Europarlamentare: Aspecte strategice - înapoi în 2004

În perioada 2005-2009 suma scorurilor PD/PDL, PLD și PNL era superioară scorului social-democraților și aliaților lor minori.

Alegerile europarlamentare semnalează revenirea la paradigma din 2004:

Forțele non- sau anti-PSD își permiteau să se certe între ele atâta timp cât PSD era mai slab decât ele.

Un PSD puternic îi obligă să se unească.

Evident, puterea sau slăbiciunea de care scriu mai sus sunt relative. Scorul PSD este oarecum constant de-a lungul timpului. Printr-o imensă coincidență la alegerile de duminică este exact cel de la alegerile de la Senat de acum zece ani: 37%.
Însă criza a răpit 10% spațiului PDL+Băsescu. PNL s-a împiedicat încercând să iasă din USL: -5%. PSD nu mai este pentru aceste forțe un partener de guvernare, un mijloc de izolare al inamicului (din 2008 încoace și PDL și PNL au guvernat alături de social-democrați împingându-se pe rând în opoziție) ci bau-bau.

Pentru prima dată în zece ani, este evident că "dreapta", cu PNL cu tot!, nu mai este superioară PSD cu 10-20 de procente, ci aproape la egalitate cu social-democrații. Rezultatele din 2012 puteau fi citite în această cheie, dar impactul electoral al brand-ului USL era neclar. Acum știm cu siguranță acest lucru.

Rezultatul alegerilor europarlamentare sugerează un tur doi echilibrat la toamnă. Ambele tabere vor încerca să rupă acest echilibru. Ironia este că, dacă taberele sunt cu adevărat egale, tentativele de rupere a echilibrului se vor anula între ele.

Europarlamentare (partea 3): profil electorate + cine nu a venit la vot?

Iată un interviu cu Vasile Dâncu despre profilurile votanților unui partid/candidat sau altuia. Imaginea e similară cu cea prezentată de alte exit poll-uri și menționată ieri, doar că datele sunt prezentate ordonat pe competitori politici și nu pe categorii socio-demografice.

Iar acum despre cei care au absentat:

Din totalul celor de pe liste aproximativ 20% sunt plecați din țară. Din aceștia au votat la scrutinul românesc mai puțin de o sută de mii.

Din totalul celor de pe liste s-au prezentat la vot 32,5%.

Nu s-au prezentat la vot, deși erau în țară, 47,5% din totalul românilor aflați pe liste (peste 8 milioane persoane). Aceste valori sunt aproximative datorită incertitudinilor privind nivelul migrației.

IRES a făcut publice rezultatele unui sondaj telefonic care arată câteva detalii despre acești oameni. Următorul tabel sintetic arată ce și cum:

Câteva observații:

Motivele par destul de definitive și clare însă este de așteptat ca cel puțin o treime din oamenii cuprinși în tabel să vină la vot la prezidențiale.

Doar 15% din cei care n-au venit la vot și se aflau în țară sunt oameni destul de interesați sau foarte interesați de politică.

Oamenii cu vârsta între 18 și 35 de ani sunt 29% dintre non-votanți dar 18% din votanți.

Se confirmă faptul că oamenii cu studii superioare nu absentează într-o măsură mai mare decât alte categorii educaționale. Ei sunt puțini în totalul populației dar vin la vot într-o măsură mai mare decât cei cu studii medii sau primare.

Nemulțumirea față de nivelul de trai și față de direcția în care se îndreaptă România sunt sensibil mai mari în rândul celor care nu au venit la vot.

La aceste alegeri, spre deosebire de parlamentare, puteai vota (pe liste suplimentare) și dacă nu te aflai în localitatea înscrisă în cartea de identitate. Această informație a fost transmisă puțin, prost și târziu.

Europarlamentare (partea 2): ierarhii

Afirmațiile de mai jos sunt bazate pe cifrele exit poll-ului CURS/Avangarde, care a făcut publice cele mai multe informații. Te rog să iei în calcul că scorul USD a fost cu 3% mai slab decât cel din exit poll dar nu voi reduce valorile USD cu 3% pentru că există o serie de incertitudini - la care categorii ar trebui efectuată această reducere? La care nu? La care ar trebui ca reducerea să fie mai mare de 3%? Dar mai mică?

După cum vei observa, răspunsurile nici nu prea contează. Și asta pentru că:

a. Nu există categorie socio-demografică de votanți în rândul căreia USD să fi fost învins de vreun partid din opoziție.

b. Nu există categorie socio-demografică în rândul căreia vreun partid din opoziție să fie măcar la 5% în urma USD.

c. Nu există categorie socio-demografică în rândul căreia vreun partid din opoziție să fie măcar la 10% în urma USD.

d. PNL e mai puternic decât PDL, indiferent de ce categorie socio-demografică vorbim.

e. Profilele din 1992-2004 au expirat, PNL are mai mulți votanți decât PDL în rândul românilor cu studii primare precum și în rândul românilor cu studii medii.

f. De fapt, niciunul din cele două partide nu mai reprezintă un electorat aparte, identificabil ca poziționare socială, ci pur și simplu câte o bucățică mai mare (PNL) sau mai mică (PDL) din toate felurile posibile de votanți, de la moldoveni și absolvenți de studii superioare la tineri și locuitori ai satelor.

f. PMP e puternic în urban (scor 9,5%) și de fapt în București (11,1%).

g. USD a depășit 3P (PDL+PNL+PMP) în rural: 44,5 - la - 34. A se observa scorul destul de solid al 3P în rural.

USD a terminat practic la egalitate cu 3P în urban.

h. Electoratul care a votat partidele "dreptei" este egal distribuit între rural și urban.

i. PNL a luat un scor mai mare în rural decât în urban [versiunea anterioară a punctelor h. și i. era eronată].

j. Idem PDL.

k. PMP a luat un scor bunicel în urban (9,5%) dar a fost sub prag în rural (4,4%). Cum însă PMP reprezintă doar o cincime din voturile "dreptei" această distribuție n-a avut un mare impact.

l. Atât în Muntenia cât și în Moldova situația în procente este similară și anume:

USD 45-50

PNL 14-17

PDL 9-13

PMP 6

m. USD a ocupat locul unu în Transilvania (29% din totalul voturilor din regiune, 35% din voturile etnicilor români).

n. Suma PDL+PNL egalează acest scor.

o. Suma PDL+PNL+PMP îl depășește cu 5%. 

p. USD a ocupat locul unu în rândul votanților cu studii superioare, având aici un scor dublu față de partidul de pe locul doi, PNL (30 - la - 15).

q. În rândul votanților cu studii superioare Diaconu a depășit PMP.

r. În rândul celor cu vârsta între 18 și 30 de ani USD a obținut locul unu. 

s. În rândul celor cu vârsta între 18 și 30 de ani USD a obținut o treime din voturi.

t. În rândul celor cu vârsta între 18 și 30 de ani USD a obținut același scor ca și în rândul celor cu vârsta între 31 și 60 de ani.

u. În rândul celor cu vârsta între 18 și 30 de ani partidul în blugi a luat de două ori mai puțin decât PDL.

v. În rândul celor cu vârsta între 18 și 30 de ani partidul în blugi a luat de cinci ori mai puțin decât PSD. Poate că era o idee mai bună să fie partidul în ițari.

w. În rândul electoratului cu studii medii suma PNL+PDL+PMP nu egalează USD. Iar acest electorat e foarte, foarte important.

x. Pentru prima dată în mult, mult timp București-ul nu mai trage scorul "dreptei" în jos, ci în sus.

z. În condițiile în care prezența la parlamentare a crescut - și deci un procent din 2009 valorează mai puțin în voturi decât un procent din 2014 - USD și-a mărit scorul față de PSD între 2009 și 2014:

în urban (de la 29% la 36%)

în București (de la 26% la 33%)

în Transilvania (de la 20% la 29%)

în rândul oamenilor cu studii superioare (de la 24% la 30%)

în rândul tinerilor (de la 23% la 34%)

dar și în rândul oamenilor cu studii primare (de la 39% la 50%).

Pierderile "dreptei" în rândul acestor categorii sunt comparabile, dar în sens invers.

Prin comparație cu anii 2000 și perioada precedentă USD a deschis fronturi noi și surprinzătoare, țintind electorate pe care "dreapta" și le-a asumat de-a lungul timpului în mod natural. USD, practic, a profitat de harababura de pe "dreapta" (schimbările de direcție strategică din PNL, reducerea forței PDL în rural, golul de leadership din epoca post-6-mai-2010). Organizațiile din rural ale liberalilor și performanța stabil-bună din Transilvania au împins însă în sus scorul "dreptei". Ca partide luate individual sunt în cel mai bun caz balamale de ajutor pentru un oponent serios al PSD care nu există.

Europarlamentare: analiză preliminară

La europarlamentare au venit 5,85 milioane persoane, numărul voturilor valide fiind cu 350 de mii mai mic.
Prezența este cu 1,2 milioane mai mare decât estimarea cea mai pesimistă de aici. Creșterea față de alegerile europarlamentare precedente s-a datorat mediului urban:

2009, prezență urban: 20,4%
2014, prezență urban: 28,7 %

2009, prezență rural: 36,6 %
2014, prezență rural: 36,9 %

Aproximativ 800 de mii de oameni care locuiau în orașe din Moldova, Muntenia sau în București au venit la vot la aceste europarlamentare deși...
nu veniseră la vot la europarlamentarele anterioare
și
nu păreau să prezinte, conform sondajelor, un mare interes față de alegeri.

Prezența lor a deranjat calculele și scorurile tuturor partidelor politice principale, indiferent dacă vorbim de opoziție sau putere, "stânga" sau "dreapta", etc. Principalii beneficiari au fost candidații independenți și partidele marginale, vedeta zilei fiind Mircea Diaconu.

2009: La opțiunile de vot altele decât PSD-PNL-PDL-UDMR s-au dus 700 mii voturi.
2014: La opțiunile de vot altele decât PSD-PNL-fostul ARD-PMP-UDMR s-au dus aproximativ 1,5 milioane voturi.

Acest lucru explică o stare de fapt sâcâitoare pe care o resimt la această oră toate partidele din România, și anume că le lipsesc câteva procente pe care contau și de care aveau mare nevoie. Acestea sunt, ca să zicem așa, în principal la Diaconu și sunt șapte la număr. Fiecare partid ar fi vrut măcar două sau trei din acestea. Nu le-a obținut, iar acum toată scena politică e cu nervii în pioneze.

PSD este sub 40%... cu câteva procente.

PNL este sub 20%... cu câteva procente.

PDL este la câteva procențele distanță de PNL ... dar nu-l va depăși.

PMP este la câteva procente de 10% ... dar nu va avea acest scor.

Nu mai discut despre candidații și partidele care n-au trecut pragul, lucrurile acolo sunt clare.

Din acest motiv toată lumea a pățit o victorie amară, a la Pyrrhus:

PSD are locul unu, cu de două ori mai multe voturi decât locul doi, mai multe voturi decât locurile 2,3 și 4 adunate, dar nu este poziționat perfect pentru prezidențiale iar ținta din sondaje de 40% n-a fost atinsă. Povestea a căpătat aspecte tragicomice datorită faptului că unii din votanții lui Diaconu, probabil votanți pro-USL/anti-Băsescu din 2012, au spus la exit poll sau la sondajele telefonice din ziua alegerilor că au votat PSD, ceea ce i-a împins în mod artificial pe social-democrați la 41%.

PNL are titlul de cel mai votat partid de "dreapta" dar și-a ratat ținta electorală și se pregătește de un congres furtunos după o ploaie de demisii.

PDL a rezistat tentativei lui Traian Băsescu de a-l distruge dar nu a depășit PNL și este doar al doilea partid al opoziției.

PMP a trecut pragul dar a eșuat în scopul său strategic (secarea PDL și dacă nu asta atunci măcar depășirea PDL). Scorul de o singură cifră este foarte, foarte puțin pentru un partid care a fost promovat masiv de președintele în funcție.

Închei cu o ironie a istoriei.

ARD avea patru partide și a obținut 1,2 milioane de voturi la ultimele parlamentare.
PDL, FC, NR, PNȚCD și PMP au obținut împreună la europarlamentare ... tot atât.
După un an și jumătate de guvernare Ponta (de la alegerile din 2012 încoace) despre care partidele de mai sus spun că este cea mai catastrofală din istoria planetei Pământ nu s-a avansat un țol.
Singura noutate este, de fapt, că acum sunt mai multe partide iar prăjiturica electorală de 1,2 milioane persoane se împarte între mai multe linguri.
O concluzie posibilă: lista actuală de lideri este tarată de ineficiență. Politicienii mai noi (MRU, Neamțu) s-au plafonat jos iar cei mai vechi (Băsescu, Udrea, Boc, Blaga) erau vedete politice ... prin 2003-2007. Există mult, mult trecut în acest spațiu politic; nu e clar cât viitor. De exemplu credibilitatea acestor oameni pe economie, un subiect vital în România, e la cote reduse ceea ce le limitează alonja la un grup dedicat dar minor de votanți, 10-20% din total în funcție de prezența la vot a celorlalți.

La PNL și în jurul PNL se decide tot. Nu este exclus ca toată lumea să obțină ce dorește, să existe și ADA 2.0 și USL 2.0, iar partidul să se scindeze mai mult sau mai puțin oficial.

Ultima strigare înainte de vot

Spre deosebire de parlamentare sau prezidențiale, la alegerile europarlamentare majoritatea alegătorilor provin din mediul rural. Acum cinci ani, de exemplu, 56% din alegători au votat la sat.

A. Prezența (5 milioane la ultimele europarlamentare)

În ultimii cinci ani de zile în România s-a murit (1,25 milioane persoane), s-a căpătat dreptul de vot (un număr aproape egal) și mai ales s-a emigrat (700 mii persoane, sursa). Interesul real față de europarlamentare e la cote minime din punct de vedere istoric: aici e situația din 2007, aici e situația din 2009 și aici e cea din prezent. A se observa că prezența înregistrată oficial este de obicei un pic mai mică decât cea minimă pronosticată de sondaje. Oameni care spun că în mod sigur vor merge la vot la europarlamentare ... nu mergeau după aceea la vot.

Atât INSCOP cât și Mirel Palada au valori similare în ceea ce privește intenția clară de participare la vot: 26% din românii de pe liste sau 32% din cei aflați în țară. Dacă aplicăm și factorul de reducere de la sfârșitul paragrafului anterior am ajunge la o prezență de 24,7% (4,6 milioane voturi), un record negativ absolut. În diaspora s-au înregistrat la europarlamentare de obicei între 13 și 23 de mii de voturi, ceea ce ar reprezenta din totalul de mai sus mai puțin de jumătate de procent.

Dacă prezența va depăși valoarea bold-uită în paragraful de mai sus, lucru de altfel eminamente posibil, motivul principal este că oameni care în clipa asta nu sunt absolut siguri că se vor prezenta la urne chiar se vor hotărî să vină la vot. Toate forțele politice au mulți, mulți astfel de votanți potențiali.

B. PSD+PC+UNPR (1,5 milioane voturi sau 31% la europarlamentarele anterioare)

Repere: PSD are cu 8% mai mulți primari decât avea în 2009.
38% din satele României au un primar PSD sau PC.

PSD este mai forțos în plan organizatoric decât acum cinci ani, dar asta în principal datorită primarilor nou-aleși în mediul urban, acolo unde voturile sunt mai greu de strâns la europarlamentare.

Scenariul de bază la prezență mică: 1,6 milioane voturi PSD (adică cu 8% mai mult decât în 2009) din 4,6 milioane total = 35%.

Orice creștere peste numărul de voturi menționat mai sus se va datora accesării unor bazine noi de votanți față de 2009 și/sau "convertirii" neoficiale a primarilor de alte culori politice. Acest lucru e foarte important în perspectiva prezidențialelor. Toate sondajele de opinie din ultimele luni, indiferent de sursă, arată că PSD nu se va opri la 35%.

C. PNL (703 mii voturi sau 14,5% la europarlamentarele anterioare)

Repere: PNL este marele beneficiar al alegerilor locale de acum doi ani, mărindu-și numărul de primari cu 18% (!).
Un sfert din primarii României sunt membri PNL.
PNL este al doilea partid din România ca număr de primari.

Acest partid se baza acum câțiva ani pe două electorate aproape egale, urban (votanții brand-ului PNL) și rural (ce puteau mobiliza primarii).

Față de 2009, forța PNL în urban a scăzut datorită dezacordului unora din votanți cu ruperea USL.
Față de 2009, forța PNL în rural a crescut datorită rezultatului alegerilor locale despre care scriam mai sus.

Cei doi factori vor influența numărul de voturi al PNL, dar în mod inegal.

Scorul PNL și mai ales cheia în care va fi citit sunt elementele cele mai importante al întregului scrutin, urmând să schimbe cursul politicii românești pentru următorii ani.

D. Fostul ARD+PMP (reprezentate în 2009 de PDL+EBA, 1,63 milioane voturi sau 34%)

O bună parte din cele 1,6 milioane voturi s-au topit sub soarele crizei sau au dispărut cu primari din rural cu tot la localele din 2012. A citi scorurile pe județe de la ultimele europarlamentare este o experiență bizară, asemănătoare unei călătorii pe altă planetă: PDL+EBA obțineau scoruri de 34% sau mai mult în județe ca Giurgiu, Dolj, Mehedinți, Buzău, Olt sau Bacău.

Un termen mult mai util de referință sunt cele 1,2 milioane voturi obținute de ARD. Problema este că 660 de mii din aceste voturi au fost obținute în urban, un mediu de rezidență cu prezență mică la europarlamentare. Ruperea pe coordonatele PMP vs PDL ar trebui să trezească ceva vioiciune în rândul acestui electorat - mă aștept ca semnificativ mai mult de jumătate dintre ei să vină la vot. Celelalte 540 de mii de voturi, din rural, sunt ceva mai utilizabile.

Există doi factori pozitivi:
a. forța PDL în teritoriu nu s-a redus enorm după localele din 2012, partidul pierzând o șesime din primari, majoritatea în urban
b. electoratul PPDD a fost recuperat în bună parte de către PDL de-a lungul anului 2013

și un factor negativ: opoziția pare să nu-și fi găsit încă ritmul.

E. UDMR (431 mii voturi, adică 8,9% la ultimele europarlamentare)

Mobilizarea la cote constante electoratului de etnie maghiară va împinge Uniunea între 6% și 10%.

F. PPDD (nu a participat la ultimele europarlamentare, a obținut 1,1 milioane voturi la parlamentare)

În subsolul sondajelor, cu un public (re)captat de către PDL. Poate obține 500 de mii de voturi, însă în practică va avea probleme în a atinge jumătate din această valoare.

G. Alți candidați și partide

S-au stins dacă se aprinseseră vreodată. Va fi interesant de văzut câți astfel de actori vor obține peste 100 de mii de voturi. De asemenea, dacă 15-25% din voturi se îndreaptă spre forțe marginale s-ar putea să avem o campanie prezidențială agitată, acest rezultat încurajând independenți să își încerce norocul în toamnă.

H. Mențiune specială

 #unițisalvăm au reușit să atragă atenția mass media, blog-urilor, vectorilor de opinie într-un mare fel.

Pronostic:

Portret de familie cu partid dominant și un cvadrilion de partide și partidulețe la 15% fiecare și mai puțin. Nu chiar 2000, căci nu există un actor politic non-PSD la fel de votat cum erau atunci Vadim/PRM.

Later edit: Conform lui Ovidiu Voicu, acreditate pentru exit poll-uri naționale sunt: CURS+Avangarde (TVR), Asociația Populară Wilfried Martens și Operations Research.

INSCOP: șase luni până la prezidențiale - imaginea completă

Sondajul a fost efectuat între 1 și 7 mai, datele sale pot fi regăsite aici.

Turul unu

Ponta pe trend ascendent, trece de 40%. "USL trăiește" ziceau posterele PSD din campanie, și campania de atacuri reciproce între președinte și prim-ministru reafirmă acest lucru. Implicit: Antonescu pierde votanți (300 de mii în două luni) pe care îi preia Ponta.

Antonescu se află acum la 20%, adică nivelul scorului din 2009. De la începutul anului s-a pomenit într-un lift care merge în jos; ce îl mai menține pe locul doi, sau mai bine spus într-o luptă strânsă cu MRU pentru locul doi, este divizarea voturilor restului opoziției.

O șesime din electoratul lui Antonescu vine din afara PNL.

MRU. Într-o situație bună, pe trend ascendent, trece de 15%. Problemele lui, după cum am mai scris și spus, nu sunt sociologice ci politice, adică obținerea susținerii unui alt partid decât FC.

Mai puțin de jumătate din electoratul lui MRU sunt votanți FC.
Mai mult de jumătate sunt PDL-iști nemulțumiți de opțiunea Predoiu sau PMP-iști (reamintesc că acest partid, oficial vorbind, nu are candidat).
În cazul în care Elena Udrea ar candida, o bucățică mică din votanții PMP ar rămâne cu MRU.

Elena Udrea. Scor cu o cifră, dar aproape de 10%. Adică obține susținerea PMP-iștilor în cazul în care ar candida, și atât. Cum până la alegeri mai sunt șase luni de la efectuarea sondajului, și jumătatea din acelea de vară, iar Elena Udrea e un personaj cu notorietate colosală, nu prea mai e timp pentru schimbări de formă. Ea ar avea nevoie de dispariția candidaturilor lui MRU și Predoiu pentru a putea încerca să ajungă în turul doi. Acest set de evenimente este eminamente posibil.

Predoiu. S-a stabilizat sub 10%. E greu să fii candidatul la prezidențiale al partidului al treilea ca forță organizatorică. Nu toți votanții PDL îl susțin, după cum am arătat mai sus.

Vadim + Diaconescu. Sub 10%.

Turul doi

Față de sondajele anterioare crește numărul celor care nu-și exprimă opțiunea, ajungând la 12-14% în funcție de candidații ajunși în turul decisiv. Și mă aștept ca acest procent să crească în continuare. În 2009, de exemplu, din românii aflați în țară au votat în turul doi aproximativ două treimi.

Peisajul nu s-a schimbat foarte mult față de lunile precedente atunci când ne uităm la rezultate. Cei care și-au pierdut interesul între timp sunt oameni care nu aveau o opțiune de vot în primul tur, dar care înclinau înspre Ponta în turul decisiv. Față de sondajul de acum două luni, într-o luptă cu aproape-sigurul-candidat-al-PSD:

Elena Udrea a câștigat un pic peste două procente și este la 30 - 70 (adică Udrea 30, Ponta 70).

Emil Boc a câștigat trei procente și este la 34 - 66.

Antonescu este pe un trend descendent, ajungând la 41 - 59.
În martie era 42,5 - 57,5.
În ianuarie era 46,5 - 53,5.

Cu un semn al întrebării datorită marjelor, MRU este pe trend ușor ascendent ajungând la 43 - 57.
În martie era 41,5 - 58,5.
În ianuarie era 41 - 59.

Iohannis este în continuare la un scor foarte apropiat de cel al lui Ponta (48 - 52). Un impact semnificativ s-ar putea să-l aibă prezențele mediatice ale primarului Sibiului în care a negat teza loviturii de stat, ceea ce s-ar putea să-l coste susținerea simpatizanților lui Traian Băsescu.

Imaginea completă ("The Big Picture")

Candidații actuali ai opoziției PNL-PDL-PMP-FC strâng în primul tur un total cumulat aflat între 4,0 și 4,6 milioane voturi.

În turul doi însă maximul pe care-l pot atinge (cu excepția lui Iohannis) este de 5,4 milioane voturi.

Ponta are mai puțin de 4 milioane de votanți în primul tur, dar în perspectiva turului doi mai primește susținerea a cel puțin 3 milioane de persoane: oameni nu foarte interesați de politică, care n-au votat în primul tur dar cărora nu le plac figurile "dreptei", PPDD-iști, PRM-iști și, într-o măsură mai mică, alte categorii de votanți.

Situația este volatilă atât din perspectiva puterii cât și din cea a opoziției:

Ponta trebuie să spere în turul doi la o prezență considerabilă, la cotele din 2009 sau mai mare. Cu fiecare votant în plus care intră într-o secție de votare "insula" votanților opoziției devine procentual mai mică. Chiar și în acest context o candidatură a lui Iohannis i-ar putea pune probleme.

Opoziția este răsfirată (ceea ce implică probleme de transfer ale votului) și izolată, imaginea liderilor săi nepercutând dincolo de electoratul deja persuadat în primul tur. Pe de altă parte forța sa combinată în turul doi nu este de neglijat. După negocierile din iunie situația se va modifica semnificativ în bine sau în rău.

Europarlamentare: cinci întrebări discrete dar importante

Există întrebări evidente (poți găsi câteva dintre ele aici) dar și altele pe care nu le prea auzi în spațiul public. Răspunsurile la întrebările din a doua categorie sunt foarte importante în perspectiva alegerilor din toamnă dar și a anilor următori. Iată câteva astfel de dileme:

1. Cât de puternice sunt în acest moment structurile PNL și PDL din Moldova?

Această regiune istorică era în mod tradițional dominată de social-democrați și reprezenta un plus pentru candidații acestora la prezidențiale. Regresul PSD din perioada 2005-2009 a fost însă fenomenal, mai ales în plan organizațional. La ultimele europarlamentare, de exemplu, partidele de "dreapta" au obținut în Moldova, însumat, cu 150 de mii de voturi mai mult decât PSD. În procente:

PNL 15,5%
PDL+EBA 35%
Total 50,5%

PSD 37%

Democrat-liberalii au semnalat atunci că se pot bate de la egal la egal cu PSD, chiar și în fieful lor, lucru care a rămas adevărat până la prezidențiale inclusiv.

Liberalii au arătat că pot obține un scor din două cifre într-o zonă în genere paralelă atât față de liberalism cât și față de profilul comunicațional al președintelui partidului.

Implicațiile rezultatului din Moldova sunt serioase pentru toate taberele implicate în prezidențialele de la toamnă. Voi detalia după alegeri.

2. S-a încheiat degringolada din organizațiile PDL/PMP?

La europarlamentarele din 2009, alegeri cu prezență extrem de scăzută, PDL+EBA au primit 1,6 milioane voturi.

La ultimele parlamentare au venit la vot cu două milioane și jumătate de oameni mai mulți decât la europarlamentare. Dar numărul de voturi al ARD a scăzut cu 300 de mii față de cât obținuse PDL la europarlamentare.

Declinul s-a înregistrat în special în județele din Muntenia și Moldova unde democrat-liberalii își construiseră organizații puternice de-a lungul timpului, organizații fără de care Traian Băsescu nu ajungea președinte a doua oară.

De situația în teritoriu a PDL+PMP depind șansele liberalilor și social-democraților de a câștiga Cotroceniul. E foarte probabil ca de acest lucru să depindă și ierarhia din primul tur.

3. Care este raportul de forțe în Transilvania? (ca să nu apară confuzii apropo de ce înțeleg prin acest ultim termen, reamintesc că împărțirea clasică pe regiuni din sociologia românească este: Transilvania - Moldova - Muntenia - București).

La ultimele europarlamentare rezultatele au fost:

PDL+EBA 513 mii voturi
UDMR 368 mii
PSD 362 mii
PNL 213 mii

Fiecare din aceste forțe, dar și nou-apărutul PMP, se luptă cu factori care-i defavorizează. Nu-i enumerez aici, dar va fi interesant să vedem cine va sări mai bine peste obstacole.
Fără o susținere majoră în Transilvania un candidat anti-PSD la prezidențiale nu are cum să câștige în turul doi. De fapt, fără o susținere majoră în Transilvania acel candidat nici nu prea are cum să ajungă în turul doi.
Datorită apariției PMP, nu este exclus ca PSD să obțină un loc unu epatant dar lipsit de importanță practică. Mai important este de văzut câte voturi a strâns PSD în plus sau în minus față de europarlamentarele precedente.
Voi urmări cu atenție rezultatele din Timișoara, un loc unde au confruntări politice interesante și simbolice.

4. Care va fi scorul PSD în orașele mari (cu mai mult de 100 de mii de locuitori) ?

Ultimul moment când un candidat al acestui partid a ocupat locul unu la prezidențiale în cadrul acestei categorii de votanți: tururile 1 și 2 din 2000. Nu întâmplător atunci a fost și ultima dată când PSD a câștigat prezidențialele.

Aici opoziția nu luptă, de fapt, cu PSD-ul cât cu absenteismul. Pare însă greu de crezut că acesta ar putea să ajungă la cote mai mici decât în 2009. În genere europarlamentarele au trezit interesul electoratului pro-PDL/pro-Băsescu, acest grup de votanți mobilizându-se într-o măsură semnificativ mai mare decât altele. Lupta de imagine dintre Monica Macovei și Elena Udrea (luptă sugerată destul de abil de posterele campaniei PDL) ar putea produce acest efect și în 2014.

Cele două paragrafe sunt legate între ele. O prezență mică a electoratului non-PSD mărește scorul în procente al social-democraților. Dacă eu am 12 votanți potențiali și tu ai 4, dar trei sferturi din ai mei nu vin la vot, scorurile noastre sunt:

Tu: 57% (4 voturi din 7 exprimate)
Eu: 43% (3 voturi din totalul celor 7 exprimate. Cele 9 voturi pierdute prin nemobilizare nu contează).

5. Cum vor vota oamenii cu studii medii?

Dacă împărțim electoratul românesc pe baza nivelului de educație, categoria menționată în titlu reprezintă cel mai numeros grup din cele trei. Deși prezența la vot în rândul acestor români nu e foarte mare, ei determină într-o foarte bună măsură rezultatul final.

Exemplu de la ultimele europarlamentare (informații pe baza exit poll-ului CCSB care a fost foarte bun):

Linia verde este rezultatul alegerilor, adică reunirea printr-o linie a scorurilor fiecărei forțe politice din cele trei principale.

Celelalte linii reprezintă modul în care au votat categoriile educaționale. Două dintre ele (linia roșii - studii primare; linia maro - studii superioare) se îndepărtează în mod serios de rezultat. Însă linia albastră (scorurile în rândul celor cu studii medii) are un parcurs extrem de asemănător al liniei verzi.

În genere votanții cu studii medii înclină în mod decisiv balanța. Europarlamentarele pot indica poziționarea lor, sau măcar a celor cu disciplina votului, în perspectiva prezidențialelor. Acesta este premiul major al alegerilor de peste douăsprezece zile.

INSCOP și IPSOS: imaginea alegerilor prezidențiale

Azi voi compara două sondaje: INSCOP (martie) și IPSOS (aprilie). Despre al doilea sondaj s-a făcut mare tam-tam. Al cui e? O fi real? Pe mine m-a interesat mai mult că rezultatele sunt aproape perfect în linie cu alte sondaje din această primăvară. Potențialul real de "manipulare" e zero barat, întrucât sondajul doar confirmă niște lucruri deja știute.

Să tragem linia:

Iată cum ar sta lucrurile dacă mâine ar fi turul unu și:
- toți cei care au o opțiune de vot chiar ar veni la vot
- cei nehotărâți n-ar vota
- cei care vor alt candidat decât cei măsurați de sondaje n-ar vota.

Prezență mai slabă decât la oricare scrutin prezidențial din trecut: 50% din cei de liste (9 milioane de voturi - recordul absolut negativ a fost la prezidențialele precedente - 9,8 milioane voturi).

Ponta între 38% și 41% din voturi.

Triada: candidații "dreptei" (Antonescu, MRU, Predoiu) ar cumula între 36% și 48%, principala necunoscută fiind scorul lui Predoiu, motiv pentru care marja descrisă în rândul anterior e măricică. MRU și Antonescu ar fi într-o luptă strânsă pentru locul doi.

Vadim și Diaconescu 10-20% cumulat. Vadim > Diaconescu. Cei doi, în cazul în care ar candida, ar obține peste un milion de voturi care vor fi foarte importante în turul doi.

Kelemen Hunor 3-4%.

Ce se întâmplă în turul doi dacă, repet, oamenii se țin de cuvânt și chiar votează după cum spun acum că ar vota:

Vin la vot două milioane de oameni care nu au participat la primul tur, majoritatea votând pentru Ponta (sau putem pune problema și invers: împotriva candidatului opoziției, fie că e MRU fie că e Antonescu).
Candidatul opoziției reunește electoratele "dreptei" cu destul de mult succes și chiar obține voturi din afara triadei dar pierde, obținând 42-44% din voturile exprimate în turul doi.

Atenție: nu există nicio garanție că așa vor sta lucrurile în noiembrie. De fapt, dacă ne uităm la evoluția din trecut a opțiunilor de vot din anul alegerilor, este de așteptat ca situația să se schimbe. În special numărul voturilor din turul doi se va reduce simțitor față de valoarea menționată în paragraful anterior: majoritatea votanților exclusiv-de-tur-doi vor renunța să mai voteze, alții urmând să-și cristalizeze susținerea pentru un candidat și votându-l și în primul tur.

Dacă ai chef de o discuție un pic mai detaliată poți citi în continuare.

Situația lui Ponta este la prima vedere incredibil de asemănătoare cu cea a candidaților PSD la prezidențiale din primăverile aproape tuturor alegerilor trecute:

Iliescu, 1996, primăvara: 28% din românii aflați în țară l-ar fi votat.
Iliescu, 2000, primăvara: 28%
Năstase, 2004, primăvara: 25%
Ponta, acum:              .... 24-26%.

Firul poate fi desfăcut:

- din acești potențiali votanți Ponta o cincime au drept primă preferință alți candidați din spațiul PSD (Geoană, Oprescu).

- o altă cincime au drept primă opțiune Tăriceanu, dar se reorientează către Ponta în cazul în care fostul prim-ministru nu candidează.

MRU are susținerea a 9-11% din românii aflați în țară. În turul doi și-ar tripla susținerea și ar pierde cu un scor nerușinos, mai bun decât cel al lui Constantinescu în 1992.

O ipoteză apropo de Antonescu: este pe un trend descendent.

INSCOP, ianuarie: l-ar vota 16,5% din populația aflată în țară.
INSCOP, martie: 15,4%
IPSOS, aprilie: 9,3%

Suma Vadim + Diaconescu, iarăși sub formă de ipoteză, este în creștere spre 10% din populația aflată în țară.

Predoiu. Oscilații între 2% și 5% din populația aflată în țară.

Ar vrea alți candidați decât cei de mai sus: 12-15%. Aproape jumătate aparțin electoratului tradițional al președintelui în funcție: Boc și Udrea cumulează 1,7%; Traian Băsescu are 5%.

Alți factori. 3 milioane de adulți plecați din țară, poate chiar 4 milioane, din care vor vota 150 de mii maxim, ceea ce în totalul voturilor va reprezenta 1-2%. I-am luat în calcul la începutul postării.

Fals calendar politic al anului electoral 2014

De acum și până la ziua de după turul doi al alegerilor prezidențiale vei găsi pe acest blog:
- mai multe articole despre sondaje și discuții aplicate
- mai puține articole de analiză și discuții teoretice (de exemplu ăsta ar fi cam ultimul).

Nu mai e mult timp până la alegeri - europarlamentare sau prezidențiale.  Deja aspectele teoretice se reduc ca importanță, planul strategic dispare temporar din prim-plan în favoarea planului tactic. Cu fiecare zi care trece opțiunile aflate la dispoziția actorilor principali se mai îngustează câte puțin. Presiunea alegerilor elimină pofta de construcție serioasă, pe termen lung în favoarea soluțiilor punctuale, de efect, pe termen scurt. Ceea ce nu e neapărat rău, dar e o stare de fapt care trebuie luată în calcul.

Iată și falsul calendar politic pe care l-am promis în titlu...

25 mai, seara. Toate partidele politice se auto-felicită pentru rezultatele foarte bune obținute în condiții grele și dificile, de prezență redusă și interes scăzut.

26 mai. Toate partidele politice sunt criticate în presa de toate felurile pentru rezultatele de la europarlamentare. Citind cumulativ toate articolele, s-ar trage concluzia că de fapt toate și-au ratat țintele electorale.
Unii oameni descoperă că suma PNL+PDL+PMP+FC+NR+PNȚCD+UDMR este mai mare decât scorul USD și deschid sticla de șampanie rezervată pentru ziua decesului lui Iliescu.
Alți oameni descoperă că pe Facebook fanii înfocați ai unei tabere sau alteia pun virgula între subiect și predicat. Această virgulă devine, de fapt, simbolul discuțiilor despre politică. Moda se răspândește.

Iunie. Au loc negocieri pentru unificarea candidaturilor dreptei. Negocierile se încheie atât de rapid că toată lumea se freacă la ochi, întrebându-se dacă a visat sau nu cumva ele de fapt continuă în mod secret și 'nu știm noi'.
Dispare în neant o candidatură a dreptei și se lansează două.
Cineva se decide să nu candideze, lucru pe care-l vom afla sub formă de zvon imediat și sub formă de certitudine admisă public într-un interviu abia prin 2015.
În presă se propun candidaturi-miracol, cvasi-sacre și anti-electorale (Liiceanu, Rebengiuc, Patriarhul, Bănică Junior, Nadia Comăneci, Caramitru, Gică Hagi, Lăcătuș - "Dreapta atacă și marchează!"). Oameni răutăcioși dar glumeți îl propun pe Emil Constantinescu: "mai are dreptul la un mandat, a câștigat alegerile din '96 deci are experiență, e cu -escu..."

Iulie. Vacanță, mai e mult de tot până la alegeri.
Se clocesc planuri în laboratoare.

August. Vacanță, mai e mult de tot până la alegeri.
Planurile din laboratoare sunt aruncate la gunoi, era stricat aparatul de aer condiționat și s-au clocit de tot.

Septembrie. Se lansează multe candidaturi (exemple posibile: "creștinul" filo-kaghe... ăăă, filo-rus; țicnitul blând; țicnitul țicnit; politicianul-ăsta-încă-trăiește-uau-credeam-c-a-murit; un nenea bine intenționat dar care n-are habar de nimic; românul din diaspora; omul de afaceri de care n-a auzit nimeni niciodată; Vadim; #unițisalvăm; Candidatura-Senzațională-Care-Face-Fâs-Dar-Despre-Care-O-Zi-Vorbește-Toată-Lumea, etc).
În afară de candidaturile din paragraful anterior: un candidat serios se retrage, apare altul nou care pare a fi Candidatul. O a treia campanie intră într-o furtună perfectă, criză de resurse umane, resurse materiale și imaginație, dar - cu greu - povestea continuă.
Se aruncă două bombițe de presă, genul de cvasi-dezvăluiri care creează mare emoție atunci când sunt lansate dar care sunt, istoric vorbind, nesemnificative.
Se întețesc zvonurile privind bolile, defectele grave și evenimentele întunecate din viața primilor doi candidați din sondaje.
Pe Facebook există mai multe propoziții care au o virgulă între subiect și predicat decât propoziții în care lucrurile să nu stea așa.

Octombrie. Apar postere peste tot, cu care ocazie se descoperă că a început campania electorală.
Mesajele lui Ponta sunt: stabilitate - familii - #josBăsescu - tradiții - patriotism - empatie. Sigla PSD nu e nicăieri. Ziare serioase din afară cheltuie cantități colosale de cerneală încercând să explice cititorilor non-români că ăsta e candidatul de stânga.
Celelalte campanii vorbesc despre lupta împotriva corupției și despre calitățile personale ale candidaților. Există o surpriză plăcută, curată și pozitivă. Dispar câteva castele de cărți de joc.
În plan concret, toți candidații partidelor principale spun multe lucruri fără efect în mitinguri imense.
Traian Băsescu vrea să miște niște procente cu un interviu la B1, îi iese dar pe jumătate.
Pe Facebook toate propozițiile au o virgulă între subiect și predicat. Pe de altă parte nici nu mai există așa multe propoziții, totul este inundat în imagini Photoshop-ate hâd, grosier, cu multă ură și nehazoase.

2 noiembrie. Turul unu surprinde pe toată lumea prin faptul că are loc așa devreme ("păi nu era în decembrie?").
Rezultatul e nesurprinzător, între locul doi și locul trei sunt mai mult de 5 procente ceea ce era indicat de cam toate sondajele de dinainte de alegeri.
Surprinde puțin votul la furie, la mișto, de respingere a clasei politice (... de vreme ce citești asta acum, n-ar mai trebui să te surprindă...).
Pe Facebook se pune virgulă după fiecare cuvânt.

3-9 noiembrie. Au rămas doi candidați. Șansele nu sunt egale și asta știe toată lumea din secunda unu.
Calcule non-stop, făcute amatoricește, subiectiv, sub imperiul momentului. Ceea ce e păcat.
Nația se dozează cu 4 sondaje pe zi. Toate sunt tratate drept false. Toată lumea le ia, de fapt, foarte în serios.
Cam zece milioane de cetățeni ai României se ceartă înfiorător cu o rudă, un prieten sau un coleg datorită alegerilor.
Apare o manipulare absurdă, rizibilă, habarnistă. Circulă doar prin nucleul dur al unuia din cele două electorate care au candidați în turul doi.
Momentul maxim de emoție al conspiraționiștilor ("îți zic eu, reptilienii din SRI s-au înțeles cu CIA și cu masonii împotriva Bilderberg-ului, Ponta pierde, o să vezi!", "Aiurea, SIE și MI6 au bătut palma cu venusienii Illuminati din GRU, nu știi nimic, Ponta câștigă!").
Colosal val de mesaje, SMS-uri, clipuri și virale cu tema "Trebuie salvată țara de dominația PSD!"
Alegerile din 2004 sunt invocate la fiecare discuție despre politică, în fiecare talk-show, la fiecare două sau trei articole de ziar.
Se zvonește că Ponta a cedat lui Putin Moldova, Ardealul, Țara Românească, Dobrogea și Banatul sau oricare patru din aceste provincii istorice. Se zvonește că Dragnea e colonel FSB. Se zvonește că Ponta va scoate România din NATO, UE și ONU. Se zvonește că Ponta a furat 531 de trilioane de dolari din bugetul de stat.
Despre contracandidat se zvonesc lucruri asemănătoare sau mai grave. Se bate mult toba pe o așa-zisă înțelegere de salvare a lui Traian Băsescu de închisoare. Ponta, de fapt, luptă cu Băsescu. Președintele în funcție va avea de ales între a ieși public cu o declarație/interviu sau nu. Opțiunea, de fapt, nu există :) Acel moment va fi văzut ulterior drept crucial, cel care a înclinat balanța în mod decisiv.
Toate propozițiile despre politică de pe Facebook conțin nu numai virgule între cuvinte ci și trei semne de exclamare.

10-15 noiembrie. Primele clipuri cu mineriada din 1990 ("Cine votează Ponta, votează minerii!"). Ultimele clipuri ale lui Ponta despre Băsescu.
Explodează două bombe gigantice de presă, care sunt ținute la sertar încă de prin vară. Se anulează între ele.
Dezbaterea finală are loc între Traian Băsescu și Victor Ponta, candidatul opoziției în turul doi având sarcina de a umple ceșcuțele cu cafea și de a spăla scrumierele. Moderatorul este CTP. Toate sondajele de opinie de după dezbaterea finală arată că, potrivit telespectatorilor, CTP a câștigat dezbaterea.
Pe Facebook nu se mai scriu propoziții, ci exclusiv semne de exclamare.

Exemplu de discuție:

PontaEsteCelMaiBunnn: !!!!!!!
LuptămContraComuniștilorJosPOntaIaMânaJavrăDePeNeamulRomînesc: !!!!!!!!!!!!!!!
PontaEsteCelMaiBunnn: !!!!!!!!!!!
LuptămContraComuniștilorJosPOntaIaMânaJavrăDePeNeamulRomînesc: !!!

16 noiembrie dimineața. Pe sute de wall-uri de Facebook se regăsește tradiționala urare din ziua alegerilor ("Dar-ar Dumnezeu să fie cutremur, inundații și grindină în zonele în care locuiesc alegătorii omului pe care nu-l votez").
Prezență mare dimineața în sud și în Moldova. Dragnea e menționat de 17 mii de ori pe minut.
Câteva ore enervante pentru non-sociologi când nu există exit poll-uri și toată lumea discută despre ploaia din Arad și zăpada din Bucovina, încercându-și creierașul la meteopsihologia votului în condiții climatice adverse.

16 noiembrie după-masă. În toate berăriile se discută despre exit-poll-uri. Românul s-a născut statistician!
Toți cunoscuții tăi îți povestesc despre un cunoscut de-al lor care n-avea de gând să se ducă la vot și care totuși s-a dus.
Dragnea e menționat de 170 de mii de ori pe minut.
Sebastian Lăzăroiu și Mirel Palada iau munți de like-uri și căruțe de înjurături cu câte un status fiecare.
O campanie dă pe Facebook, Twitter și SMS-uri mesaje de genul "Nu e totul pierdut, nu cedați, putem câștiga!!". Și chiar așa e.

16 noiembrie seara, ora 19. De la ambele campanii se află pe surse, prin SMS-uri, șoapte și bip-uri următorul set oarecum schizofrenic de informații:
- "am câștigat, 8 procente diferență *minim*, e clar!"
și
- "stăteam prost, dar am recuperat, se decide acum, pe ultimele ore, dar e bine."

16 noiembrie seara, ora 21. Niciun candidat nu recunoaște înfrângerea. Ambii dau un discurs prudent dar optimist. Nu se țopăie.

16 noiembrie seara, ora 21,01. Milioane de persoane rostesc aproape simultan cuvântul "diaspora".

16 noiembrie, seara, ora 23,00-23,55. Șefii celor două campanii ies la televizor de mai multe ori, separat. Obosiți, nedormiți, nemâncați, ei rostesc o listă aparent nesfârșită de comune și o listă chiar nesfârșită de cifre fără sens. Țara se distrează ('deci chiar există o comună care se cheamă Botul Vacii?!') și ațipește în fața televizorului.

17 noiembrie: Viața continuă. În România se nasc copii, mor bătrâni, se muncește, se mănâncă, se face amor și se doarme. În ziare și la televizor încep să apară comentarii (rația între prostioare și observații inteligente: 6-la-1). Sociologii încep analiza detaliată a rezultatelor. Niciun lider/președinte de partid nu-și dă demisia și nu se retrage de pe scena politică.