Spaţiul opoziţiei la prezidenţiale

Scriam în urmă cu câteva zile: "dacă [reprezentanţii opoziţiei] ar anunţa deodată, într-o conferinţă de presă, că doar unul dintre ei ar candida, tranziţia susţinătorilor nu s-ar face perfect şi ordonat, unii optând să renunţe la a mai vota".

Iată şi de ce.

Sondajele de până la începutul competiţiei interne din PDL arătau că palierul aflat la dispoziţia opoziţiei la prezidenţiale e clar şi bine definit: mai puţin de o treime din cei care intenţionează să voteze.

În ultimii doi ani s-au făcut publice 22 de sondaje care măsurau intenţia de vot la prezidenţiale.

În 4 sondaje din cele 22 s-a testat performanţa unei candidaturi unite a opoziţiei. În medie, scorul acelui candidat era de 27,4%.

În 7 sondaje, s-a testat situaţia în care opoziţia ar avea doi candidaţi. În medie ei cumulau 28,7%.

În 8 sondaje, s-a testat posibilitatea ca opoziţia non-PPDD să fie reprezentată de 3 candidaţi. În medie, ei cumulau 26,5%.

Abia în sondajele în care există mai mult de 3 candidaţi scorul cumulat scade în mod semnificativ, ajungându-se la 23-24%. (Exasperaţi de lunga listă de candidaţi ai opoziţiei, unii respondenţi aruncau prosopul).

În alte cuvinte, indiferent dacă opoziţia avea 1, 2 sau 3 candidaţi scorul total al acestora la prezidenţiale era de 26-29%. Dacă un singur candidat ar beneficia de acest scor, el ar intra în turul doi, pentru că este cvasi-imposibil ca alţi doi candidaţi să obţină câte 30% fiecare.

În acest context a apărut sondajul CSCI.

Scriam despre faptul că are o veste bună pentru opoziţie. De fapt sunt trei:

1. Cei trei candidaţi menţionaţi acolo cumulează 37% (compară, te rog, acest scor cu valorile în albastru din rândurile de mai sus).

2. Niciunul dintre ei nu e Mugur Isărescu, o figură care stă foarte bine în sondajele privind prezidenţialele şi care ar fi avut efectul de a sălta artificial opţiunea de vot.

3. La fel de important era faptul că opţiunea în virtutea inerţiei (dar şi ca mod de a penaliza ceilalţi candidaţi potenţiali) pentru Traian Băsescu nu mai e la cote considerabile.

Însă sondajul CSCI este primul în care se măsoară intenţia de vot pentru Predoiu, o candidatură care schimbă dinamici. Începe un război tăcut şi invizibil între MRU şi Predoiu, un fel de semifinală a alegerilor prezidenţiale din iarna viitoare. Acest conflict se va duce parţial prin intermediul europarlamentarelor (la care Predoiu/PDL este avantajat) dar şi prin intermediul sondajelor. Dacă opţiunea de vot continuă să îl avantajeze pe MRU la diferenţe consistente - 12% conform CSCI - situaţia în opoziţie se va complica.

Pentru prima dată în ultimii ani vor exista două candidaturi "în carne şi oase", două persoane a căror dorinţă de a candida este evidentă şi nu o posibilitate. Calibrul luptei este de maximă importanţă. Indiferent care dintre cei doi va deveni "candidatul dreptei", dacă prestaţia sa în anul următor este slabă simpatizanţii celuilalt vor avea/găsi motive pentru a nu se prezenta la vot. Competiţia dintre MRU şi Predoiu nu are voie să creeze ziduri între electorate, altfel câştigătorul se va pomeni cu o extrem de inutilă medalie de bronz în turul unu. 

Reamintesc că un sondaj, în sine, nu poate constitui un reper valid. Este posibil ca sondajul CSCI să nu fie confirmat de sondajele efectuate de alte institute în perioada următoare - sau să fie confirmat parţial - caz în care analiza situaţiei va fi revizitată.

PS: Scoruri de minim 5% în primul tur din 1992 încoace, nu în ordine cronologică ci a performanţei:

1992, Iliescu: 47%
2004, Năstase: 41%
2000, Iliescu: 36% (podium pentru PSD)

2004, Băsescu: 34%
2009, Băsescu: 32,4% (situaţii extrem de diferite. După cum se poate vedea, scorurile din primul tur ale lui Traian Băsescu nu sunt senzaţionale. Însă a câştigat alegeri din calitate de maestru al votului negativ faţă de celălalt candidat).

1996, Iliescu: 32,2% (cel mai slab scor înregistrat vreodată de Iliescu este aproape cât cel mai bun scor al lui Băsescu. Asta apropo de forţa organizaţională a FDSN/PDSR).

1992, Constantinescu: 31,25%

2009, Geoană: 31,15% (la procente, cea mai slabă candidatură vreodată a PSD. Singurul candidat PSD care a ocupat locul 2 în primul tur).

2000, Vadim: 28,3%

1996, Constantinescu: 28,2% (un scor mai slab decât în '92 pentru că UDMR a avut în '96 candidat propriu la prezidenţiale).

1996, Roman: 20,5%
2009: Antonescu 20% (candidaturi comparabile. Efectele nu prea: Roman şi-a dus partidul la putere şi a dispărut. Antonescu a ratat transmiterea perfectă a voturilor sale către Geoană dar a ajuns în prim-plan).

2004, Vadim: 12,5% (o candidatură uitată acum).

2000, Stolojan: 11,8% (slab)

1992, Funar: 11%

2000, Isărescu: 9,5% (foarte slab)

1996 şi 2000, Frunda: 6%

2009: Vadim 5,6% (întotdeauna a depăşit candidatul UDMR la scrutinele la care a candidat)

2004, Marko Bela: 5,1% (candidaturile UDMR = din ce în ce mai puţin relevante cu trecerea timpului).