Senzaționalismul evenimentelor din ultimele zile acoperă faptul că situația lui Călin Popescu-Tăriceanu, în sondajele de opinie din ultimele luni, era destul de bună.
Încredere
Nu toți oamenii care spun că au încredere mare sau foarte mare în tine te-ar vota. Pe de altă parte, este imposibil ca oameni care n-au încredere în tine să te voteze în primul tur al prezidențialelor. Indicatorul "încredere" poate funcționa, deci, ca o modalitate ușor imperfectă de a măsura nivelul maxim spre care poți ținti.
Atât conform INSCOP cât și conform lui Mirel Palada un pic sub 30% din românii aflați în țară au încredere mare sau foarte în Tăriceanu. Fostul președinte al PNL nu este în topul încrederii dar face parte din plutonul USL, adică e superior oricui din opoziția de până mai ieri.
Tăriceanu - președinte?
Fostul prim-ministru nu era în prim-planul opțiunilor deschise, instinctive pentru prezidențiale, dar nu se afla nici în fundal.
Conform sondajului INSCOP din ianuarie 2014:
10% din românii aflați în țară îl preferau drept candidat la prezidențiale al USL.
19% din românii aflați în țară îl preferau drept candidat la prezidențiale al PNL, în eventualitatea spargerii USL.
(Pentru comparație: electoratul PNL este compus din 13% din românii aflați în țară).
În turul doi, iarăși conform sondajului INSCOP din ianuarie 2014, Tăriceanu l-ar fi învins pe MRU într-o competiție destul de strânsă (54-la-46) și l-ar fi învins pe Predoiu cu ușurință (66-la-34). Sondaje privind extrem de posibila confruntare Tăriceanu vs. Antonescu nu s-au făcut publice, dar este extrem de greu de crezut că deplasările de forțe de ieri s-au făcut "în orb", fără cercetări prealabile. În cazul în care Tăriceanu scârțâie, se poate face o rocadă (Ponta președinte, Tăriceanu prim-ministru), lucru despre care voi scrie mai jos.
Componenta strategică
O candidatură a lui Tăriceanu susținută de PSD e utilă pentru social-democrați. Care era singurul pericol realist pentru ei? Antonescu susținut de restul scenei politice în turul doi. Exista o certitudine că Ponta (sau Oprescu) > Antonescu+PDL+Băsescu+MRU+ #unitisalvam ? Nu. O candidatură a lui Tăriceanu poate ciupi destule procente de la Antonescu, din electoratul liberal, pentru a duce la o victorie. Formula atunci se schimbă și devine:
PSD + liberali atrași de Tăriceanu > liberali rămași la Antonescu + Băsescu + #unitisalvam.
Am scos din ecuație PDL, întrucât Vasile Blaga a trimis de-a lungul timpului mai multe apropo-uri legate de o alianță cu PNL dar fără Antonescu. PDL va avea de ales între antipatia față de PSD și antipatia față de Antonescu.
L-am scos din ecuație și pe MRU, nefiind clar cum s-ar poziționa el sau dacă s-ar poziționa într-un fel.
În plus, Ponta rămâne la Palatul Victoria, ceea ce se pare că dorește foarte mult. Am scris despre motive acum un an.
Probleme în cazul unei candidaturi susținute de PSD
Organizațiile PSD trebuie să se mobilizeze și să strângă voturi pentru Tăriceanu de la electoratul partidului. Profilul candidatului nu e ideal din acest punct de vedere.
Tăriceanu trebuie să obțină o performanță moderat-spre-bună în rândul electoratului non-PSD, adică să nu se prăbușească.
Tot ce-am scris mai sus era valid înainte de ziua de alaltăieri.
Edit: au apărut acum și informațiile acestea.
vineri, 28 februarie 2014
joi, 27 februarie 2014
8 luni până la prezidențiale: despre opoziția alții-decât-PNL
Urmează o lungă perioadă în cadrul căreia subiectele de prim-plan vor fi altele decât cel din titlu. Este deci un moment potrivit să clarificăm câteva lucruri despre care altfel n-o să mai ajungem să vorbim decât prin decembrie 2014.
Care au fost, sunt și vor fi problemele opoziției alții-decât-PNL?
1. Identitate slabă. Toată lumea vorbește despre "dreapta". Însă... din '90 încoace, cu mici excepții, forțele "de dreapta" s-au construit pe o identitate:
a) falimentară sociologic și electoral ( = prea puțini votanți)
și
b) incorectă ideologic.
Cele două lucruri sunt strâns legate. Ideologia nu este o chestie plicticoasă de care vorbesc intelectualii partidului la întâlniri la care se poate moțăi. Ideologia este calea principală de a atrage și convinge votanți gratis. Dreapta, oriunde pe glob, poate fi definită prin două linii de gândire ideologică:
a) conservatorism
și/sau
b) liberalism.
Conservatorism: avem un partid care să susțină stabilitatea, familia, patriotismul, credința în Dumnezeu, optimismul față de România și români, respectul pentru trecut (de exemplu pentru oamenii uciși de comunism), dreptul la proprietate, evident statul de drept și eventual monarhia? Nu, n-avem.
Liberalism: avem un partid care să susțină reducerea TVA măcar la nivelul de dinainte de 2010, reducerea impozitării forței de muncă, reducerea birocrației și aparatului de stat, un climat mai bun pentru oamenii de afaceri, mari și mici, măsuri concrete nu vorbăraie? Nu, n-avem.
Deci pe valorile dreptei: zero. (Lupta împotriva corupției nu e o valoare de dreapta, PSD a putut-o folosi cu ușurință în 2012, PRM-ul în 2000 și asta pentru că și politicieni "de dreapta" au fost, sunt sau vor fi corupți).
Ce are atunci "dreapta"? Două grupuri de votanți:
A) 'Jos Iliescu' din cauza mineriadei din 1990 și a evenimentelor care au precedat-o. Nu se regăsesc aici foarte multe voturi.
și
B) Membrii de partid, familiile membrilor de partid, ce mai pot influența primarii "dreptei" din rural.
Aceste două grupuri, însumate, sunt mici, electoratul votant e prea numeros. Sunt prea mulți votanți în România pentru cât de mic a fost gândit năvodul "dreptei" (adică fără valori ideologice). Masa e înclinată, cărțile sunt măsluite, paradigma e putredă, întotdeauna "dreapta" a fost nevoită să pornească de pe poziții de inferioritate.
Totuși "dreapta" a câștigat alegeri. Cum? Ajungem la al doilea lucru pe care "dreapta" nu-l are acum:
2. Lider carismatic. Dacă opoziția avea o figură forte, USL nu s-ar fi rupt. Pentru că le-ar fi fost teamă.
Pe 6 mai 2010 au murit, politic vorbind, o mulțime de oameni care erau atunci în prim-plan. Sau poate că e prea devreme pentru o re-evaluare. Cum stau lucrurile acum: Emil Boc sau Elena Udrea pot cel mult să ajungă în turul doi și să piardă acolo la o diferență considerabilă.
Pe 6 mai 2010 au murit, politic vorbind, o mulțime de oameni care erau atunci în prim-plan. Sau poate că e prea devreme pentru o re-evaluare. Cum stau lucrurile acum: Emil Boc sau Elena Udrea pot cel mult să ajungă în turul doi și să piardă acolo la o diferență considerabilă.
Cei apăruți după 2010 aveau o șansă atâta timp cât USL exista și avea un singur candidat. În contextul actual ruta s-a încețoșat. Poate că după europarlamentare lucrurile vor prinde viteză.
(Reamintesc cât de greu a câștigat Băsescu, atât în 2004 cât și în 2009, în contextul în care era un lider extrem de performant în planul carismei. Fără valorile potrivite e greu, e foarte greu, pornești cursa cu douăzeci de metri în spatele celorlalți).
(Reamintesc cât de greu a câștigat Băsescu, atât în 2004 cât și în 2009, în contextul în care era un lider extrem de performant în planul carismei. Fără valorile potrivite e greu, e foarte greu, pornești cursa cu douăzeci de metri în spatele celorlalți).
În lunile următoare, și mai ales după noiembrie, vom auzi o mulțime de blamări și concluzii, aproape toate tactice, niciuna strategică. Nu există nici soluția de fond (valori) nici soluția-ersatz (un politician care să convingă alte grupuri decât cele marcate cu A și B mai sus). Dacă după înfrângerea previzibilă din iarnă nu se găsesc soluția de fond sau un ersatz, se mai risipește un ciclu electoral.
miercuri, 12 februarie 2014
Despre PNL și Crin Antonescu: sondajele din ultimul an
Nu prea am discutat despre aceste subiecte în mod detaliat.
1. Intenția de vot pentru PNL
La începutul anului 2013, conform INSCOP, PNL avea o susținere echilibrată în rândul mai multor grupuri sociodemografice, cu câteva vârfuri de susținere explicabile prin profilul clasic al partidului (oamenii cu studii superioare, locuitorii din mediul urban, românii cu venituri peste medie) dar și în rândul unor grupuri care nu se încadrau în profil (locuitori ai Moldovei, oameni cu venituri mici). Partidul subperforma în Muntenia, în rândul oamenilor cu vârsta peste 50 de ani și în rândul oamenilor cu venituri medii, categorii extrem de numeroase care astfel trăgeau scorul total al partidului în jos.
Dacă acum un an PNL era pe la 23-24%, din septembrie și până acum nu există decât un singur sondaj în care să treacă de 20%.
Conform CSOP partidul este în urma PDL, conform altor sondaje este superior PDL, totul e în marjă și pe muchie.
Însă... cum o parte din voturile pro-PDL vor fi canibalizate la europarlamentare de către PMP, sunt șanse considerabile ca PNL să termine pe locul doi datorită divizării competitorilor. Un peisaj pe care îl vom reîntâlni și mai jos, când vorbim de prezidențiale.
2. Încrederea în Crin Antonescu
Indicatorul "încredere" este mult supraevaluat mai ales în contextul în care vorbim de un prezidențiabil care poate fi măsurat mult mai ușor... printr-o întrebare despre intenția de vot. Două sondaje care conțin această întrebare sunt mai valoroase decât 100 de sondaje care măsoară încrederea.
Acestea fiind spuse...
Conform tuturor firmelor de sondare a opiniei publice numărul celor care au încredere mare sau foarte mare în Crin Antonescu este într-o ușoară reducere din aprilie-mai și până acum. Erodarea e atât de înceată că un melc ar învinge-o fără necesitatea unei poze de finiș.
Iohannis a pornit de la nivelul lui Antonescu dar acum îi este superior cu câteva procențele.
3. Intenția de vot pentru Antonescu într-un prim tur al prezidențialelor
De la formarea USL și până la alegerile parlamentare din 2012 Antonescu avea scoruri de 40%-49% cu excepția unui moment de emoție în luna în care se afla la Cotroceni când a trecut de 50%. Evident, aceste scoruri erau înregistrate în postura de candidat USL. După parlamentare a mai existat un singur sondaj pe o asemenea paradigmă (și cu rezultate asemănătoare cu cele anterioare), pe la începutul anului 2013.
După parlamentare au început să apară mai multe sondaje cu întrebare deschisă, adică fără listă de opțiuni. Până în vară Antonescu ocupa în continuare locul unu (35% Avangarde februarie, 32% IRES mai), deși steaua lui Ponta era în ascensiune.
În septembrie două sondaje (Avangarde și INSCOP) îl dau aproape la egalitate cu Ponta.
De atunci și până acum situația lui Antonescu se înrăutățește, el aflându-se în toate sondajele la o distanță apreciabilă de Ponta și sub 30%.
(Deja participarea separată la europarlamentare începe să pregătească publicul USL pentru o eventuală separare a candidaturilor).
Nu există un sondaj în care Antonescu să rateze turul doi, lucru pentru care trebuie să mulțumească opoziției.
Deci să mergem spre turul doi.
4. Intenția de vot pentru Antonescu într-un al doilea tur al prezidențialelor
În ultimul an s-au făcut 6 sondaje în care s-au verificat diferite variante de tur doi. 3 sondaje INSCOP, 3 sondaje CSCI. Rezultatele spun o poveste în genere unitară:
Ponta îl învinge pe Antonescu în turul doi. Conform INSCOP diferența e din ce în ce mai mică (20 de procente în martie, 14 procente în noiembrie, 7 procente acum). Conform CSCI diferența e stabil-considerabilă de-a lungul anului (18-22 procente).
Un punct de reper: în noiembrie a debutat ofensiva de șarm a președintelui țării la adresa lui Crin Antonescu. Faptul că cele două firme au rezultate diferite mă împiedică de la a afirma cu certitudine că afirmațiile lui Traian Băsescu au avut sau nu efect.
Până la Revelion Antonescu era pe un trend descendent în fața lui MRU:
Președintele PNL avea un avantaj de 18% în martie
15% în octombrie
5% în noiembrie (INSCOP) sau 6% în decembrie (CSCI)
... dar trend-ul s-a inversat în 2014, Antonescu câștigând acum la 20% distanță (CSCI) sau 12% distanță (INSCOP).
Antonescu îl învinge cu ușurință pe Predoiu, la 18% distanță (CSCI, decembrie) sau la mai mult de 30% distanță (INSCOP, noiembrie și februarie).
Un scrutin Antonescu-Oprescu este, atât conform CSCI cât și INSCOP, unul extrem de strâns, ambii candidați având cel puțin 48% și luptându-se pentru ultimele procente. Conform sondajelor ambelor firme din ianuarie Antonescu pare să aibă un mic avantaj.
Antonescu pierde în fața lui Isărescu, cum pierde de altfel toată lumea.
Reamintesc că matematica unui tur doi nu este intuitivă: dacă X are opt procente în fața lui Y, scorul este 54-la-46 și deci X este la patru procente distanță de o înfrângere la limită.
Concluzii:
PNL s-a întors la spațiul său natural din epoca pre-criză. Nu este la cote de avarie.
Principalul factor care l-a erodat pe Antonescu a fost ascensiunea lui Ponta în conștiința publică.
Împotriva candidaturilor actuale ale opoziției, Antonescu ar fi un candidat USL cu șanse mari de succes.
În perspectiva ruperii USL, situația nefericită a opoziției îl favorizează pe Antonescu. În lupta pentru locul-din-turul-doi-care-nu-e-adjudecat-de-PSD există o regulă simplă: nu trebuie să fii puternic, trebuie să fii cel mai puternic.
1. Intenția de vot pentru PNL
La începutul anului 2013, conform INSCOP, PNL avea o susținere echilibrată în rândul mai multor grupuri sociodemografice, cu câteva vârfuri de susținere explicabile prin profilul clasic al partidului (oamenii cu studii superioare, locuitorii din mediul urban, românii cu venituri peste medie) dar și în rândul unor grupuri care nu se încadrau în profil (locuitori ai Moldovei, oameni cu venituri mici). Partidul subperforma în Muntenia, în rândul oamenilor cu vârsta peste 50 de ani și în rândul oamenilor cu venituri medii, categorii extrem de numeroase care astfel trăgeau scorul total al partidului în jos.
Dacă acum un an PNL era pe la 23-24%, din septembrie și până acum nu există decât un singur sondaj în care să treacă de 20%.
Conform CSOP partidul este în urma PDL, conform altor sondaje este superior PDL, totul e în marjă și pe muchie.
Însă... cum o parte din voturile pro-PDL vor fi canibalizate la europarlamentare de către PMP, sunt șanse considerabile ca PNL să termine pe locul doi datorită divizării competitorilor. Un peisaj pe care îl vom reîntâlni și mai jos, când vorbim de prezidențiale.
2. Încrederea în Crin Antonescu
Indicatorul "încredere" este mult supraevaluat mai ales în contextul în care vorbim de un prezidențiabil care poate fi măsurat mult mai ușor... printr-o întrebare despre intenția de vot. Două sondaje care conțin această întrebare sunt mai valoroase decât 100 de sondaje care măsoară încrederea.
Acestea fiind spuse...
Conform tuturor firmelor de sondare a opiniei publice numărul celor care au încredere mare sau foarte mare în Crin Antonescu este într-o ușoară reducere din aprilie-mai și până acum. Erodarea e atât de înceată că un melc ar învinge-o fără necesitatea unei poze de finiș.
Iohannis a pornit de la nivelul lui Antonescu dar acum îi este superior cu câteva procențele.
3. Intenția de vot pentru Antonescu într-un prim tur al prezidențialelor
De la formarea USL și până la alegerile parlamentare din 2012 Antonescu avea scoruri de 40%-49% cu excepția unui moment de emoție în luna în care se afla la Cotroceni când a trecut de 50%. Evident, aceste scoruri erau înregistrate în postura de candidat USL. După parlamentare a mai existat un singur sondaj pe o asemenea paradigmă (și cu rezultate asemănătoare cu cele anterioare), pe la începutul anului 2013.
După parlamentare au început să apară mai multe sondaje cu întrebare deschisă, adică fără listă de opțiuni. Până în vară Antonescu ocupa în continuare locul unu (35% Avangarde februarie, 32% IRES mai), deși steaua lui Ponta era în ascensiune.
În septembrie două sondaje (Avangarde și INSCOP) îl dau aproape la egalitate cu Ponta.
De atunci și până acum situația lui Antonescu se înrăutățește, el aflându-se în toate sondajele la o distanță apreciabilă de Ponta și sub 30%.
(Deja participarea separată la europarlamentare începe să pregătească publicul USL pentru o eventuală separare a candidaturilor).
Nu există un sondaj în care Antonescu să rateze turul doi, lucru pentru care trebuie să mulțumească opoziției.
Deci să mergem spre turul doi.
4. Intenția de vot pentru Antonescu într-un al doilea tur al prezidențialelor
În ultimul an s-au făcut 6 sondaje în care s-au verificat diferite variante de tur doi. 3 sondaje INSCOP, 3 sondaje CSCI. Rezultatele spun o poveste în genere unitară:
Ponta îl învinge pe Antonescu în turul doi. Conform INSCOP diferența e din ce în ce mai mică (20 de procente în martie, 14 procente în noiembrie, 7 procente acum). Conform CSCI diferența e stabil-considerabilă de-a lungul anului (18-22 procente).
Un punct de reper: în noiembrie a debutat ofensiva de șarm a președintelui țării la adresa lui Crin Antonescu. Faptul că cele două firme au rezultate diferite mă împiedică de la a afirma cu certitudine că afirmațiile lui Traian Băsescu au avut sau nu efect.
Până la Revelion Antonescu era pe un trend descendent în fața lui MRU:
Președintele PNL avea un avantaj de 18% în martie
15% în octombrie
5% în noiembrie (INSCOP) sau 6% în decembrie (CSCI)
... dar trend-ul s-a inversat în 2014, Antonescu câștigând acum la 20% distanță (CSCI) sau 12% distanță (INSCOP).
Antonescu îl învinge cu ușurință pe Predoiu, la 18% distanță (CSCI, decembrie) sau la mai mult de 30% distanță (INSCOP, noiembrie și februarie).
Un scrutin Antonescu-Oprescu este, atât conform CSCI cât și INSCOP, unul extrem de strâns, ambii candidați având cel puțin 48% și luptându-se pentru ultimele procente. Conform sondajelor ambelor firme din ianuarie Antonescu pare să aibă un mic avantaj.
Antonescu pierde în fața lui Isărescu, cum pierde de altfel toată lumea.
Reamintesc că matematica unui tur doi nu este intuitivă: dacă X are opt procente în fața lui Y, scorul este 54-la-46 și deci X este la patru procente distanță de o înfrângere la limită.
Concluzii:
PNL s-a întors la spațiul său natural din epoca pre-criză. Nu este la cote de avarie.
Principalul factor care l-a erodat pe Antonescu a fost ascensiunea lui Ponta în conștiința publică.
Împotriva candidaturilor actuale ale opoziției, Antonescu ar fi un candidat USL cu șanse mari de succes.
În perspectiva ruperii USL, situația nefericită a opoziției îl favorizează pe Antonescu. În lupta pentru locul-din-turul-doi-care-nu-e-adjudecat-de-PSD există o regulă simplă: nu trebuie să fii puternic, trebuie să fii cel mai puternic.
luni, 10 februarie 2014
INSCOP: scara candidaților, independenții și anul 2000
A apărut un nou sondaj INSCOP privind prezidențialele. Articolul conține multe informații și grafice importante. Imaginea pe care o descrie sondajul este a unei scări cu trepte îndepărtate una de cealaltă - nu există lupte strânse pentru locul 1 sau locul 2 sau locul 3, ci diferențe semnificative între competitori, atât în turul unu cât și în turul doi cu o excepție marginală.
Spre deosebire de sondajele precedente, INSCOP nu mai a adresat o întrebare deschisă ( = fără listă de candidați). De data aceasta au ales să prezinte o listă de opțiuni, dar să ofere respondenților posibilitatea să adauge un nume în cazul în care lista nu-i satisfăcea.
Câteva aspecte legate de primul tur:
Interesul față de prezidențiale este înalt. Doar 10% din respondenți știu cu siguranță că nu vor vota. Alți 7,7% sunt indeciși. (Procentul celor care au o opțiune este mult mai mare decât în sondajele din ianuarie 2009, tot cu aproape un an înainte de alegeri prezidențiale).
Asta nu înseamnă că la vot ar veni 82% din românii aflați în țară. A răspunde la câteva întrebări e cu totul altceva decât a te duce la vot prin troiene. Faptul că alegerile vor avea loc la început de noiembrie poate reprezenta, în funcție de cât de timpurie va fi iarna, un bonus mic dar semnificativ în ceea ce privește prezența la vot.
Pentru o cincime din cei care ar veni la vot, opțiunile listate în sondaj nu sunt satisfăcătoare. Nu e vina INSCOP. Pur și simplu scena nu este foarte ofertantă. Acești potențiali votanți alcătuiesc un grup considerabil ca dimensiuni, un pic mai mare decât cel al susținătorilor lui MRU și Predoiu adunați. Probabil că marea majoritate a acestor 20% nu vor mai veni la vot. Unii însă se vor reorienta.
Ponta în frunte. Susținerea pentru el este mai mare decât în sondajele precedente, poate și pentru că formatul nou a încurajat fani ai lui Geoană sau Oprescu să se îndrepte spre președintele PSD.
În septembrie optau pentru Ponta la prezidențiale aproape 20% din totalul respondenților.
Acum: 24,5%.
Acest aspect merită urmărit în continuare. Dacă evoluția se confirmă, Ponta iese din spațiul celor trei milioane de voturi care reprezintă minimul istoric pentru un candidat PSD în primul tur al prezidențialelor (e vorba de Geoană, 2009). Sondajul a fost efectuat între 16 și 21 ianuarie, deci a prins doar parțial efectele accidentului din Apuseni, care a avut loc pe 20 ianuarie.
Opoziția. Dacă facem ceva calcule, conform sondajului MRU și Predoiu cumulează 2,2 milioane voturi. Cu un milion mai multe decât ARD. Asemănările cu situația din 2000 sunt tulburătoare:
Organizațiile politice reformiste (CDR 2000 și PNL) au obținut atunci la parlamentare 1,2 milioane voturi. Cât ARD.
Candidații reformiști (Isărescu și Stolojan) au cumulat 2,3 milioane voturi. Un pic mai mult decât MRU și Predoiu conform sondajului INSCOP.
Suma voturilor pentru Isărescu și Stolojan era inferioară numărului de voturi obținut de locul 2. Ca și acum: suma MRU+Predoiu este cu 5% în urma lui Crin Antonescu.
Fiind însă vorba de un sondaj din februarie, mai au timp să schimbe lucrurile.
Independenții. O "părere bună" nu înseamnă vot. Iar un independent fără organizație de partid care să-l susțină în planul infrastructurii e o victimă sigură. Implicit afirmațiile care urmează au un pronunțat caracter teoretic. Însă e interesant că numărul celor care au o părere bună despre o eventuală candidatură a lui Andrei Pleșu (20% din populația aflată în țară) este mai mare decât numărul celor care ar vota MRU sau Predoiu, adunați (17% din cei 83% care ar veni la vot, adică 14% din populația aflată în țară).
La Mugur Isărescu lucrurile sunt și mai interesante. Dacă doar jumătate din cei care au o părere bună despre candidatura sa l-ar și vota, guvernatorul BNR ar obține mai multe voturi în primul tur decât a obținut vreodată Traian Băsescu în vreun prim tur de prezidențiale.
Spațiul populist/marginal. Doarme. Și pare să se pregătească pentru un minim istoric.
Iar acum despre turul doi:
Al doilea sondaj, după cel CSCI, în care diferența dintre Antonescu și MRU este semnificativă: 12% (până la Crăciun cei doi erau prinși într-o luptă foarte strânsă).
O notă specială privind o confruntare Ponta-Crin: prin comparație cu acum 11 luni, președintele PSD a pierdut o parte semnificativă din public fără ca aceștia să se reorienteze spre Antonescu:
Februarie: ar vota pt. Ponta 58% din respondenți
ar vota pt. Antonescu 39% din respondenți
Acum: ar vota pt. Ponta 48% din respondenți
ar vota pt. Antonescu 41% din respondenți
Pe baza sondajelor din ultima jumătate de an putem deja să alcătuim un clasament. Logica de citire e următoarea: dacă un om ajunge în turul doi el va câștiga dacă are un adversar aflat sub el în clasament și va fi învins dacă oponentul este deasupra sa în clasament.
1. Mugur Isărescu uber alles
2. Ponta
3.-4. Antonescu / Oprescu (aproape egali)
5. MRU
6. Predoiu.
Poziția lui Tăriceanu și a altora este incertă, dar nu par să amenințe podiumul.
Spre deosebire de sondajele precedente, INSCOP nu mai a adresat o întrebare deschisă ( = fără listă de candidați). De data aceasta au ales să prezinte o listă de opțiuni, dar să ofere respondenților posibilitatea să adauge un nume în cazul în care lista nu-i satisfăcea.
Câteva aspecte legate de primul tur:
Interesul față de prezidențiale este înalt. Doar 10% din respondenți știu cu siguranță că nu vor vota. Alți 7,7% sunt indeciși. (Procentul celor care au o opțiune este mult mai mare decât în sondajele din ianuarie 2009, tot cu aproape un an înainte de alegeri prezidențiale).
Asta nu înseamnă că la vot ar veni 82% din românii aflați în țară. A răspunde la câteva întrebări e cu totul altceva decât a te duce la vot prin troiene. Faptul că alegerile vor avea loc la început de noiembrie poate reprezenta, în funcție de cât de timpurie va fi iarna, un bonus mic dar semnificativ în ceea ce privește prezența la vot.
Pentru o cincime din cei care ar veni la vot, opțiunile listate în sondaj nu sunt satisfăcătoare. Nu e vina INSCOP. Pur și simplu scena nu este foarte ofertantă. Acești potențiali votanți alcătuiesc un grup considerabil ca dimensiuni, un pic mai mare decât cel al susținătorilor lui MRU și Predoiu adunați. Probabil că marea majoritate a acestor 20% nu vor mai veni la vot. Unii însă se vor reorienta.
Ponta în frunte. Susținerea pentru el este mai mare decât în sondajele precedente, poate și pentru că formatul nou a încurajat fani ai lui Geoană sau Oprescu să se îndrepte spre președintele PSD.
În septembrie optau pentru Ponta la prezidențiale aproape 20% din totalul respondenților.
Acum: 24,5%.
Acest aspect merită urmărit în continuare. Dacă evoluția se confirmă, Ponta iese din spațiul celor trei milioane de voturi care reprezintă minimul istoric pentru un candidat PSD în primul tur al prezidențialelor (e vorba de Geoană, 2009). Sondajul a fost efectuat între 16 și 21 ianuarie, deci a prins doar parțial efectele accidentului din Apuseni, care a avut loc pe 20 ianuarie.
Opoziția. Dacă facem ceva calcule, conform sondajului MRU și Predoiu cumulează 2,2 milioane voturi. Cu un milion mai multe decât ARD. Asemănările cu situația din 2000 sunt tulburătoare:
Organizațiile politice reformiste (CDR 2000 și PNL) au obținut atunci la parlamentare 1,2 milioane voturi. Cât ARD.
Candidații reformiști (Isărescu și Stolojan) au cumulat 2,3 milioane voturi. Un pic mai mult decât MRU și Predoiu conform sondajului INSCOP.
Suma voturilor pentru Isărescu și Stolojan era inferioară numărului de voturi obținut de locul 2. Ca și acum: suma MRU+Predoiu este cu 5% în urma lui Crin Antonescu.
Fiind însă vorba de un sondaj din februarie, mai au timp să schimbe lucrurile.
Independenții. O "părere bună" nu înseamnă vot. Iar un independent fără organizație de partid care să-l susțină în planul infrastructurii e o victimă sigură. Implicit afirmațiile care urmează au un pronunțat caracter teoretic. Însă e interesant că numărul celor care au o părere bună despre o eventuală candidatură a lui Andrei Pleșu (20% din populația aflată în țară) este mai mare decât numărul celor care ar vota MRU sau Predoiu, adunați (17% din cei 83% care ar veni la vot, adică 14% din populația aflată în țară).
La Mugur Isărescu lucrurile sunt și mai interesante. Dacă doar jumătate din cei care au o părere bună despre candidatura sa l-ar și vota, guvernatorul BNR ar obține mai multe voturi în primul tur decât a obținut vreodată Traian Băsescu în vreun prim tur de prezidențiale.
Spațiul populist/marginal. Doarme. Și pare să se pregătească pentru un minim istoric.
Iar acum despre turul doi:
Al doilea sondaj, după cel CSCI, în care diferența dintre Antonescu și MRU este semnificativă: 12% (până la Crăciun cei doi erau prinși într-o luptă foarte strânsă).
O notă specială privind o confruntare Ponta-Crin: prin comparație cu acum 11 luni, președintele PSD a pierdut o parte semnificativă din public fără ca aceștia să se reorienteze spre Antonescu:
Februarie: ar vota pt. Ponta 58% din respondenți
ar vota pt. Antonescu 39% din respondenți
Acum: ar vota pt. Ponta 48% din respondenți
ar vota pt. Antonescu 41% din respondenți
Pe baza sondajelor din ultima jumătate de an putem deja să alcătuim un clasament. Logica de citire e următoarea: dacă un om ajunge în turul doi el va câștiga dacă are un adversar aflat sub el în clasament și va fi învins dacă oponentul este deasupra sa în clasament.
1. Mugur Isărescu uber alles
2. Ponta
3.-4. Antonescu / Oprescu (aproape egali)
5. MRU
6. Predoiu.
Poziția lui Tăriceanu și a altora este incertă, dar nu par să amenințe podiumul.
joi, 6 februarie 2014
Logica ultimului sondaj CSCI - ipoteze
Există lucruri mai importante la un sondaj decât cifrele. De exemplu, ce se testează și ce nu se testează.
Cel mai recent sondaj CSCI conține în partea de final câteva întrebări privind prezidențialele. Există două scenarii pentru turul unu (adică liste de candidați) și 9 testări de variante de tur doi.
Să începem cu turul doi.
Doar o variantă din 9 (!) testează ruta cea mai posibilă în cazul menținerii formatului actual al USL, adică Antonescu vs. un candidat al opoziției (în speță MRU). Nu se testează Antonescu vs Predoiu, Antonescu vs Udrea, Antonescu vs. Dan Diaconescu sau alte variante plauzibile în cazul în care USL are un candidat unic la prezidențiale, și anume președintele PNL.
4 variante din 9 îl conțin pe Ponta în turul doi. În aceste variante Ponta se luptă cu un candidat al opoziției (Crin nu ajunge în turul doi sau renunță la candidatură) sau Ponta se luptă cu Antonescu (există candidaturi separate PSD și PNL, opoziția ratează turul doi).
2 variante din 9 îl conțin pe Oprescu în rolul lui Ponta din paragraful de mai sus.
Alte 2 variante din 9 îl conțin pe Isărescu în rolul lui Ponta din paragraful respectiv.
Nu se testează o variantă Ponta vs. Isărescu. Nu se testează o variantă Ponta vs. Oprescu. Nu se testează o variantă Isărescu vs. Oprescu. Practic se pornește de la premiza unei scene care are trei actori:
- opoziție
- Antonescu
- un candidat PSD sau susținut de PSD (Ponta, Oprescu, Isărescu)
și se fac permutările necesare pentru că sunt trei actori, dar doar două locuri în turul 2.
Știind asta ne putem uita și la cele două scenarii de tur unu. Ele sunt aproape identice. Diferențele sunt în număr de două:
- într-un scenariu apare Predoiu, în altul nu
- într-un scenariu apare Isărescu (candidat independent), în altul Ponta (candidat PSD). Isărescu și Ponta nu coexistă în același scenariu, adică nu se concurează. Ca și în variantele de tur doi, candidatura unuia pare să o excludă pe a celuilalt.
Termenul "independent" în ceea ce privește o candidatură a lui Isărescu este înșelător. Oficial, în 2000 Isărescu a candidat la președinție drept independent, deși era în mod evident susținut de CDR-2000. În prezent ar putea candida la președinție guvernatorul BNR fără susținerea unei forțe politice? Imposibil de crezut. Chiar dacă Isărescu ar avea o candidatură oficialmente independentă, resursele financiare și materiale necesare pentru o campanie prezidențială - care sunt considerabile-spre-imense - ar trebui să vină de undeva.
Luând în calcul toate aspectele de mai sus, scenariul 1 pare croit pentru o situație în care Antonescu rămâne candidatul oficial al USL dar rămâne doar cu voturile susținătorilor PNL și ai săi pe persoană fizică, Isărescu urmând să candideze drept "independent" cu susținerea PSD și poate chiar a PMP. Antonescu nu poate spune nimic ("Dar sunteți candidatul oficial al USL! Nu s-a schimbat nimic din protocol"), USL se rupe de facto la urne. Aceasta este însă doar o ipoteză.
Reamintesc că testarea unor astfel de scenarii și variante este normală în contextul în care urmează un referendum a cărui validare este sub semnul întrebării. Aceste teste au însă o relevanță scăzută și de fapt înseamnă o pierdere semnificativă de bani și timp în cazul în care, indiferent de rezultatul referendumului și de rolul președintelui în anii următori, PSD ar dori să-l susțină pe Crin Antonescu la președinție.
PS: Despre rezultate: mă surprinde diferența mare în turul doi dintre Antonescu și MRU (60% la 40%). Mai multe sondaje din ultimele luni, inclusiv sondaje CSCI, arătau că diferența dintre cei doi era foarte mică și în scădere.
Cel mai recent sondaj CSCI conține în partea de final câteva întrebări privind prezidențialele. Există două scenarii pentru turul unu (adică liste de candidați) și 9 testări de variante de tur doi.
Să începem cu turul doi.
Doar o variantă din 9 (!) testează ruta cea mai posibilă în cazul menținerii formatului actual al USL, adică Antonescu vs. un candidat al opoziției (în speță MRU). Nu se testează Antonescu vs Predoiu, Antonescu vs Udrea, Antonescu vs. Dan Diaconescu sau alte variante plauzibile în cazul în care USL are un candidat unic la prezidențiale, și anume președintele PNL.
4 variante din 9 îl conțin pe Ponta în turul doi. În aceste variante Ponta se luptă cu un candidat al opoziției (Crin nu ajunge în turul doi sau renunță la candidatură) sau Ponta se luptă cu Antonescu (există candidaturi separate PSD și PNL, opoziția ratează turul doi).
2 variante din 9 îl conțin pe Oprescu în rolul lui Ponta din paragraful de mai sus.
Alte 2 variante din 9 îl conțin pe Isărescu în rolul lui Ponta din paragraful respectiv.
Nu se testează o variantă Ponta vs. Isărescu. Nu se testează o variantă Ponta vs. Oprescu. Nu se testează o variantă Isărescu vs. Oprescu. Practic se pornește de la premiza unei scene care are trei actori:
- opoziție
- Antonescu
- un candidat PSD sau susținut de PSD (Ponta, Oprescu, Isărescu)
și se fac permutările necesare pentru că sunt trei actori, dar doar două locuri în turul 2.
Știind asta ne putem uita și la cele două scenarii de tur unu. Ele sunt aproape identice. Diferențele sunt în număr de două:
- într-un scenariu apare Predoiu, în altul nu
- într-un scenariu apare Isărescu (candidat independent), în altul Ponta (candidat PSD). Isărescu și Ponta nu coexistă în același scenariu, adică nu se concurează. Ca și în variantele de tur doi, candidatura unuia pare să o excludă pe a celuilalt.
Termenul "independent" în ceea ce privește o candidatură a lui Isărescu este înșelător. Oficial, în 2000 Isărescu a candidat la președinție drept independent, deși era în mod evident susținut de CDR-2000. În prezent ar putea candida la președinție guvernatorul BNR fără susținerea unei forțe politice? Imposibil de crezut. Chiar dacă Isărescu ar avea o candidatură oficialmente independentă, resursele financiare și materiale necesare pentru o campanie prezidențială - care sunt considerabile-spre-imense - ar trebui să vină de undeva.
Luând în calcul toate aspectele de mai sus, scenariul 1 pare croit pentru o situație în care Antonescu rămâne candidatul oficial al USL dar rămâne doar cu voturile susținătorilor PNL și ai săi pe persoană fizică, Isărescu urmând să candideze drept "independent" cu susținerea PSD și poate chiar a PMP. Antonescu nu poate spune nimic ("Dar sunteți candidatul oficial al USL! Nu s-a schimbat nimic din protocol"), USL se rupe de facto la urne. Aceasta este însă doar o ipoteză.
Reamintesc că testarea unor astfel de scenarii și variante este normală în contextul în care urmează un referendum a cărui validare este sub semnul întrebării. Aceste teste au însă o relevanță scăzută și de fapt înseamnă o pierdere semnificativă de bani și timp în cazul în care, indiferent de rezultatul referendumului și de rolul președintelui în anii următori, PSD ar dori să-l susțină pe Crin Antonescu la președinție.
PS: Despre rezultate: mă surprinde diferența mare în turul doi dintre Antonescu și MRU (60% la 40%). Mai multe sondaje din ultimele luni, inclusiv sondaje CSCI, arătau că diferența dintre cei doi era foarte mică și în scădere.
miercuri, 5 februarie 2014
2013 - nivelul încrederii, privire de ansamblu
Începem cu un grafic frumos realizat de INSCOP pentru Adevărul pe baza încrederii în principalii actori de pe scena politică. Sondajul a fost realizat în perioada 16-21 ianuarie, necuprinzând efectele imagologice ale accidentului aviatic din Apuseni (care a avut loc pe 20).
Marja sondajelor INSCOP este de +/- 3%.
Între februarie 2013 și până acum, în aproape un an de zile, nu există un personaj politic care să fi câștigat sau pierdut măcar 5% încredere. Asta dacă luăm în comparație exclusiv jaloanele de început și de sfârșit.
Au existat ascensiuni sau căderi în interiorul intervalului:
Figuri cu imagine tehnocratică / îndepărtate de fluxul politicii centrale:
Mugur Isărescu, din iulie până acum, +5,5%
Klaus Iohannis, din martie până acum, +5%
Evenimente punctuale:
Oprescu, din aprilie până în septembrie, -5,5%, scădere datorată în principal scandalului cu maidanezii.
Dispariții din prim-plan:
Tăriceanu, din februarie până în iulie -5%, scădere din care și-a revenit parțial.
5% este foarte puțin, și totuși nici măcar acest prag de evoluție/involuție nu e atins de mulți politicieni. Scena are un pronunțat caracter static, lucru de așteptat în primul an de după alegeri. N-au existat ascensiuni majore, figuri de calibru care să se impună, idei sau afirmații memorabile. Cei nou-apăruți (ex. Predoiu) abia își lărgesc notorietatea, opoziția nepropunând alți lideri care să nu fi existat deja în prim-plan în anul 2012. Economia nu a cunoscut ascensiuni sau prăbușiri rapide. Conflictele pe valori (ex. RMGC) nu au dus la impunerea unor lideri cu notorietate națională.
O altă observație: încrederea în candidații la prezidențiale anunțați oficial este relativ mică - niciunul nu beneficiază de suportul a măcar 30% din românii aflați în țară.
Prin comparație în toamna lui 2004 Băsescu, Năstase și Stolojan erau cu toții în apropierea lui 40%.
Chiar și în toamna lui 2000 patru candidați săreau de 30%.
Dacă situația se menține până la toamnă, vom avea un peisaj dominat de absenteism (în primul tur) și alianțe temporare pe motivul "să votăm răul mai mic" (în turul doi).
Afirmațiile din paragraful de mai sus rămân valide și dacă am compara în mod similar sondajele CSOP din septembrie 2012, aprilie 2013 și decembrie 2013*
* sondajul din ianuarie 2014 nu poate fi utilizat întrucât nu se măsoară, ca în celelalte sondaje, încrederea în personalități politice ci favorabilitatea.
La CSOP vedem însă o imagine ceva mai dinamică când vine vorba de evoluția încrederii, politician cu politician:
Crin Antonescu scade de la 21% (septembrie 2012) la 19% (aprilie 2013) la 15% (decembrie 2013)....
o involuție similară cu cea a lui Mihai Răzvan Ungureanu (20% în septembrie, 16% în martie, 14% în decembrie).
Victor Ponta crește între septembrie și aprilie (28% spre 31%) și scade până în decembrie (23%).
Corneliu Vadim Tudor, care nu este măsurat de INSCOP, dispare de pe radar (13% în septembrie și aprilie, 6% în decembrie).
În ciuda acestor diferențe cele două sondaje au un lucru important în comun. Să ignorăm marjele de eroare și să vedem câți din oamenii măsurați au pierdut din încredere:
INSCOP a măsurat 15 personalități atât în februarie 2013 cât și în ianuarie 2014.
5 au câștigat în încredere, 10 au pierdut procente.
CSOP a măsurat 20 de personalități atât în septembrie 2012 cât și în decembrie 2013.
2 au câștigat în încredere, 2 au aceeași cotă, 16 au pierdut procente.
Marea majoritate a personalităților de pe scena politică românească sunt rutinați, predictibili și își pierd constant din relevanță. Pe de altă parte, ce se va întâmpla în lunile următoare are o importanță sporită, o modificare acum urmând să aibă efecte majore la vot.
Marja sondajelor INSCOP este de +/- 3%.
Între februarie 2013 și până acum, în aproape un an de zile, nu există un personaj politic care să fi câștigat sau pierdut măcar 5% încredere. Asta dacă luăm în comparație exclusiv jaloanele de început și de sfârșit.
Au existat ascensiuni sau căderi în interiorul intervalului:
Figuri cu imagine tehnocratică / îndepărtate de fluxul politicii centrale:
Mugur Isărescu, din iulie până acum, +5,5%
Klaus Iohannis, din martie până acum, +5%
Evenimente punctuale:
Oprescu, din aprilie până în septembrie, -5,5%, scădere datorată în principal scandalului cu maidanezii.
Dispariții din prim-plan:
Tăriceanu, din februarie până în iulie -5%, scădere din care și-a revenit parțial.
5% este foarte puțin, și totuși nici măcar acest prag de evoluție/involuție nu e atins de mulți politicieni. Scena are un pronunțat caracter static, lucru de așteptat în primul an de după alegeri. N-au existat ascensiuni majore, figuri de calibru care să se impună, idei sau afirmații memorabile. Cei nou-apăruți (ex. Predoiu) abia își lărgesc notorietatea, opoziția nepropunând alți lideri care să nu fi existat deja în prim-plan în anul 2012. Economia nu a cunoscut ascensiuni sau prăbușiri rapide. Conflictele pe valori (ex. RMGC) nu au dus la impunerea unor lideri cu notorietate națională.
O altă observație: încrederea în candidații la prezidențiale anunțați oficial este relativ mică - niciunul nu beneficiază de suportul a măcar 30% din românii aflați în țară.
Prin comparație în toamna lui 2004 Băsescu, Năstase și Stolojan erau cu toții în apropierea lui 40%.
Chiar și în toamna lui 2000 patru candidați săreau de 30%.
Dacă situația se menține până la toamnă, vom avea un peisaj dominat de absenteism (în primul tur) și alianțe temporare pe motivul "să votăm răul mai mic" (în turul doi).
Afirmațiile din paragraful de mai sus rămân valide și dacă am compara în mod similar sondajele CSOP din septembrie 2012, aprilie 2013 și decembrie 2013*
* sondajul din ianuarie 2014 nu poate fi utilizat întrucât nu se măsoară, ca în celelalte sondaje, încrederea în personalități politice ci favorabilitatea.
La CSOP vedem însă o imagine ceva mai dinamică când vine vorba de evoluția încrederii, politician cu politician:
Crin Antonescu scade de la 21% (septembrie 2012) la 19% (aprilie 2013) la 15% (decembrie 2013)....
o involuție similară cu cea a lui Mihai Răzvan Ungureanu (20% în septembrie, 16% în martie, 14% în decembrie).
Victor Ponta crește între septembrie și aprilie (28% spre 31%) și scade până în decembrie (23%).
Corneliu Vadim Tudor, care nu este măsurat de INSCOP, dispare de pe radar (13% în septembrie și aprilie, 6% în decembrie).
În ciuda acestor diferențe cele două sondaje au un lucru important în comun. Să ignorăm marjele de eroare și să vedem câți din oamenii măsurați au pierdut din încredere:
INSCOP a măsurat 15 personalități atât în februarie 2013 cât și în ianuarie 2014.
5 au câștigat în încredere, 10 au pierdut procente.
CSOP a măsurat 20 de personalități atât în septembrie 2012 cât și în decembrie 2013.
2 au câștigat în încredere, 2 au aceeași cotă, 16 au pierdut procente.
Marea majoritate a personalităților de pe scena politică românească sunt rutinați, predictibili și își pierd constant din relevanță. Pe de altă parte, ce se va întâmpla în lunile următoare are o importanță sporită, o modificare acum urmând să aibă efecte majore la vot.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
