Unificare?

În primul rând recomand citirea acestui articol. Iar apoi pe acesta.

Lucruri de luat de calcul:

1. CONTRA UNIFICĂRII: În planul rezultatelor, motive de scepticism există pe baza experienţelor din trecut.

În mai multe sondaje efectuate la comanda PDL în perioada august-septembrie 2012, partidul ar fi obţinut 20-21% din voturi.
FC/ICCD, PNŢCD şi NR ar fi cumulat încă 5-6%.

Dar o alianţă între toate aceste forţe, măsurată conform aceloraşi sondaje, ar fi obţinut
... nu (20 sau 21) + (5 sau 6) = între 25 şi 27%,
... ci 22-24%.

O lege simplă a mecanicii alianţelor spune că întotdeauna când acestea se formează, o parte din susţinătorii forţelor care formează alianţa sunt dezamăgiţi, în special datorită asocierii cu entităţi politice pe care ei le dispreţuiesc. În România regula nu s-a respectat cu CDR, nu s-a respectat cu ADA, nu s-a respectat cu USL, dar s-a respectat cu ARD.

Situaţia de anul trecut nu era însă cu totul nouă. În mai 2000, scorul lui Emil Constantinescu în sondajele privind prezidenţialele era de 18%. Isărescu şi Stolojan, cumulat, au obţinut 21%. Dacă ne uităm la numărul de oameni dispuşi să voteze într-un fel sau altul, diferenţa e şi mai mare:

Constantinescu ar fi luat 18% din voturile celor care aveau o intenţie de vot, care erau 55% din populaţie. Adică ar fi obţinut 18% din 55% = voturile a 9,9% din românii aflaţi în ţară (aproximativ 1,8 milioane voturi, poate mai puţin în funcţie de câţi oameni emigraseră deja).

Prin comparaţie, Isărescu şi Stolojan au obţinut împreună 2,3 milioane voturi.

O alipire forţată a electoratelor FC, PMP, etc. la PDL l-ar blagoslovi pe partidul din urmă cu un electorat incert şi ezitant. Ca în 2012. (dacă te gândeşti că electoratele astea, cumulat, sunt irelevante, atunci unificarea nu mai are sens pentru PDL, costurile în funcţii şi locuri eligibile la europarlamentare fiind prea mari pentru ce se obţine).

Unificarea ar însemna şi recunoaşterea publică a unor eşecuri. Proiecte politice croite în afara PDL se întorc la matcă, semnalând că nu sunt capabile să prindă singure pragul electoral nici în 2014.

2. PENTRU UNIFICARE: Refuzul de a vota pentru o alianţă datorită aspectelor negative ale unuia sau altuia dintre partidele componente are şanse mici să se repete la parlamentare sau la prezidenţiale.

Divizarea voturilor la prezidenţiale nu e dorită. Existenţa unei candidaturi unice este obligatorie, cu excepţia cazului în care înfrângerea este asumată.

Impactul emoţional al depăşirii PNL la europarlamentare ar putea avea efecte interesante în vederea prezidenţialelor.

Unele cariere politice sunt prelungite sau salvate.

Şansele realizării unei reforme a PDL din interior cresc.

Scena politică se simplifică.

PPE va fi foarte fericit.

3. ... CE CONTEAZĂ? Vorbim de 3-4% şi 3-4 sinecuri, o câtime dintr-o firimitură din ce înseamnă electoratul României sau puterea politică în această ţară. Problemele majore de strategie şi discurs n-au fost rezolvate.

Într-o postare de acum 13 luni scriam: "Anul 2013 va fi decisiv, atunci dreapta trebuind atât să-şi formuleze strategia cât şi să înceapă implementarea ei." Nu s-a făcut nimic sau nimic bine, cu excepţia faptului că fanii PPDD s-au reîntors la PDL, probabil temporar.

O postare de acum 11 luni dar care avea drept subiect prezidenţialele din 2014 avea subtitluri pe care le-aş scrie şi azi fără emoţii:

Organizaţional, se porneşte cu şansa a treia.
Dependenţa de PDL este un punct slab.
După perioada 2010-2012, cooptarea de noi votanţi reprezintă o provocare.
Haosul strategic domină situaţia.
Lipsa de know-how este acută.

Fără un efort major de creativitate (căci asta înseamnă o schimbare de paradigmă) o "dreaptă unită în spatele unui singur candidat" va termina pe un loc 3 evident, oricum se va chema candidatul respectiv. O supă apoasă e la fel de nesatisfăcătoare indiferent dacă stă într-o singură cratiţă sau în cinci crăticioare.

E aceeaşi veche melodie cu fluier şi ghitară.
Cum continuăm?
Haine din diamante false şi maşini lucitoare
Lucrurile stau la fel de ani de zile
Trebuie să ne schimbăm

Cineva mi-a spus când am ajuns la Nashville:
"Fiule, gata, ai reuşit!
Bătrânul Hank a avut succes aici, suntem siguri că şi tu vei fi la fel"
Dar nu cred că Hank a ajuns la succes aşa
Nu cred că Hank a ajuns la succes aşa

Zece ani de concerte, amoruri de o noapte,
Anii mei de tinereţe cheltuiţi degeaba.
Spune-mi încă-o dată, vreau să mă asigur:
Eşti sigur că Hank a ajuns la succes aşa?
A ajuns bătrânul Hank la succes chiar aşa?

Am văzut lumea cu o formaţie din cinci oameni
Care m-au privit din spate
Cântând cântecele mele şi unul de-al lui din când în când
Dar nu cred că Hank a ajuns la succes aşa,
Nu, nu cred că Hank a ajuns la succes aşa.