.

Rămân 89% dintre români. Ei sunt cei care vin la vot. Ei sunt cei care au o opinie clară. Ştim despre ei că includ exclusiv următoarele două grupuri: acei 60% dintre români care votează DA şi acei 29% dintre români care votează NU.

Din cei care vin la vot, câţi ar vota pentru demitere? 60 / 89, adică 67%. Dacă răspunsul te uluieşte, aminteşte-ţi de exemplul de mai sus, cu restaurantul şi consumatorii de vin alb şi roşu. Am folosit cu o uşoară aproximaţie cifrele din sondajul CSCI. Situaţia este practic identică.

Prin extensie, procentul celor care ar vota contra demiterii este de 33% (adică 29 / 89).

Acest lucru mă duce spre alt subiect: un referendum de suspendare, precum un tur doi al alegerilor prezidenţiale, este un joc cu sumă zero (sau "cu sumă nulă"): dacă o tabără pierde, cealaltă automat câştigă. Asta poate duce la situaţii bizare.

De exemplu, să zicem că cei 3% care n-au vrut să răspundă la sondaj decid să vină la referendum - cu toţii împotriva demiterii.

Care este acum procentul celor care votează împotriva demiterii din totalul celor care vin la vot?

Nu este 36% (adică cei 33% de mai sus + 3% nou-veniţi). Cei 66% pro-demitere au rămas la fel de mulţi. Iar 66+36=102. Totalul nu mai dă 100%. Clar e ceva în neregulă.

Ce trebuie făcut e să recalculăm ponderile diferitelor grupuri în total.
Aveam 89% din români care veneau să voteze. Acum avem 92%.
60 / 92 = 65,2% DA.
(29+3) / 92 = 32 / 92 = 34,8% NU.

Scorul anti-demitere a crescut cu 1,8%. Iar scorul pro-demitere a scăzut cu acelaşi nivel. Impactul este şi mai dramatic dacă oameni îşi schimbă opinia, trecând dintr-o tabără în alta.

Închei tot cu o observaţie derivată din faptul că vorbim de un joc cu sumă zero.

Să zicem că peste şase zile, scorul conform sondajelor este 60% DA, 40% NU.
Câte procente trebuie să recupereze Traian Băsescu pentru a câştiga?

Dacă ai răspuns "20", mai gândeşte-te o dată. Traian Băsescu ar avea nevoie de 50% din voturi (tehnic 50%+1). Cum el "are" deja 40 de procente, el are nevoie de 10 procente, nu de mai multe. Dacă scorul anti-demitere are 50 de procente+1 vot, automat cel pro-demitere are 50 de procente minus 1 vot.

Dacă scorul conform sondajelor este 60% DA, 40% NU, diferenţa reală este de 10%. Aceasta este natura jocurilor cu sumă zero.

Observaţie: există multe locuri pe Internet unde se poate face propagandă pentru o cauză sau pentru cealaltă. "Sociollogica" nu este unul dintre ele. Aici se discută cifre, nu se aduc injurii.

Anatomia urii faţă de Traian Băsescu. Concluzii şi consecinţe tactice

Observaţie preliminară: toate cifrele de mai jos sunt estimative şi nu reprezintă o descriere perfectă a realităţii.
 
Dacă am putea reduce populaţia adultă din România la 100 de persoane cu drept de vot...
20 au încredere mare sau foarte mare în Traian Băsescu în momentul de faţă.
    Dintre ei, 13 au votat PDL la locale şi în genere îl susţin pe Traian Băsescu de ani de zile.
    Alţi 7 nu au încredere în PDL ("nu s-a ridicat la standardele necesare") sau s-au alăturat în ultimele săptămâni preşedintelui suspendat.

Ceilalţi 80 de români nu au încredere în Traian Băsescu.
Dar şi aici există straturi.
52 nu au încredere deloc în Traian Băsescu şi sunt foarte nemulţumiţi de performanţa sa în al doilea mandat.
28 sunt ceva mai puţin radicali ("puţină încredere"/"sunt nemulţumit").

Cine sunt aceşti 80?

28 dintre ei ("scepticii") nu au avut niciodată încredere în Traian Băsescu, nici măcar în momentele sale de maximă popularitate. Este vorba de mai mult de 4 milioane de persoane, probabil oameni care au votat Năstase în 2004, Geoană sau Antonescu în 2009, şi care sunt acum susţinători ai PSD, PNL şi USL.

Alţi 16 ("dezamăgiţii") au votat împotriva demiterii lui Traian Băsescu în 2007 şi au votat pentru Traian Băsescu în turul doi al prezidenţialelor din 2004 şi 2009, părăsindu-l după momentul tăierilor care a survenit câteva luni mai târziu. Aceşti oameni nu au votat niciodată PDL - ei aparţin electoratelor PPDD, PRM, PNG, UDMR, sau nu au un partid favorit.

36 ("dezinteresaţii") nu şi-au exprimat niciodată prin vot antipatia faţă de Traian Băsescu. De fapt, vorbim despre persoane care în marea lor majoritate nu participă la alegeri de fel. Toţi au avut la nivel declarativ încredere în preşedinte la momentul referendumului din 2007, dar nu au venit la vot. Unii dintre ei şi-au pierdut încrederea în Traian Băsescu după 2010, alţii mai devreme. Foarte puţini dintre ei votează USL. De fapt, aceşti oameni nu au încredere în niciun lider politic, fie că el/ea provine de la USL, PDL sau din altă parte. Acest grup, cu comportament politic apatic şi atipic, poate decide soarta referendumului, întrucât 8 dintre ei au o antipatie profundă faţă de preşedintele suspendat. Aceşti 8 reprezintă 22% din întregul grup al "dezinteresaţilor", 8% din românii aflaţi în ţară sau, şi mai clar: 1,3 milioane de persoane.

Revizuim pe scurt:

Românii aflaţi în ţară sunt: 
20% pro-Băsescu
28% dintotdeauna anti-Băsescu ("scepticii")
16% anti-Băsescu în urma tăierilor ("dezamăgiţii")
28% nu au încredere în nici un politician, implicit nici în Traian Băsescu ("dezinteresaţii")
8% sunt "dezinteresaţi" caracterizaţi de o antipatie profundă faţă de Traian Băsescu, apropiată ca intensitate de cea a "scepticilor" şi a "dezamăgiţilor"

Observaţii:

1. Pentru ca referendumul să fie validat, la vot trebuie să vină cel puţin 57% din cei aflaţi în ţară (57 de persoane în alegoria de mai sus), ceea ce ar însemna 9,2 milioane de persoane.

Explicaţie: pe listele electorale sunt două milioane de persoane care sunt în străinătate (doar 7% dintre ei au votat la momentul maxim de participare al diasporei: turul doi al prezidenţialelor din 2009). Din acest motiv, o prezenţă de 50% în rândul populaţiei aflate în ţară înseamnă mult sub 50% din cei înscrişi pe listele electorale şi, implicit, nevalidare.

Exemplu: în 2007 au venit la vot aproximativ 50% din românii aflaţi în ţară, dar doar 44% din cei de pe liste, iar referendumul nu a fost validat.

2. Miza bătăliei comunicaţionale la care asistăm sunt "dezamăgiţii".

a. USL trebuie să aducă la vot mai mult de jumătate din "dezamăgiţi" şi să spere că nu şi-au schimbat opţiunea.

Exemplu: Dacă o treime dintre dezamăgiţi vin şi votează DA iar celelalte două treimi stau acasă, scorul total devine 62% DA vs. 38% NU, dar referendumul nu se validează, conform listelor electorale prezenţa fiind de 47%.

Alt exemplu: Dacă două treimi dintre "dezamăgiţi" vin la referendum, o zecime dintre ei votând NU iar restul DA, scorul total devine 64% DA vs. 36% NU, iar referendumul se validează, conform listelor electorale prezenţa fiind de 51,2%.

b. O speranţă a taberei pro-TB este că "dezamăgiţii" nu vor veni la vot. La un scrutin la care participă numai electoratele hiper-motivate (pro-TB şi "scepticii"), rezultatul ar fi 58% DA, 42% NU, dar la vot ar veni numai 7 milioane de oameni, insuficient pentru validare.

c. O altă speranţă a taberei pro-TB este că "dezamăgiţii" vor veni la vot dar asta după ce vor fi convinşi să voteze în marea lor majoritate cu Traian Băsescu. Eventual şi câteva procente din rândul "dezinteresaţilor" ar putea fi co-interesaţi.

3. Dacă punem 1 şi 2 împreună, dintre toate scenariile de mai sus, 2b pare cel mai probabil (TB pierde, dar referendumul este invalidat).

Şi totuşi, USL are un jolly joker.

Unii "dezinteresaţi" n-au mai votat de la turul unu al alegerilor prezidenţiale din 2000. Alţii n-au mai votat din 1996 sau 1992. "Dezinteresaţii" ar putea totuşi demite preşedintele dacă USL conştientizează cum să comunice cu ei... sau mai degrabă cu cei 8% dintre români care, deşi "dezinteresaţi", îl antipatizează profund pe Traian Băsescu.

A reuşit USL să facă acest lucru până acum?

Voi discuta acest lucru în postările viitoare - cu procente, ca de obicei.

Observaţie: există multe locuri pe Internet unde se poate face propagandă pentru o cauză sau pentru cealaltă. "Sociollogica" nu este unul dintre ele. Aici se discută cifre, nu se aduc injurii.

Referendum: după prima săptămână de campanie

Evidenţa sondajelor făcute publice până acum (procentele DA/NU sunt calculate din totaluri diferite şi sunt prezentate strict pentru evidenţierea "scorului"):

CSCI, 3-5 iulie, 67% DA, 33% NU, prezenţă 94%, marjă de eroare 3%.

TVH2.0, 5 iulie, 42% de acord cu demersul Parlamentului de a-l suspenda pe preşedinte, 53% împotrivă, prezenţă 73%, marjă de eroare 4,6%.

IMAS, 5-7 iulie, 70% DA, 30% NU, prezenţă 79%, marjă de eroare 3%.

Avangarde, 7-11 iulie, 67% DA, 33% NU (procente calculate prin referinţă strict la cei siguri că vin la vot), prezenţă sigură 56%, marjă de eroare 2,9%.

ARP, 9-11 iulie, 73% DA, 27% NU (procente calculate prin referinţă strict la cei siguri că vin la vot), 70% DA, 30% NU (în rândul celor care au o opinie), decişi să vină 61%, marjă de eroare 2,6%.

Întrebări şi răspunsuri:

Cât de credibile sunt sondajele de mai sus?

Ele prezintă o imagine care prin natura lucrurilor nu e completă. Aştept cu interes - dacă vor apărea vreodată în mod public - sondajele institutelor care au fost cel mai aproape de adevăr la turul unu al prezidenţialelor din 2009, la localele de acum o lună şi din 2008 şi la referendumul din 2007: CURS şi CCSB. De asemenea, ar fi foarte interesant să vedem o prezentare detaliată a unui sondaj CSOP, sau a mai multora. 

Va fi prezenţa la referendum mai mare de 50%+1 din cei înscrişi pe listele electorale?

Nu se poate da un răspuns cert în clipa de faţă. Este foarte posibil ca cifrele din sondaje cu privire la participarea la vot să nu se concretizeze. Am mai menţionat motivul şi în altă postare, iată-l din nou:

"Dacă, de exemplu, 100% din românii cu drept de vot aflaţi în ţară ar veni la referendum, prezenţa oficială ar fi... 86%. Şi asta pentru că aproximativ 15% din populaţia adultă României se află pe listele electorale, deci contează la "numitorul" prezenţei la vot, dar nu se află în ţară şi nu apare la "numărător", cu excepţia celor câteva zeci de mii care se prezintă la secţiile de vot din diaspora (şi care mai adaugă 1%)."

Trebuie adăugat că în 2007 rata de participare oficială a fost puţin mai înaltă decât cea din ultimele sondaje... ceea ce poate însemna că unii votanţi s-au hotărât pe ultima sută de metri să vină totuşi la vot.

Mai sunt două săptămâni de campanie. Este un lucru garantat ştiinţific că Traian Băsescu va pierde?

Nu.

Cum se explică diferenţele dintre sondaje?

Cauze posibile - lista nu este exhaustivă:

1. Măsoară lucruri diferite (întrebarea din sondajul TVH2.0 este alta decât la celelalte sondaje)
2. Măsoară situaţii diferite (înainte sau după un eveniment important, cum ar fi votul de suspendare propriu-zis)
3. Metodologii diferite (sondajul Avangarde este singurul dintre cele de mai sus realizat faţă-în-faţă şi nu prin telefon)
4. Erori.

Există un trend?
Este prea devreme pentru a se estima existenţa unui trend. Cel mai util este să se folosească datele de la cel puţin două sondaje pentru fiecare moment şi să se ia în calcul şi marja de eroare. Nu avem în clipa de faţă o astfel de situaţie.

Pe site-ul X / blog-ul Y e un sondaj la care procentele sunt altele!

Acel sondaj nu este reprezentativ din punct de vedere statistic pentru populaţia adultă cu drept de vot aflată în România. Dacă, de exemplu, eu aş face un sondaj pe acest blog cu privire la referendum, rezultatele lui nu ar fi reprezentative decât poate pentru cititorii blog-ului: oameni interesaţi de politică, care au acces la un calculator+internet şi care accesează acest blog în zilele cât timp sondajul este disponibil. România ca atare arată cu totul şi cu totul altfel. 54% dintre români nu au folosit niciodată un calculator. Doar 40% din populaţie sunt foarte interesaţi de politică. Etc.

Un sondaj reprezentativ din punct de vedere statistic pentru o ţară e precum poza unei clădiri. Dacă fotografiezi un colţ al clădirii, poţi obţine informaţii utile privind acel colţ. Dar nu ştii cum arată clădirea.

Dacă lucrurile s-ar petrece exact ca în 2007, ce ar urma să aibă loc?

Un sfert dintre cei care spun acum că ar veni la vot n-ar mai face-o.
(cele mai recente două sondaje din 2012 se referă la cei care sunt siguri/decişi că vin la vot tocmai pentru a evita astfel de probleme).

În 2007, scorul majoritar şi pro-Băsescu a crescut cu 9% în termeni relativi şi cu 7% în termeni absoluţi (de la 68% la 75%).

Nota bene: lucrurile nu se petrec niciodată la fel de două ori.

Observaţie: există multe locuri pe Internet unde se poate face propagandă pentru o cauză sau pentru cealaltă. "Sociollogica" nu este unul dintre ele. Aici se discută cifre, nu se aduc injurii.

Referendumul: azi, Avangarde şi ARP

Pentru cine n-are timp şi nici chef de multe cifre:

- două institute care au lucrat mult cu USL în trecut
- ca şi până acum, raport de 2-la-1 în favoarea demiterii
- conform ambelor sondaje, USL stă foarte bine ca intenţie de vot, în jurul cotei 60%.

Detaliat:

Sondajul ARP: 9-11 iulie, prin telefon.
Sondajul Avangarde: 7-11 iulie, faţă-în-faţă.

Explicaţie: Prin telefon este mai ieftin - aşa se fac de altfel majoritatea sondajelor în România sau oriunde pe glob, şi aşa s-au efectuat toate sondajele de până acum privind referendumul de demitere.
Faţă-în-faţă este mult mai scump şi mai dificil dar permite o acurateţe un pic mai mare. Detalii privind diferenţa metodologică în multe locuri pe Internet, precum aici.

ARP: marjă de eroare 2,6%
Avangarde: marjă de eroare 2,9%

Scor la referendumul de demitere:

ARP: 69,7% DA în rândul celor care au o opinie, 73% DA în rândul celor decişi să vină la vot (care sunt, la rândul lor, 61% din respondenţi).

Avangarde:  67% DA în rândul celor siguri că o să vină la vot (care sunt, la rândul lor, 56% dintre respondenţi).

Observaţia 1: sondajul ARP nu a fost ponderat pentru a lua în calcul toată populaţia de etnie maghiară.

Observaţia 2: pentru cine crede în teorii elaborate ale conspiraţiei: în mod evident cele două sondaje nu au fost produse pentru a fi livrate "împreună". Diferenţele dintre rezultate sunt semnificative, metoda de realizare fiind probabil principalul motiv.

Alte elemente picante:

1. Sondajul ARP este primul sondaj făcut public în care MRU este contrapus lui Crin Antonescu într-o cursă prezidenţială ipotetică. Rezultatele sunt Crin Antonescu 54,7%; MRU 24,6%; DD 12,7%.

2. În ambele sondaje, TB are încrederea a o cincime dintre români.


Concluzii:

1. USL trebuie să depună un efort masiv pentru a mări gradul de mobilizare al populaţiei. După cum am explicat aici, o rată de participare reală la nivelul populaţiei din ţară de 55-60% înseamnă, prin prisma listelor electorale din ţară, o participare de 48-51%. Am folosit "55%-60%", adică procentul celor decişi/siguri că vin la referendum conform sondajelor de mai sus, pentru că nu ştim câţi din oamenii care nu sunt siguri că vin la referendum vor şi veni...

2. PDL/TB lucrează pe baza altor sondaje care nu sunt făcute publice, ceea ce dezechilibrează percepţia situaţiei.

Post-scriptum: Alianţă PSD+UNPR.
UNPR a strâns 200 de mii de voturi la votul politic (CJ) de la locale... în judeţele în care a candidat singură, adică jumătate din total. De văzut dacă vor depune acelaşi efort organizatoric şi la referendum.

Referendum: invalidare?

Guvernul declară pe mai multe voci că va respecta decizia CCR (pentru ca referendumul să fie valid, trebuie să participe la vot jumătate+1 din cei înscrişi pe listele electorale).

Există un semn de întrebare: se va folosi un număr apropiat de cel al persoanelor înscrise pe listele electorale la alegerile locale?

Pentru USL, miza este reducerea acestui număr. Nu este clar în ce măsură vor reuşi acest lucru.

În clipa de faţă, la referendum ar trebui să participe cel puţin 9,15 milioane persoane pentru ca el să fie valid.

La alegerile locale de acum o lună numărul voturilor valabil exprimate a fost:

10,8 milioane pentru primari
10,6 milioane pentru consilieri locali
9,8 milioane pentru preşedinţii de CJ
8,9 milioane pentru consilieri judeţeni

Observaţii:

1) La aceste numere se adaugă şi voturile nule pentru a se vedea câţi oameni au participat la vot.

2) Factorul 1. este redus de faptul că, pe 29 iulie, aproximativ 100 000 de români vor fi în concediu în ţară sau în străinătate, mai mulţi decât pe 10 iunie, iar probabilitatea ca ei să voteze în secţii special amenajate este mică.

3) Cu o singură excepţie (consilieri judeţeni 2012 vs. 2004), prezenţa la vot la aceste alegeri locale a fost cea mai mare, categorie cu categorie, faţă de alegerile din 2004 şi/sau 2008. Niciodată în ultimii unsprezece ani n-au fost românii mai interesaţi de a vota.

4) Acum cinci ani de zile, la referendumul anterior, PNL şi PSD au abandonat practic lupta, nemobilizându-şi în mod masiv electoratele... şi au votat 8 milioane de persoane, cu 1,2 milioane mai mult decât la parlamentarele care au avut loc un an mai târziu. Ca şi atunci, subiectul "Traian Băsescu" elicită pasiuni puternice.

Consecinţe:

1) Pentru TB: dacă boicotul nu este asumat şi promovat masiv, se poate ajunge cu extremă lejeritate la următoarea situaţie:

Un sfert din susţinătorii preşedintelui stau acasă şi nu votează, boicotând referendumul fără ca Traian Băsescu să dea un semnal explicit în acest sens. Absenţa acestui milion de persoane este suprascrisă de votul a 1,5 milioane de români, oameni nu foarte interesaţi de politică şi care nu sunt votanţi USL, dar cărora nu le vine să creadă că destinul le oferă şansa nesperată de a-l lovi pe Traian Băsescu, un om pe care îl antipatizează profund (cel mult 60% din oamenii care nu au deloc încredere în Traian Băsescu sunt votanţi USL).

Pe cifre:
Prezenţă la vot originară: 9 milioane, mai mică cu 1 milion cu media voturilor valide de la locale (10 milioane) datorită campaniilor negative.
1 milion de votanţi NU stau acasă: prezenţa devine 8 milioane.
1,5 milioane de voturi DA în plus: prezenţa devine 9,5 milioane.

În concluzie:
Prezenţă la vot 9,5 milioane, 68% DA, 32% NU, prezidenţiale în maxim trei luni.

2) Pentru USL: referendumul va reprezenta un test sever pentru toate organizaţiile PNL şi PSD, mai ales în mediul rural. În contextul previzibil al unui boicot din partea lui TB/susţinătorilor preşedintelui suspendat, USL are nevoie de milioane de voturi în plus faţă de locale.

În cazul în care boicotul nu este asumat de către Traian Băsescu, el trebuie să facă mişcările decisive în perioada următoare, nefiind deloc evident că referendumul ar fi invalidat în absenţa unui boicot.

PS: Analiza aceasta este foarte interesantă în perspectiva boicotului.

Referendum: analiza discursului lui TB (miercuri, 11 iulie)

Textul este aici.

Mesajele:

"1. Nu se votează în legătură cu mine, se votează în legătură cu România.
2. E necinstit ce se întâmplă [de 8 ori, uşoare variaţii].
3. Ponta necinstit (liste electorale), Ponta necinstit (Bruxelles).
4. [introducerea vectorilor de imagine care vor fi utilizaţi în campanie] MRU, Horia Neamţu.
5. [explicare de ce Ponta a fost numit prim-ministru] coabitare => am avut bunăvoinţă => nu sunt dictator.
6. [ce se întâmplă dacă pierd] Ponta, Antonescu necredibili la Bruxelles."

Non-verbal:
Constituţia României pe fundal.
Copilul luat în braţe.
Huiduielile şi reacţia - imposibil de analizat impactul.

Neclarităţi:
"Românii nu vor participa" (repetat)... dar "câştig referendumul". Tot nu e evident dacă susţinătorii lui Traian Băsescu sunt rugaţi să boicoteze referendumul sau să vină la vot. Problema se va clarifica în zilele următoare.

Scenariu probabil: consultanţii spun "boicot!", Traian Băsescu le răspunde "nu vreau să pierd 97%-DA-la- 3%-NU dar să rămân preşedinte pentru că au venit doar 7 milioane de români la vot, ar fi ruşinos."

Observaţii:
1. Accentul pe reacţia externă e inutil în plan intern dincolo de acest punct.

2. După cum era evident, referendumul trebuia redirecţionat de către Traian Băsescu... către altceva sau altcineva decât Traian Băsescu. Următoarele 10 mesaje din campanie sunt probabil:

2.1 Referendumul nu are ca subiect pe Traian Băsescu, ci mineriada din 1990.
2.2 Referendumul nu are ca subiect pe Traian Băsescu, ci comunismul.
2.3 Referendumul nu are ca subiect pe Traian Băsescu, ci democraţia.
2.4 Referendumul nu are ca subiect pe Traian Băsescu, ci pe Ion Iliescu.
2.5 Referendumul nu are ca subiect pe Traian Băsescu, ci economia de piaţă.
2.6 Referendumul nu are ca subiect pe Traian Băsescu, ci dreapta.
2.7 Referendumul nu are ca subiect pe Traian Băsescu, ci revoluţia din 1989.
2.8 Referendumul nu are ca subiect pe Traian Băsescu, ci pe Dan Voiculescu.
2.9 Referendumul nu are ca subiect pe Traian Băsescu, ci referendumul din 2007.
2.10 Referendumul nu are ca subiect pe Traian Băsescu, ci Constituţia României.

Potenţialul acestei "schimbări de direcţie" se va epuiza rapid, întrucât toate aceste teme sunt mai puţin relevante pentru populaţia României în clipa de faţă decât Traian Băsescu.

3. Pe "cinste vs. necinste" Traian Băsescu poate marca puncte în special în mediul rural. Altfel, limitările sunt evidente (asocierea cu PDL -> corupţie), potenţialul de creştere este de asemenea evident (atac la adresa lui Ponta).

4. "Copilul luat în braţe" e o gafă tipică de consultant american abia cazat în camera de hotel, dar pentru că a avut loc la începutul campaniei va fi uitată.

Concluzii:

1. Nu s-au deschis linii noi de atac, ci s-a curăţat fundul farfuriei cu lingura.

2. Există linii de atac nespeculate dar abia sugerate, probabil încă se fac focus grupuri.

3. Ambele tabere au slăbiciuni majore, care pot fi speculate.

Referendumul de demitere: azi, TVH2.0

Pentru cine nu prea are timp şi nici chef să se uite la multe cifre:
- al treilea sondaj efectuat săptămâna trecută, şi anume cu o zi înainte de vot
- realizat de o televiziune apropiată de Sebastian Lăzăroiu şi poate (nu e foarte clar) IRSS, un institut fondat de Dan Andronic

- 42% dintre respondenţi sunt de acord cu iniţiativa Parlamentului de a-l suspenda pe preşedinte, 53% se opun acestei iniţiative.




Evidenţa sondajelor de până acum (procentele DA/NU sunt calculate din totaluri diferite şi sunt prezentate strict pentru evidenţierea "scorului"):
CSCI, 3-5 iulie, 67% DA, 33% NU, prezenţă declarată 94%, marjă de eroare 3%.

TVH2.0, 5 iulie, 42% de acord cu demersul Parlamentului de a-l suspenda pe preşedinte, 53% împotrivă, prezenţă 73%, marjă de eroare 4,6%.

IMAS, 5-7 iulie, 70% DA, 30% NU, prezenţă 79%, marjă de eroare 3%.

Detaliat:

TVH2.0 este o televiziune care era condusă acum ceva timp de Sebastian Lăzăroiu. Această televiziune prezintă zilnic sondaje realizate prin telefon de către IRSS...

... ce este IRSS? Institutul Român de Studii Sociale a fost fondat de către Dan Andronic şi a rămas în istoria sociologiei româneşti printr-un sondaj de acum un an în care intenţia de vot pentru UNPR era de 7,8% (detalii aici). Atenţie - asta nu înseamnă că rezultatele sondajului de acum sunt false. Şi nici nu ştim dacă sondajul a fost, de fapt, realizat de IRSS, precum celelalte sondaje ale TVH2.0.

Nu cunosc măsura în care Sebastian Lăzăroiu mai este implicat în conducerea acestui post de televiziune. Link-ul cu detalii privind sondajul este aici (mulţumesc, Marian).

Trecem la sondaj...

Marja de eroare este considerabilă (+/- 4,6%).

De acord cu demersul Parlamentului de a-l suspenda pe preşedinte: 42%.
Nu sunt de acord cu demersul Parlamentului de a-l suspenda pe preşedinte: 53%.
Nu răspund: 5%.

În mod interesant, urbanul e de acord cu demersul Parlamentului într-o mai mare măsură decât mediul rural:

Urban: 48% de acord, 45% dezacord, restul nu răspund.
Rural: 38% de acord, 58% dezacord, restul nu răspund.

73% din populaţie ar veni la referendum.
(81% din cei sub 30 de ani;
66% dintre cei între 30 şi 55 de ani;
75% dintre cei cu vârsta peste 55 de ani).

Întrebarea este alta decât la celelalte sondaje ("sunteţi de acord cu demersul Parlamentului..." şi nu "cum aţi vota...."), lucru corect din punct de vedere tehnic întrucât face referinţă la o realitate (demersul) şi nu la o potenţialitate (referendumul, care nu era o certitudine la acel moment).

Acesta este unul din motivele pentru care nu voi încerca să compar rezultatele acestui sondaj cu al celorlaltor sondaje.


Din punctul meu de vedere, sondajele a căror realizare a început după data de 7 iulie măsoară cu adevărat impactul suspendării şi pot fi considerate sondaje de mare utilitate analitică, celelalte fiind doar "încălzire".

Observaţie: există multe locuri pe Internet unde se poate face propagandă pentru o cauză sau pentru cealaltă. "Sociollogica" nu este unul dintre ele. Aici se discută cifre, nu se aduc injurii.

Despre sondajele din 2007 şi implicaţii pentru 2012. Clarificări.

Domnul Pavel Lucescu a scris un articol interesant pe Vox Publica. Titlul ("cum mint sondajele despre demiterea lui Băsescu") este înşelător. Articolul e scris cu mult bun simţ.

Pe ziare.com e alt articol, în care se scrie: "Cine are oarecare memorie, isi poate aduce aminte ca primele sondaje ale referendumului din 2007 anuntau atunci peste 70% in defavoarea presedintelui suspendat."


Iată cum arătau sondajele din 2007:

Pavel Lucescu face referire la un sondaj CURS efectuat la mijlocul lui aprilie, (deci între "64" şi "71" de mai sus). Nu am găsit dovezi privind existenţa acestui sondaj, dar nu am motive să bănuiesc că el nu a existat. Rezultatele sale (35% pentru demitere, 65% contra demiterii) sunt perfect coerente cu graficul de mai sus.


Pavel Lucescu face de asemenea referire la un sondaj efectuat la sfârşitul lui martie de către Data Media în care scorul era 43% DA, 57% NU. Aparent e o diferenţă prea mare faţă de rezultatele sondajului CSOP (efectuat în aceeaşi perioadă) pentru ca totul să fie OK. Dar asta nu-l face automat o tentativă de manipulare. Există motive care pot justifica o astfel de situaţie şi care ţin de metodologia efectuării sondajului. Până la urmă acest sondaj a fost un "outlier" (eng.: selecţie cu valori excepţionale sau atipice), un element extrem care poate deraia analize doar în măsura în care ne concentrăm prea mult asupra lui.

Personal, nu am găsit niciun sondaj în care Traian Băsescu să fi fost arătat drept pierzător al referendumului din 2007. Dacă au existat astfel de sondaje, ele ar trebui tratate drept "outlier".

Calculele lui Pavel Lucescu în legătură cu prezenţa la vot sunt greşite. Motivul e simplu şi enervant: dacă, de exemplu, 100% din românii cu drept de vot aflaţi în ţară ar veni la referendum, prezenţa oficială ar fi... 86%. Şi asta pentru că aproximativ 15% din populaţia adultă a României se află pe listele electorale, deci contează la "numitorul" prezenţei la vot, dar nu se află în ţară şi nu apare la "numărător", cu excepţia celor câteva zeci de mii care se prezintă la secţiile de vot din diaspora (şi care mai adaugă 1%).
Mai mult: calculul de mai sus exclude persoanele decedate aflate pe listele de vot, persoanele aflate pe două liste, etc., ceea ce ar scădea şi mai mult procentul oficial al prezenţei la vot deşi premiza este că... toţi venim la vot.

Am auzit şi teorii ale conspiraţiei privind prezenţa înaltă indicată de sondajele CSCI şi IMAS de acum. Surpriză - în primul sondaj efectuat după suspendarea din 2007, comandat INSOMAR de către PD, 79% dintre cei chestionaţi spuneau că vin. 52% au şi venit (dar datorită motivului indicat în paragraful de mai sus, statisticile oficiale au arătat că doar 44% au votat).

Implicaţii pentru 2012:

1. Prezenţa oficială la vot va fi mai mică decât o arată sondajele. Şi asta nu numai pentru că - exact ca la orice scrutin de pe această planetă - unii votanţi potenţiali renunţă să mai vină la vot, ci şi din motive obiective, care ţin de alcătuirea defectuoasă a listelor.

2. Credibilitatea lui Traian Băsescu fiind atunci dublă sau triplă faţă de acum, campania se va purta altfel şi va avea alte dinamici.

3. Când vine vorba de sondaje, "outlier"-ele se auto-izolează ... atâta timp cât cineva ţine evidenţa. Şi ăsta e unul din motivele pentru care citeşti acest blog.

Referendumul de demitere: azi, IMAS

Multe, multe detalii aici.

Pentru cine doreşte informaţii rapide, fără prea multe cifre:

1. Printre cei vor să vină la referendum şi au o opinie, scorul este 70% DA - 30% NU. Dacă adăugăm la calcule şi diaspora, rezultatul sugerat de datele din sondaj este 69% pro-demitere vs. 31% anti-demitere.

2. Traian Băsescu ar pierde pe toate categoriile de vârstă, de venit, de educaţie, în toate regiunile istorice, în toate tipurile de localitate, în rândul bărbaţilor dar şi în rândul femeilor. Diferenţele sunt semnificative. În rândul unei singure categorii (locuitorii oraşelor mijlocii) scorul pro-demitere este mai mic de 60%. La şase din cele douăzeci şi trei de categorii socio-demografice analizate, scorul pro-demitere este peste 75%.

3. Tinerii şi bătrânii vor demiterea mai mult decât alte categorii de vârstă. Această apropiere neobişnuită şi unică după Revoluţie are efectul de a se auto-echilibra: tinerii vin la vot mai puţin decât media, oamenii în vârstă vin la vot într-o măsură mai mare decât media.

4. Transilvănenii - unul din bazinele electorale forte ale preşedintelui din trecut - votează într-un raport de aproape 2-la-1 pentru demitere.

5. În Bucureşti opoziţia faţă de preşedinte este mai puternică decât în oricare provincie istorică, existând un raport de 3-la-1 în favoarea demiterii. Rezultatele catastrofale ale PDL în Capitală la alegerile locale n-au fost un accident...

6. Susţinerea pentru preşedinte creşte foarte, foarte uşor odată cu veniturile respondentului. Se confirmă parţial teza Gallup conform căreia PDL/preşedintele au susţinere în special în rândul oamenilor bogaţi.

7. Nu este valabilă teza conform căreia susţinerea pentru preşedinte creşte odată cu nivelul educaţional al votantului. Acest lucru e datorat antagonizării bugetarilor, vasta majoritate a ocupaţiilor celor care lucrează la stat necesitând o licenţă.

8. Nu există diferenţe de gen. Femeile şi bărbaţii se opun lui Traian Băsescu într-o măsură egală.




Pentru cine doreşte detalii:

Participarea la vot. Nu va fi de 79%, ci mult mai mică. Dar asta nu e vina IMAS. Iată ce s-a întâmplat la referendumul anterior:

Ce s-a întâmplat atunci?


Imediat după suspendare: două valuri mari de emoţie, pro- şi contra-. Doi români din trei - 47%+19.4% - promit că vin la vot. O prezenţă cum nu mai văzuserăm din 1992! (N-a fost să fie).

Mai important, vedem un raport de 2,5-la-1 împotriva demiterii.

Mai trec zece zile. O campanie anostă - în sensul în care o singură tabără vorbea. Valurile de emoţie se sting. Un sfert din susţinătorii preşedintelui îşi pierd interesul. Acelaşi lucru se întâmplă cu o treime din oponenţii preşedintelui. Raportul devine 3-la-1. Ambele tabere au pierdut voturi potenţiale, dar tabăra anti-preşedinte a pierdut mai multe, ceea ce a însemnat o creştere în sondaje a scorului anti-demitere prin comparaţie cu celălalt.

La referendum, vedem o mică re-mobilizare: 2 procente pentru fiecare tabără. Oameni care ezitaseră au hotărât totuşi să vină la vot. Raportul scade sub 3-la-1, dar diaspora (care nu este inclusă în grafic) îl ridică din nou.

(Pentru cine e interesat de subiectul listelor electorale: milioane de români erau pe liste deşi se aflau în străinătate. Din acest motiv prezenţa a părut a fi sub 50% - adică, oficial, 44%). 

Este extrem de posibil ca acum să vedem acelaşi tip de fenomen legat de scăderea prezenţei potenţiale la vot odată cu debutul campaniei.

Intenţia de vot - o "spirală a tăcerii"? Un procent semnificativ (8,3% din cei care ar veni la referendum) nu ştiu sau refuză să spună cum ar vota. Sunt oameni cu studii superioare, care au refuzat să-şi declare veniturile atunci când au fost chestionaţi. Este extrem de posibil să vorbim despre "o spirală a tăcerii" în favoarea preşedintelui. Dacă, prin absurd, toţi aceşti oameni ar vota contra demiterii, scorul ar deveni 64% DA, 36% NU.

România în 100 de persoane. Conform datelor furnizate de IMAS, dacă în România ar fi 100 de locuitori cu drept de vot:

80 spun că ar veni la referendum.
         Dintre ei, 51 ar vota pentru demiterea preşedintelui.
                          22 ar vota împotriva demiterii preşedintelui.
                          7 nu ştiu sau nu vor să spună cum vor vota.
5 nu ştiu/nu s-au decis dacă vor veni sau nu la referendum.
15 spun că nu vor veni la referendum.

"Toate sondajele mint". Nu e exclus ca unele sondaje să fie manipulări. Dar să ne uităm la ce s-a întâmplat în 2007.

a. După prima săptămână, PD face public un sondaj comandat INSOMAR în care scorul era 29-71. A fost o intoxicare? Nu. Votul la referendum a fost 25-75. PD nu a umflat rezultatele ca votul anti-demitere să pară mai puternic decât era de fapt.

b. După a doua săptămână, CURS şi CCSB realizează un sondaj pentru Antena 1. CCSB este un institut mult hulit (şi degeaba) pentru asocierea cu trustul Antenelor. Iar Antena 1... aparţine acestui trust. Rezultatul sondajului? 25-75. A fost o intoxicare? Nu. Votul la referendum a fost 25-75. Antena 1 şi Mirel Palada nu au umflat rezultatele pentru ca votul pro-demitere să pară mai puternic decât era de fapt.

c. În ultima săptămână, INSOMAR şi Metro Media Transilvania realizează un sondaj pentru Realitatea TV (deţinută atunci oficial de către Sorin Ovidiu Vântu). Rezultatul sondajului? 21-79. A fost o intoxicare? Nu. Votul la referendum a fost 25-75. Realitatea TV nu a umflat rezultatele pentru ca votul pro-demitere să pară mai puternic decât era de fapt.

Evident, asta nu înseamnă că avem garanţii pentru viitor. Dar prezumţia conspiraţiei dăunează grav logicii.

Mai are preşedintele suspendat o şansă? Teoretic da: o demobilizare masivă a votanţilor care i se opun, câteva mesaje care să atragă votanţi noi şi speranţa că "spirala tăcerii" există şi funcţionează în favoarea sa. Statisticile de mai sus arată că Traian Băsescu nu se luptă cu USL, ci cu opiniile a milioane de români care nu votează nici PSD, nici PNL. Acest lucru poate fi un factor în favoarea sa, sau cel care îl va distruge.

Observaţie: există multe locuri pe Internet unde se poate face propagandă pentru o cauză sau pentru cealaltă. "Sociollogica" nu este unul dintre ele. Aici se discută cifre, nu se aduc injurii.