Locul trei

În 1996 Roman avea votul a 50% din cei care veniseră la vot în primul tur dar nu optaseră nici pentru Iliescu, nici pentru Constantinescu.
Antonescu în 2009 se afla într-o situație identică.
Vadim în 2004 la fel.
Acești oameni aveau o voce puternică, electoratele lor erau vitale, o mare parte din destinul alegerilor depindea de ei și de votanții lor.

Ei bine, în 2014 e greu de crezut că ocupantul locului trei va avea mai mult de 30% din votanții non-Ponta și non-Iohannis.
În termeni absoluți, o altă premieră: pentru prima dată din 1990 încoace locul trei nu va avea un milion de voturi.

Acestea fiind spuse...

Mă uit la 6 sondaje de la cinci firme, efectuate în ultima lună.
Udrea ia medalia de bronz în 3 astfel de sondaje, Tăriceanu în 2, Macovei în 1.

Fiecare din cei trei candidați are propriul său lait-motiv socio-electoral, specific și diferit de al celorlalți.

Scorul Elenei Udrea e impredictibil sau, după cum spune o frumoasă expresie americană, "all over the map". Poate lua 480 de mii de voturi sau 800 de mii. Înainte de ultima săptămână se stabilizase oarecum:

între 500 de mii și 590 de mii de votanți loiali
+
încă 250 de mii de persoane a căror prezență la vot nu era certă.

Între timp mărimea bazinului total (suma celor două grupuri) pare să se fi redus cam cu 120 de mii de persoane, formula rescriindu-se astfel:

480 de mii de votanți loiali
+
200 de mii de persoane a căror prezență la vot nu era certă.

Mă aștept ca, până în ziua votului, să mai aibă loc modificări în fel și chip, fiind probabil ca scandalul "Paris" să energizeze niște votanți care ezitau.

În planul susținerii electorale Tăriceanu e predictibil și stabil. Niciun sondaj nu arată că ar putea obține mai puțin de 510 mii voturi; niciun sondaj nu sugerează că ar trece de 670 de mii de voturi. Nu există trend-uri în timp. Dimensiunile electoratului nu sunt modificate de prezența la vot, în alte cuvinte nu există o stratificare duală precum la Elena Udrea.

Cei doi candidați au marje numerice care se suprapun. În alte cuvinte, Tăriceanu poate obține mai multe voturi (ex. 600 de mii) decât Udrea (ex. 530 mii) sau Udrea (ex. 630 de mii de voturi) să-l depășească pe Tăriceanu (ex. 520 de mii).

Până la sondajul IRES făcut public în seara zilei de 30 octombrie, situația Monicăi Macovei părea foarte clară: între 370 și 500 de mii de votanți. Un sondaj era excepția de la regulă: CCSCC (21-24 octombrie) indica un număr de votanți mult superior celor indicate mai sus.

Datele celui mai recent sondaj IRES pot fi citite însă în felul următor: numărul total al celor care se gândesc să voteze pentru Monica Macovei este mai mare de 570 de mii. O participare exemplară la vot a acestui electorat poate încurca apele.

Dacă din electoratele celor trei candidați se mobilizează serios cel puțin două, va fi deranj mare de tot la exit poll-uri. Recomand răbdare și tutun.

Principalul semn de întrebare al primului tur

Notă: versiunea de dinainte de vineri, 31 octombrie, a textului de mai jos conținea o eroare datorată modului în care mass-media a prezentat rezultatele sondajului IRES efectuat pe 23 octombrie. Această eroare a fost corijată, versiunea de mai jos fiind corectă.

O agregare a rezultatelor celor mai recente sondaje Sociopol, INSCOP, CCSCC și IRES arată existența a două necunoscute majore apropo de primul tur:

a) prezența la vot
și
b) numărul de voturi obținut de Victor Ponta.

Cele două aspecte sunt strâns legate.

Ceilalți candidați strâng între 5,1 și 5,9 milioane voturi, în funcție de sondaj.
Treisprezece candidați joacă, împreună, într-o marjă de 800 de mii de voturi.

Ponta, în schimb, se "plimbă" între 3,1 și 4,3 milioane voturi, în funcție de sondaj.
Un singur candidat are o marjă de ... 1,2 milion de voturi.

Concret, numărul de voturi obținut de Ponta variază între 3,1 milioane (CCSCC) și 4,3 milioane (IRES), înregistrându-se și valori de 3,6 milioane (INSCOP) și 3,8 milioane (Sociopol).

Ca să luăm comparația cea mai la îndemână, Iohannis variază mult mai puțin: minim 2,56 milioane (CCSCC) - maxim 3 milioane (IRES).

Dacă îndepărtăm din calcule sondajul CCSCC, marja lui Ponta este ceva mai mică (3,6 - 4,3 milioane voturi)... și tot este aproape cât marja celorlaltor treisprezece candidați puși împreună.

În alte cuvinte, marele jolly joker al turului unu este mobilizarea votanților și organizațiilor PSD. Evident și ceilalți candidați au susținători care ezită dacă să vină sau nu la vot, dar ponderea lor din total este mult mai mică.

Nebunie de noiembrie

Peste 13 zile țara mea va începe să înnebunească.
Vestea bună e că accesul de nebunie se va încheia brusc și apoteotic la două săptămâni după aceea.
Vestea proastă e că nebunia va dura două săptămâni.

Practic se vor întâmpla următoarele:

1. Rețele financiare și personale se vor revela în totalitate. Centrele de influență și putere, entitățile economice pentru care rezultatul alegerilor este semnificativ și grupurile de interese (nu neapărat penale) își vor da jos cu repeziciune masca, adăugându-și vocile cacofoniei generale. Identități publice vor deveni caricaturi schimonosite.

2. Susținători moderați sau nu foarte hotărâți se vor pomeni suflând în trompete, fără voia lor, cărați de valuri de emoție mult mai mari decât ei. Totul va fi citit, interpretat, valorificat în cheie partizană ("nu există decât două categorii: de partea noastră sau de partea lor, iar dacă nu ești de partea noastră ești în mod clar și automat de partea lor"). Pentru cei care doresc să rămână neutri sau măcar să păstreze o fărâmă de obiectivitate presiunea de a abandona această perspectivă va fi imensă. Sursa acestei presiuni nu va fi întotdeauna exterioară.

3. Va începe dominația iraționalului, ilogicului, asocierii lipsite de cauzalitate, căutării mediatizate de "semne" și "indicii" acolo unde ele nu există. Va predomina gândirea apocaliptică, tipică sfârșitului de istorie ("suntem terminați ca nație dacă va câștiga celălalt"). Vor deveni asurzitoare teoriile conspirației, aluziile la intervenția unor forțe care ar manipula sau suprascrie vox populi, sugestiile cu privire la implicarea decisivă a diferiților actori geopolitici din afara României.

4. Vor înflori zvonurile de partid, schemele de genul cuțit-înfipt-în-spate, narațiunile (în genere ficționale) cu privire la trădări, târguri, jocuri ascunse.

5. Epocă de glorie pentru principiul "big lie" = oamenii au tendința să creadă minciunile colosale tocmai pentru că utilizarea lor e improbabilă ("afirmația trebuie să fie adevărată, nimeni nu-i așa de prost încât să mintă în halul ăsta").

Pe metereze vom găsi falsități absurde, rizibile, idioate cu privire la cei doi candidați rămași în competiție. Idei, fraze, narațiuni care cu câteva luni înainte de alegeri ar fi fost considerate motive întemeiate de relocare la spitalul de nebuni iar înainte de primul tur ar fi fost categorisite drept cel puțin fistichii vor face acum ravagii, răspândindu-se cu repeziciune.

6. Vor exista poziționări bizare, surprinzătoare, atipice din partea unor actori secundari sau aflați la granița dintre relevanță și irelevanță. Acestea nu vor ajunge în prim-planul opiniei publice, topindu-se în noianul de informații; astfel de poziționări se adresează unui număr limitat de oameni și numai aceștia le vor da atenție.

7. Figuri din jurul candidaților vor încerca să se plaseze în prim-plan. În acest context vor lipsi perspectiva strategică, conștientizarea reală / sociologică a efectelor, inteligența comunicațională. Vor căpăta întâietate în spațiul public afirmațiile care conțin hubris, eculubrații, momente de rătăcire intelectuală sau psihologică.

8. Va începe vânătoarea de gafe gigantice, cataclismice, nimicitoare, care mișcă sute de mii de voturi. Vor exista cel puțin două și maxim trei astfel de momente care, măcar temporar, vor da impresia că sunt pe cale să definească în totalitate dinamica opțiunii de vot.

9. Se va face apel obsesiv la trecutul îndepărtat și foarte îndepărtat în căutarea motivării prin ură. Se va reformula prin zeci de mijloace apelul la răzbunare, dreptate sau antipatii personale profunde.

10. Pentru cei care realizează sondaje de opinie vine momentul cel mai dificil și infect din ultimii cinci ani.
O firmă onestă care ar face publice rezultatele unui sondaj efectuat corect ar fi acuzată de una din tabere și de milioanele de susținători ai taberei respective că rezultatul e fals, o manipulare, o porcărie, etc. Evident ar fi vorba de tabăra candidatului care, în acel sondaj, e în dezavantaj.
Nici măcar un rezultat de 50%-50% n-ar fi văzut drept neutru la ora actuală, ci drept semn al schimbării de situație față de cum stau lucrurile din iulie încoace. Deci iarăși un rezultat susceptibil de a manipula.

10 bis. De-a lungul zilei de vot o să plutească prin spațiul public cifre de toate felurile aparent extrase din exit poll-uri: "scorurile candidaților la ora 11", "diferența în procente dintre candidați la ora 13", etc. Acestea vor descrie imagini contrare și probabil ireale, scopul fiind mobilizarea electoratului propriu respectiv demobilizarea celuilalt (ambele aspecte necesită mai multă finețe decât s-ar crede la prima vedere) sau pur și simplu căpătarea aparenței de acces la informații privilegiate.

Credibilitatea rezultatelor de exit poll anunțate la ora 21 va fi direct proporțională cu diferența dintre candidați. De exemplu, 58-la-42 ar fi un scor acceptat fără prea multe discuții. 52-la-48 va conduce o mare parte din public spre concluzia că se încearcă fraudarea alegerilor, manipularea opiniei publice sau amândouă.

Excepția de la regulă ar reprezenta-o egalitatea perfectă (50-50).

Vestea bună e că, după ziua turului doi, tumultul se oprește și toată lumea e un pic mai fericită (detalii aici). Evident mai puțin pierzătorul, pentru sacrificarea căruia vor fi pregătite din timp rugul, lemnele și cutii imense de chibrituri.

Imaginea prezidențialelor la început de octombrie

Ultimul sondaj important de dinaintea măsurării declarațiilor lui Traian Băsescu:

- Aproape 9 milioane de persoane sunt sigure că vor veni la vot. Acest număr este în creștere față de luna anterioară cu între 500 și 700 mii persoane.

- Ponta și Iohannis în continuare cumulează 70-71% din intențiile de vot de tur unu, pe binecunoscutul raport 4-la-3.

În alte cuvinte, din cei care s-au "activat" politic în ultima lună Ponta și Iohannis au atras împreună tot cam 70%.

- Meleșcanu apare pe scenă cu 4,6%.

- Evoluții în marjă dar interesante pentru ocupanții celorlalte locuri:

Vadim și Dan Diaconescu au o mică pană, scorul lor cumulat scăzând de la 6,2% la 3,7%. Văd această scădere și în sondajele altor firme, punctul de inflexiune fiind sfârșitul lunii septembrie.

Distanța dintre Elena Udrea și Monica Macovei a scăzut de la patru procente și jumătate la doar două. Acest aspect e de asemenea coerent cu alte cercetări de piață din ultimele săptămâni, în care diferența dintre cele două candidate era de 1% (două sondaje) sau de 3% (un sondaj).

- Locul trei (nu contează persoana, ci situația) a scăzut sub 7%. Dacă nu au loc schimbări radicale de viteză, vom avea cele mai slab votate locuri 3 și 4 de după revoluție. Scena este polarizată datorită faptului că nu există o a treia opțiune solidă în planul percepției populare și cu o forță organizatorică măcar acceptabilă, precum Roman în 1996 sau Antonescu în 2009.

- În ceea ce privește turul doi, diferența dintre Ponta și Iohannis rămâne în aceleași coordonate precum cele tradiționale: avantaj pentru candidatul PSD dar nu unul extrem de liniștitor.

Reafirm că afirmațiile președintelui cu privire la trecutul primului ministru au fost efectuate după încheierea sondajului. Orice evoluție este posibilă și poate fi argumentată logic. Personal aș atrage atenția asupra probabilității ca în sondaje să nu se întâmple aproape nimic (!), evenimentul mediatic putând fi tratat de toate electoratele prin prisma convingerilor deja existente, și de asemenea asupra mizei reale care este intenția de vot în turul doi.

Cutiuța cu date fistichii despre turul unu

Informațiile de mai jos nu iau în calcul alegerile din 1990 care au fost cu totul și cu totul speciale (primele de după Revoluție, prezență imensă, n-a existat tur doi, etc.)

a. Din 2004 încoace primul tur are loc din ce în ce mai devreme (28 noiembrie 2004, 22 noiembrie 2009, 2 noiembrie 2014).

b. Din 2000 până în 2009 inclusiv în primul tur s-au înscris, de fiecare dată, 12 candidați.

Recordul absolut a fost înregistrat în 1996 (16).

Acum sunt 14.

c. În 1996 candidatul UDMR a obținut mai multe voturi decât Vadim. De atunci încoace Vadim depășește ca număr de voturi candidatul UDMR la fiecare tur unu.

d. În 1992 Emil Constantinescu a fost votat în primul tur de 3,71 milioane persoane dar a pierdut în turul doi.

În 1996 el a primit cu o sută cincizeci de mii de voturi mai puțin în primul tur dar a câștigat în turul doi.

e. Locul doi obține întotdeauna între 28% și 34%.

Locul unu variază între 32% și 47%.

f. În 2009 prezența a scăzut pentru prima dată sub valoarea de 10 milioane.

g. Datorită aspectului de mai sus dar și altor factori, Corneliu Vadim Tudor a primit în 2000 mai multe voturi în primul tur (3 178 293) decât oricare participant la primul tur al alegerilor din 2009 (locul unu: T. Băsescu, 3 153 640).

h. În 1996 și 2000, în circumstanțe total diferite, Ion Iliescu a obținut aproape la fel de multe voturi, diferența fiind de doar 4820 (patru mii opt sute douăzeci) la nivel național.

i. Idem Becali: 1830 voturi diferență între candidaturile sale din 2004 și 2009.

j. Prin comparație numărul voturilor primite de candidații UDMR au fluctuat mai mult:

minus 65 de mii între '96 și 2000

minus 163 de mii între 2000 și 2004

minus 161 de mii între 2004 și 2009

k. În 1996, nouă candidați din șaisprezece au luat fiecare mai puțin de 1% din voturi.

l. În 1996 Nicolae Manolescu a primit mai multe voturi decât Adrian Păunescu.

m. Oficial, cel mai bun scor al unui independent a fost 9,5% (Isărescu, 2000).

În practică el era atunci susținut de CDR 2000. Dacă acceptăm acest lucru, cel mai bun scor al unui independent este 3,18% (Oprescu, 2009).

n. Constantin-Ninel Potîrcă deține recordul negativ atât la procente (0,21%) cât și la voturi (21 306) pentru orice candidat din istoria alegerilor prezidențiale din România. El a înregistrat aceste valori la alegerile prezidențiale din 2009.

Constantin-Ninel Potîrcă nu candidează la alegerile prezidențiale din 2014.

o. Cu o singură excepție, din 1996 și până în 2009 primii patru candidați trec de 5% și restul nu.

Excepția este anul 2000, și cauza este probabil divizarea spațiului CDR+PNL între candidaturile Isărescu și Stolojan, ambii trecând de 5% și mărind numărul celor care au trecut atunci de acest prag la cinci persoane.

p. Candidații PSD au obținut mai mult de 35% din voturi în trei alegeri din cinci; contracandidatul principal al PSD n-a trecut niciodată de 35%, indiferent despre cine era vorba.

Lucrurile stau oarecum asemănător dacă ne uităm la voturi: de patru ori în cinci alegeri candidații PSD au obținut 4 milioane sau mai multe; contracandidatul PSD n-a obținut niciodată 4 milioane de voturi, indiferent despre cine era vorba.

q. În 2004 Adrian Năstase a luat mai multe voturi decât Ion Iliescu în 1996 sau 2000.

r. Doar în 1996 suma voturilor primite de candidații de pe locurile 3,4 și 5 a fost mai mare decât numărul voturilor primite de candidatul de pe locul 2.

În alte cuvinte, locul doi (și implicit și locul unu) se află de obicei la o distanță considerabilă de restul clasamentului.

s. Distanța între locul doi și locul trei este atât de mare întotdeauna că cel mai bun loc trei din istorie ca număr de voturi este inferior celui mai slab loc doi din istorie ca număr de voturi.

Adică Roman din 1996 (2,36 milioane voturi) este sub Geoană din 2009 (3,0 milioane voturi).

t. 4 oameni au primit peste un milion de voturi la două scrutine sau mai multe.

3 dintre ei au ajuns președinți; al patrulea e Corneliu Vadim Tudor.

u. În 2000, Corneliu Vadim Tudor a ocupat locul unu în primul tur în toate județele din Ardeal cu excepția Mureșului, Harghitei, Covasnei și județului Satu Mare. Singurul județ din Vechiul Regat în care a ocupat locul unu în primul tur a fost Tulcea.

v. În 1996 au existat candidați separați din partea ANL și ANLE.

z. Cine ocupă locul unu în județul Constanța în primul tur întotdeauna câștigă alegerile la nivel național în turul doi.

Nu contează cine ocupă locul unu în județul Constanța în turul doi (adică unii pierzători la nivel național au câștigat în Constanța în turul doi).

De asemenea ocuparea locului unu în turul unu în Constanța nu înseamnă că vei ocupa locul unu în turul unu la nivel național.

Niciun alt județ nu funcționează ca "predictor" al rezultatului prezidențialelor.

E vorba de o lungă serie de coincidențe și nu de cauzalități. Odată și-odată regula va fi întreruptă.

Bolero politic

Să ne imaginăm următoarea situație:

0. Teodor Meleșcanu candidează la alegerile prezidențiale.

1. Președintele României este la final de mandat și nu va candida. Din motive care țin de economie și comunicare precum și de erodarea inerentă politicii românești el nu va fi un factor colosal în primul tur al alegerilor prezidențiale. Candidatul susținut de președinte poate că va trece de 10%, poate că nu. Lipsa unei susțineri organizaționale majore îngreunează sarcina acestui candidat.

2. Tabăra din care provine președintele e divizată. Un alt candidat credibil în rândul electoratului tradițional anti-PSD își dezvoltă o bază de susținere nouă și probabil un proiect pe termen lung, separat de președintele actual.

3. Candidații de la punctele de mai sus cumulează sub 25% din intenția de vot din primul tur. În anii care urmează se va spune la mii de mese de berărie sau de cafenea, în mii de articole și sute de discursuri publice că "divizarea a omorât dreapta". Pe cifre, problema este că bazinul întreg era prea mic - putea fi și un singur candidat, acceptat de tot publicul președintelui, că tot n-ar fi fost îndeajuns pentru atingerea turului doi. Și asta pentru că...

4. ... apare o candidatură care sare peste dezbaterile din anii anteriori precum atleții peste obstacole. Textura discursului e total diferită de cea a PSD-ului sau a taberii prezidențiale. Comunicarea este de cu totul altă natură. Nu fac aici judecăți calitative: pentru a lua un exemplu, culoarea albastru e diferită de portocaliu sau verde fără să fie inferioară sau superioară față de acestea. E o realitate obiectivă. La fel stau lucrurile și cu natura neortodoxă a acestei candidaturi. Pentru cei care l-au părăsit pe președinte (sau n-au fost niciodată de partea lui) și nu vor să se îndrepte automat spre PSD, există o alternativă. Și sunt mulți, destul de mulți încât să promoveze această variantă peste 25% din numărul total de voturi, adică în turul doi.

5. În primul tur, Moldova, Muntenia și chiar un București dezamăgit optează în mod hotărât pentru candidatul PSD. Toate "cuceririle" electorale ale taberei anti-PSD de la prezidențialele anterioare s-au resetat. În Transilvania, candidatura aparte obține primul loc în cam toate județele. Din susținerea pentru președinte a rămas în capitală un scor dublu pentru candidatul său prin comparație cu cel înregistrat de acel candidat la nivel național și cam atât.

6. Candidatul PSD are un avantaj imens: nu are împotriva sa un candidat populist și în acel timp reformist, carismatic și proactiv, un oponent care să treacă peste granițele tradiționale ale dreptei și să acceseze ... oamenii de rând. Cei care încearcă acest lucru nu (mai) sunt credibili sau au avut prea puțin timp la dispoziție pentru a-și construi imaginea publică așa cum era necesar. Parafrazând un om apropiat de PSD, "motoarele dreptei sunt stinse". Terenul e larg deschis.

7. Dar candidatul PSD nu dă mesaje de stânga în sensul clasic. Discursul său abundă în referințe conservatoare ("Respectul pentru cei care au muncit cinstit o viață întreagă și au contribuit la ridicarea acestei țări în condiții vitrege este o obligație pentru toți cei responsabili de administrarea țării"). Lupta de clasă e absentă. În mod total neinteligibil pentru un stângist occidental nu se face vorbire de inegalități, reforme vaste sau modernizare, nu se speculează războiul cultural și nu se face o critică acerbă a capitalismului, burgheziei și materialismului, ci dimpotrivă se vorbește de unitate, nu politică ci socială ("Am în vedere ca, în virtutea atribuțiilor constituționale, să contribui la unirea tuturor forțelor și capacităților creatoare care pot să participe la acest uriaș efort de recâștigare a demnității (...) A venit momentul să trecem peste încrâncenări, intoleranță și să punem inteligența și buna credință în slujba țării"). Discursul pentru tineri e marginal. Ținta principală sunt adulții, în special cei cu vârsta peste 40 de ani. Întoarcerea la stabilitate și normalitate e termenul cheie. Cum de-a pierdut dreapta așa ceva? Cum de n-a avut dreapta așa ceva? Întrebările acestea se sting prin săli de amfiteatru, ele nu există în spațiul public sau în sânul dreptei.

8. La alegerile anterioare candidatul PSD obținuse puțin peste 30% în primul tur. Datorită setului de circumstanțe de mai sus, scorul candidatului PSD la aceste alegeri e considerabil mai mare...

9. ... însă nu contează doar cifrele, ci ambianța publică. PSD impune temele, oponenții săi sunt reactivi. Opoziția tradițională, cea știută de toată lumea din ultimii zece ani, alternează între letargia sceptică și divizarea furibundă. Lipsește seva, lipsesc comunicatorii, lipsește încrederea și lipsește energia. O lume întreagă de ambiții, valori, cariere și percepții stă să moară, lucru deja sugerat de rezultatelor alegerilor ne-prezidențiale de la sfârșitul primăverii. În tot acest timp candidatura specială trece prin pereți, dărâmă stâlpi de susținere, creează uși noi. Lumea ultimilor zece ani se întreabă: cum de se poate așa ceva? Cine îl votează? De ce nu ne votează pe noi? De ce, în rândul votanților non-PSD, noi suntem o minoritate?

10. În seara turului unu se înregistrează oficial cataclismul, schimbarea de paradigmă și trecerea oficială la o nouă dispunere a scenei politice. Există inerție pentru câțiva ani. Proiectele lumii trecute continuă. Cariere se scufundă până la capăt. Dar povestea continuă - pe coordonate noi.

Mai sus nu am descris anul 2014.

Mai sus am descris anul 2000.

Ghid de bun simț pentru votanții de la prezidențiale

Acest articol se adresează oamenilor care deja au identificat candidatul pentru care doresc să voteze, precum și celor care vor descoperi de-a lungul lunii cu cine doresc să voteze.

1. Fiecare om face parte din mai multe cercuri sociale. Familia ta este un cerc social. La fel colegii de muncă. Alt cerc social sunt prietenii - în cazul în care ai mai multe grupuri separate de prieteni, fiecare grup reprezintă un cerc social. Fiecare cerc social înseamnă voturi, probabil zeci în total sau sute. Pe unele sau multe dintre ele poți să le cârmești înspre candidatul favorit cu răbdare și tutun (dacă e cazul) și bere (dacă e cazul) și cafea (practic întotdeauna merge).

Partidele pot face minuni din punct de vedere organizatoric, sloganele pot fi perfecte și candidatul poate rosti mesajele potrivite - toate aceste lucruri sunt mai puțin importante pentru cei din jurul tău decât cuvântul tău, părerile tale, opiniile tale cu privire la scena politică. Este exact ca atunci când vrei să-ți cumperi un televizor sau să faci o excursie într-o localitate cu multe hoteluri și trebuie să alegi unul dintre ele: părerea celor pe care-i cunoșteai și care se pricepeau cântărea întotdeauna mai mult pentru tine decât o reclamă lucioasă. Ei bine, la politică, acum, lucrurile stau invers: tu ești omul avizat și ceilalți te ascultă (dar nu pasiv, detalii la punctul 4). În ochii oamenilor din jurul tău, tu ai în cantități considerabile lucruri pe care nicio campanie și niciun politician nu le are vreodată îndeajuns: credibilitate și influență. Folosește-le judicios. Nu ești niciodată singura sursă de informații cu privire la alegeri, dar poți fi una hotărâtoare.

2. Poate că nu-ți dai seama acum, dar în clipa în care anunți pe cei din jur cu cine votezi devii imaginea acelui candidat pentru cercurile sociale din care faci parte (probabil alături de alți oameni care votează la fel).

Din start, fără ca tu să faci sau să spui mare lucru, asta deja schimbă perspectiva celor din cercurile tale sociale asupra candidaților. O mare parte din atracția sau antipatia pe care o prezintă un candidat are de-a face cu imaginea susținătorilor săi. Dacă te gândești la alegerile din trecut, vei observa cât de mici erau șansele ca tu să votezi un om susținut de cunoscuți care nu-ți plăceau. Nu vroiai să te asociezi cu acei oameni, nu vroiai să te asociezi nici cu omul pe care-l susțineau. Ceva de genul:

"Mie nu-mi place A;
A votează candidatul B
deci eu nu-l votez pe B".

Imaginile lui A și B se contopiseră. Într-o măsură mai puțin conștientă unii oameni identifică candidatul B (pe care-l știu în trecere, de la televizor) cu persoana A pe care o cunosc.

Implicit, există și asocieri pozitive. Poți avea o influență hotărâtoare asupra persoanelor extrem de apropiate de tine (rude de grad unu, prieteni foarte buni, etc.) precum și în cercurile sociale în care ești bine plasat, adică în vârful ierarhiilor informale (un angajat apreciat de colegi pentru calitățile sale umane sau profesionale poate aduce zeci de voturi, "convertind" întâi o serie de colegi care la rândul lor "convertesc" pe alții; am văzut cu ochii mei acest fenomen în 2009 dar despre asta altă dată).

3. În clipa în care faci publică opțiunea ta de vot devii de asemenea pentru cei din jur vector de comunicare și informare cu privire la candidat. Tu vei fi resursa cel mai ușor de accesat dacă există întrebări, scandaluri, dubii, nelămuriri cu privire la X. Prietenii, rudele, soțul/soția/iubita/iubitul nu se pot duce la X să îl întrebe ce și cum. Mai des decât te-ai aștepta ... te vor întreba pe tine.

Campaniile inteligente plasează răspunsuri / dezmințiri / explicații în spațiul public, rostogolindu-le pe pagini de Facebook, introducându-le în interviurile acordate de candidat la TV sau în discursurile publice ale acestuia. Dacă nu ai la dispoziție un candidat cu asemenea resurse, va trebui să găsești răspunsurile singur. Nu va fi greu.

4. Ai în față un om hotărât să nu vină la vot sau susținătorul altui candidat. Ce faci? Atitudinea e cheia:
a) Începi prin a identifica motivele pentru care interlocutorul are poziționarea pe care o are. Tuturor ne face plăcere să vorbim despre propriile păreri și cum am ajuns la ele (dacă ai în față un membru de partid, e momentul să abandonezi totalmente discuția despre politică și să treci la fotbal sau filme. Membrii de partid nu-și schimbă opțiunea de vot, ci - dacă schimbă ceva - schimbă partidul).
b) Enunță clar și fără ezitare valorile sau motivele pentru care votezi cum votezi. Nu insista asupra răspunsurilor primite la punctul a. Scopul nu a fost și nu este la acest stadiu "dărâmarea" opiniei celuilalt (asta intervine ulterior) ci angrenarea sa în discuție.
c) Vei fi atacat / ironizat. Fii ferm dar nu te înfuria. Controlează-ți emoțiile, furia ta nu-l va face pe celălalt să treacă de partea ta.
d) Încearcă să nu te repeți, nu ajută la nimic. Pune-te în pielea interlocutorului: o afirmație neconvingătoare nu te-ar convinge doar pentru că e rostită de mai multe ori într-un minut.
e) Scopul tău nu este să nimicești adversarul prin discuție ("ura, te-am bătut!") ci să-l convingi ("ce bine, gândim la fel pe subiectele astea").
f) Trebuie să ai răbdare. E foarte posibil ca acea conversație despre politică să fie doar prima. Rareori se schimbă opțiunile de vot în urma unei discuții de jumătate de oră. Tu de fapt arunci informații, poziționări, perspective pe care acel om le va lega cu cele ale altor susținători ai aceluiași candidat ca și tine, susținători din alte cercuri sociale. Dacă ai sădit dubiul, ești aproape de succes.
g) Încearcă să te concentrezi pe motivele pentru care trebuie votat candidatul pe care-l susții și nu pe motivele pentru care interlocutorul nu trebuie să voteze candidatul pe care-l susține. Poate deveni cu ușurință defensiv ("Eu cred că trebuie votat Y, tu îl ataci pe Y, deci tu ataci ce cred eu, deci mă ataci pe mine"). Lucrurile au mers pe făgașul bun dacă îți dai seama la sfârșitul conversației că ați petrecut mai mult timp discutând despre candidatul tău decât despre candidatul său (sau non-vot, în cazul absenteiștilor).
h) Întotdeauna există oameni pe care nu-i vei putea convinge. Deseori însă dezbaterea se duce pentru audiență. Doi sau trei sau patru din oamenii care asistă în tăcere își formează opiniile și pe baza a ce aud de la tine.

5. Ai totala libertate de a ascunde opțiunea ta de vot. Dacă discuția ajunge la politică, poți să te prefaci că nu ești interesat sau că nu votezi.

Dar... de vreme ce ai ajuns pe acest blog, probabil că ai citit sau auzit noțiunea de "trend". Trend-ul ascendent al unui candidat înseamnă tocmai că, la mese precum cea la care te afli tu, în localitatea ta sau în altele, susținătorii acelui candidat reușesc să câștige voturi pentru candidatul lor. Când prea mulți susținători ai unui candidat tac (la propriu sau la figurat), candidatul o ia pe pantă în jos.

6. În relația cu oamenii care ezită între a vota ca tine și a nu vota deloc: rezervă-ți energia pentru ultimele zile înainte de scrutin. Să zicem că vrei să convingi o verișoară aflată la celălalt capăt al țării. Trei discuții telefonice în care atingeți și subiectul prezidențialelor, discuții care au loc la mijlocul lui octombrie, valorează mai puțin decât o conversație în săptămâna de dinainte de turul unu.

7. Evită zvonurile senzaționale dar foarte atrăgătoare. Sunt de obicei capcane care au efectul de a-ți reduce credibilitatea și influența. Evident că nu tu ca persoană fizică ești scopul pentru care sunt puse pe piață :) , dar când zvonul se dovedește a fi irelevant sau o tâmpenie intenția ta de vot e și ea ușor sau mai mult decredibilizată.

8. Ignoră cifrele din sondaje. Oameni ca tine schimbă realitatea și deci și cifrele din sondaje. Ca să nu mai spunem că în unele cazuri cifrele sunt greșit prezentate sau false.

9. Să nu fii surprins(ă) să descoperi că o bună parte din mesajele, reclamele și posterele candidatului tău favorit nu ți se adresează. România este o țară extrem de complexă și electoratul este asemenea. Un candidat la prezidențiale trebuie să jongleze cu mai multe grupuri-țintă în același timp, încercând să nu ofenseze pe nimeni dar să atragă cât mai mulți votanți în mod persuasiv. Candidații buni reușesc să integreze oameni cu vârste diferite, valori diferite și nivele diferite de educație în aceeași campanie fără să zgârie urechile nimănui.

10. Dacă după ce-ai votat ești oprit(ă) de un operator al unui institut de sondare a opiniei publice pentru a participa la un exit-poll, am două rugăminți în calitate de sociolog:

- să participi la acel exit-poll. Sunt doar câteva întrebări scurte și banale.
- să spui adevărul când ești întrebat(ă) pentru cine ai votat.

Fiecare om care refuză să răspundă sau care minte distruge, metaforic vorbind și nu prea, o bucată din acel exit-poll. După care, surpriză!, apar nepotriviri între rezultatele exit-poll-urilor și rezultatele oficiale ale Biroului Electoral Central...
... ceea ce dărâmă credibilitatea exit-poll-urilor, ceea ce face ca mai puțini clienți/televiziuni/etc. să fie doritori să plătească pentru un exit-poll, ceea ce înseamnă că exit-poll-urile false proliferează, ceea ce înseamnă că într-un final nu vor mai exista deloc exit-poll-uri reale cu date făcute publice, ceea ce înseamnă că peste câțiva ani singura sursă de informații vor fi datele Biroului Electoral Central, ceea ce înseamnă că va trebui să aștepți până miercuri la prânz ca să știi care e rezultatul alegerilor de duminică. Ceea ce nu e foarte distractiv.