Dacă vorbeşti despre relaxarea condiţiilor necesare pentru înfiinţarea unui nou partid, apar şi contra-argumente.
Exemplu de discuţie:
Sceptikus:
- Partidele mici n-ar face altceva decât să fărâmiţeze scena politică şi să facă mai dificilă formarea unor guverne.
Eu:
- Dacă partidele existente sunt performante şi reprezintă cu adevărat voinţa cetăţenilor n-au de ce să se teamă. Coca-Cola nu se îngrijorează atunci când un fermier din Danemarca începe să producă o nouă marcă de suc.
Dacă performanţa partidelor existente ar scădea datorită unor partide nou-apărute atunci partidele mari nu meritau ... să fie mari! Au mai dispărut partide cu procente cândva numeroase (PUNR, PSM).
În plus, revenind la afirmaţia ta, scena politică este fărâmiţată oricum. Singurul mod de a o simplifica - forţat - este prin introducerea votului uninominal supranumit în mod impropriu "pur", care ar duce la formarea unui sistem bipartit. Această rută o urmează, în sens invers, Marea Britanie. Existenţa a chiar sau doar trei partide fărâmiţează deja scena politică şi face dificilă stabilitatea guvernamentală, după cum am descoperit în ultimii nouă ani.
sâmbătă, 29 iunie 2013
vineri, 28 iunie 2013
Detaliul de vineri: referendum şi alegeri, '90-'92
1990, alegeri: partidele istorice+UDMR = 2,4 milioane voturi.
1991, referendum privind Constituţia (la care partidele istorice şi UDMR au militat pentru boicot). Voturi NU = 2,2 milioane voturi.
1992, alegeri: CDR+PNL+UDMR = 3,2 milioane voturi.
De cealaltă parte:
1990, FSN = 9,3 milioane voturi.
1991, voturi DA la referendum = 8,4 milioane.
1992, FDSN = 3 milioane voturi, FSN = 1,1 milioane voturi.
1991, referendum privind Constituţia (la care partidele istorice şi UDMR au militat pentru boicot). Voturi NU = 2,2 milioane voturi.
1992, alegeri: CDR+PNL+UDMR = 3,2 milioane voturi.
De cealaltă parte:
1990, FSN = 9,3 milioane voturi.
1991, voturi DA la referendum = 8,4 milioane.
1992, FDSN = 3 milioane voturi, FSN = 1,1 milioane voturi.
miercuri, 26 iunie 2013
Două praguri, două opţiuni pentru PSD
"CCR, cu majoritate de
voturi, decide ca respinge obiectia de neconstitutionalitate (...) si
constata ca dispozitiile Legii pentru modificarea si completarea
Legii 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului sunt
constitutionale in masura in care nu se aplica referendumurilor
organizate in decurs de un an de la data intrarii in vigoare a
legii." (Hotnews)
Adică pe româneşte:
prag de 50% dacă referendumul privind revizuirea Constituţiei se face până în vara anului viitor (de exemplu în această toamnă)
sau
prag de 30% dacă referendumul se face după aceea (adică de exemplu odată cu prezidenţialele din toamna anului viitor).
Şansele de a se valida un referendum în condiţiile unui prag de 50%, fără o susţinere totală din partea întregii scene politice, nu sunt foarte mari. Ştim asta de anul trecut.
Ar exista şi un aspect ironic: organizaţiile PSD s-ar mobiliza pentru ca referendumul să fie validat, adică pentru ca... PSD să *nu* aibă candidat la prezidenţiale anul următor. ("Dragi pesedişti, ieşiţi la vot că altfel ajungem din 2015 la Cotroceni.")
Un referendum anul viitor, simultan cu prezidenţialele şi cu prag de 30%, ar fi aproape sigur validat. Există un risc ca voturile anti-constituţie să fie mai multe, un risc care pare redus în clipa de faţă. Acest risc înseamnă că PSD ar putea ajuta pe Antonescu să devină preşedinte dar să se pomenească cu un preşedinte puternic, cu Constituţia actuală şi cu un parlament mai slab.
În concluzie, amânarea referendumului pentru anul viitor ar solidifica USL. Ambele partide mari vor avea aceleaşi scopuri: Antonescu preşedinte, referendum validat. Şi aproape sigur vor reuşi în îndeplinirea ambelor scopuri.
O plasare a referendumului privind Constituţia în toamna acestui an ar duce probabil la un an 2014 ceva mai dinamic în plan electoral. Am dubii că se va selecta această rută, dacă se va întâmpla aşa ceva discutăm la momentul respectiv.
Nota bene 1:
În cazul unui referendum simultan cu prezidenţialele, opoziţia ar cădea în capcana să creadă că votul "NU" este miza relevantă, că au în sfârşit discurs şi mesaje pentru prezidenţiale (tema Constituţiei e crucială pentru politicieni şi 10% din votanţi, pentru restul e plictiseală). Teme adiţionale de genul "unicameral / 300 de parlamentari" intră în aceeaşi categorie, e nevoie de multă consistenţă de cu totul altă factură pentru a avea un candidat cu şanse de victorie.
Nota bene 2, apropo de Traian Băsescu/MP:
Dacă revizuirea eşuează, are nevoie de un preşedinte dispus să-l pună prim-ministru în 2016 (sau să pună un prim-ministru de la Partidul Mişcarea Populară).
Dacă revizuirea se aplică, numele preşedintelui nu mai contează pentru că acţiunile preşedintelui nou sunt limitate: dacă Partidul MP ia un mandat mai mult decât PSD în 2016, are prima şansă de a forma guvernul, aproape sigur cea decisivă.
marți, 25 iunie 2013
Cei 58%
Pe scurt:
La ultimele parlamentare au absentat peste zece milioane de oameni.
- Mai mult de un sfert din aceştia erau în afara ţării.
- O treime sunt persoane care vin la vot doar la prezidenţiale (interes mediu-spre-mic faţă de politică) sau susţinători ai lui Traian Băsescu dezamăgiţi de ARD.
- Restul sunt oameni dezinteresaţi total de politică.
Detaliat:
Această postare a implicat multe calcule. Nu le-am prezentat pe toate aici întrucât nu am dorit să încarc textul. Să privim cifrele de mai jos drept un punct de pornire.
În 2012, la vot au venit 7,7 milioane persoane (42% din cei de pe liste).
Au absentat 10,5 milioane (58% din cei de pe liste).
Cine sunt cei care au absentat?
Emigranţii: între 2,5 şi 3 milioane de adulţi care au părăsit ţara, îndeosebi după 2004, şi care nu mai votează. Din diaspora vin la vot la prezidenţiale peste o sută de mii de persoane, la parlamentare un pic peste cincizeci de mii. Adică foarte puţini.
Etnici maghiari care nu mai vin la vot: între 500 şi 700 de mii. Jumătate dintre ei au votat ultima dată în 1996, ceilalţi au renunţat mai târziu sau, în cazul tinerilor care au căpătat drept de vot după aceea, n-au mai votat niciodată.
Vârstnici care nu vor sau nu mai pot să voteze: cel puţin 1,5 milioane - aici vorbim exclusiv despre etnicii români. Motivele pentru absenteism sunt multiple, de la dezinteres până la incapacitatea fizică de a mai ajunge la secţia de votare.
Tineri aflaţi în ţară care nu votează: aproximativ 1 milion - din nou, vorbim exclusiv despre cei de etnie română.
Tinerele votează mai puţin decât tinerii (dintre românii cu vârsta între 18 şi 29 de ani care au venit la vot, femeile au reprezentat 43% iar bărbaţii 57%).
... iar acum am ajuns la grupul cel mai suculent de absenţi:
Între 4 milioane şi 5 milioane de persoane care au următoarele caracteristici:
- se aflau în ţară
- sunt de etnie română
- aveau între 30 şi 59 de ani
Distribuţia pe regiune de rezidenţă sau nivel de educaţie nu evidenţiază o trăsătură anume care să-i definească pe toţi. Nu vorbim despre "locuitori ai Valahiei" sau de "românii cu studii superioare". Potrivit calculelor mele, peste jumătate din membrii acestui grup locuiesc în mediul urban.
Cel mai important lucru, în planul comportamentului politic, este că aproape jumătate din membrii acestui grup au votat în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2009. Procentul de participare la turul doi al prezidenţialelor în rândul acestui grup este chiar şi mai mare.
De fapt, aceşti 4-5 milioane pot fi împărţiţi în subgrupuri:
- "prezidenţialiştii" (2-2,5 milioane de persoane),
- "cei dezamăgiţi de PDL/ARD" (aproximativ 500 de mii)
- şi "cei dezamăgiţi de politică" (restul).
Primii vin la vot doar la prezidenţiale, fiind persoane nu foarte interesate de politică. Comparaţia cea mai utilă este cu oamenii care se uită la fotbal doar când România joacă în turneul final al Campionatului Mondial.
Deseori aceşti oameni spun în sondaje că vor veni la vot şi la parlamentare, acest aspect reprezentând o sursă de dureri de cap pentru sociologi în special în 2008, când participarea la vot în rândul acestui grup a fost extrem de redusă.
"Cei dezamăgiţi de PDL/ARD" sunt în principal susţinători ai preşedintelui Băsescu care locuiesc în mediul urban, care au votat PDL în 2008 şi pe TB în 2009 dar care nu au venit la vot în 2012 la parlamentare.
Al treilea subgrup are o medie de vârstă mai înaltă decât celelalte două. "Cei dezamăgiţi" au întors spatele clasei politice după eşecul CDR, pierzând orice speranţă în capacitatea unei forţe politice de a îmbunătăţi situaţia ţării (unii dintre ei au votat Vadim înainte de a trânti uşa pe dinafară).
La ultimele parlamentare au absentat peste zece milioane de oameni.
- Mai mult de un sfert din aceştia erau în afara ţării.
- O treime sunt persoane care vin la vot doar la prezidenţiale (interes mediu-spre-mic faţă de politică) sau susţinători ai lui Traian Băsescu dezamăgiţi de ARD.
- Restul sunt oameni dezinteresaţi total de politică.
Detaliat:
Această postare a implicat multe calcule. Nu le-am prezentat pe toate aici întrucât nu am dorit să încarc textul. Să privim cifrele de mai jos drept un punct de pornire.
În 2012, la vot au venit 7,7 milioane persoane (42% din cei de pe liste).
Au absentat 10,5 milioane (58% din cei de pe liste).
Cine sunt cei care au absentat?
Emigranţii: între 2,5 şi 3 milioane de adulţi care au părăsit ţara, îndeosebi după 2004, şi care nu mai votează. Din diaspora vin la vot la prezidenţiale peste o sută de mii de persoane, la parlamentare un pic peste cincizeci de mii. Adică foarte puţini.
Etnici maghiari care nu mai vin la vot: între 500 şi 700 de mii. Jumătate dintre ei au votat ultima dată în 1996, ceilalţi au renunţat mai târziu sau, în cazul tinerilor care au căpătat drept de vot după aceea, n-au mai votat niciodată.
Vârstnici care nu vor sau nu mai pot să voteze: cel puţin 1,5 milioane - aici vorbim exclusiv despre etnicii români. Motivele pentru absenteism sunt multiple, de la dezinteres până la incapacitatea fizică de a mai ajunge la secţia de votare.
Tineri aflaţi în ţară care nu votează: aproximativ 1 milion - din nou, vorbim exclusiv despre cei de etnie română.
Tinerele votează mai puţin decât tinerii (dintre românii cu vârsta între 18 şi 29 de ani care au venit la vot, femeile au reprezentat 43% iar bărbaţii 57%).
... iar acum am ajuns la grupul cel mai suculent de absenţi:
Între 4 milioane şi 5 milioane de persoane care au următoarele caracteristici:
- se aflau în ţară
- sunt de etnie română
- aveau între 30 şi 59 de ani
Distribuţia pe regiune de rezidenţă sau nivel de educaţie nu evidenţiază o trăsătură anume care să-i definească pe toţi. Nu vorbim despre "locuitori ai Valahiei" sau de "românii cu studii superioare". Potrivit calculelor mele, peste jumătate din membrii acestui grup locuiesc în mediul urban.
Cel mai important lucru, în planul comportamentului politic, este că aproape jumătate din membrii acestui grup au votat în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2009. Procentul de participare la turul doi al prezidenţialelor în rândul acestui grup este chiar şi mai mare.
De fapt, aceşti 4-5 milioane pot fi împărţiţi în subgrupuri:
- "prezidenţialiştii" (2-2,5 milioane de persoane),
- "cei dezamăgiţi de PDL/ARD" (aproximativ 500 de mii)
- şi "cei dezamăgiţi de politică" (restul).
Primii vin la vot doar la prezidenţiale, fiind persoane nu foarte interesate de politică. Comparaţia cea mai utilă este cu oamenii care se uită la fotbal doar când România joacă în turneul final al Campionatului Mondial.
Deseori aceşti oameni spun în sondaje că vor veni la vot şi la parlamentare, acest aspect reprezentând o sursă de dureri de cap pentru sociologi în special în 2008, când participarea la vot în rândul acestui grup a fost extrem de redusă.
"Cei dezamăgiţi de PDL/ARD" sunt în principal susţinători ai preşedintelui Băsescu care locuiesc în mediul urban, care au votat PDL în 2008 şi pe TB în 2009 dar care nu au venit la vot în 2012 la parlamentare.
Al treilea subgrup are o medie de vârstă mai înaltă decât celelalte două. "Cei dezamăgiţi" au întors spatele clasei politice după eşecul CDR, pierzând orice speranţă în capacitatea unei forţe politice de a îmbunătăţi situaţia ţării (unii dintre ei au votat Vadim înainte de a trânti uşa pe dinafară).
luni, 24 iunie 2013
Forumul Dreptei - reacţii
Mai mulţi oameni politici din opoziţie (Blaga, Chiliman, Marian Preda, Neamţu, Pavelescu, etc) au fost prezenţi la Naşul TV. Emisiunea a durat 171 de minute. MRU a absentat.
1. În ciuda unei observaţii care s-a făcut, electoratul acestor partide nu este unit. Vocile partidelor devin din ce în ce mai distincte. După înfiinţarea Partidului Mişcarea Populară, distincţiile vor deveni şi mai clare.
2. S-a vorbit de "USL-forţă-unită". Nu va fi unită la europarlamentare, şi în mod aproape cert PSD şi PNL vor avea candidaţi separaţi în 2016, la locale şi la parlamentare. Efectul oratoric e frumos, însă, cu nuanţe Tolkien-eşti.
3. S-a dansat cu multă graţie în jurul elementului "Traian Băsescu". S-a sugerat că este foarte posibil să existe două formaţiuni în opoziţie: una pro-TB şi una non-TB. Rămân de părerea că se formează trei vectori, mai ales dacă PDL îşi păstrează atitudinea: a. TB/MP; b. PDL; c. MRU.
4. Element de detaliu: nu e clar dacă PNŢCD/Aurelian Pavelescu încă mai susţine un candidat la prezidenţiale (e.g. MRU), în contextul în care vrea să devină un partid monarhist. Dacă nu, mai există ADA-doi?
Azi (luni), emisiunea se va relua de la ora 20, nu ştiţi ce pierdeţi. M. Neamţu l-a lovit pe Marian Preda cu pumnul în ficat, A.Pavelescu şi Blaga şi-au aruncat cu bulgări de zăpadă cu gheaţă unul în celălalt şi audienţa i-a ţintit pe toţi cu roşii stricate.
Evident, metaforic.
1. În ciuda unei observaţii care s-a făcut, electoratul acestor partide nu este unit. Vocile partidelor devin din ce în ce mai distincte. După înfiinţarea Partidului Mişcarea Populară, distincţiile vor deveni şi mai clare.
2. S-a vorbit de "USL-forţă-unită". Nu va fi unită la europarlamentare, şi în mod aproape cert PSD şi PNL vor avea candidaţi separaţi în 2016, la locale şi la parlamentare. Efectul oratoric e frumos, însă, cu nuanţe Tolkien-eşti.
3. S-a dansat cu multă graţie în jurul elementului "Traian Băsescu". S-a sugerat că este foarte posibil să existe două formaţiuni în opoziţie: una pro-TB şi una non-TB. Rămân de părerea că se formează trei vectori, mai ales dacă PDL îşi păstrează atitudinea: a. TB/MP; b. PDL; c. MRU.
4. Element de detaliu: nu e clar dacă PNŢCD/Aurelian Pavelescu încă mai susţine un candidat la prezidenţiale (e.g. MRU), în contextul în care vrea să devină un partid monarhist. Dacă nu, mai există ADA-doi?
Azi (luni), emisiunea se va relua de la ora 20, nu ştiţi ce pierdeţi. M. Neamţu l-a lovit pe Marian Preda cu pumnul în ficat, A.Pavelescu şi Blaga şi-au aruncat cu bulgări de zăpadă cu gheaţă unul în celălalt şi audienţa i-a ţintit pe toţi cu roşii stricate.
Evident, metaforic.
vineri, 21 iunie 2013
Detaliul de vineri: UDMR-ul virtual
În 1990, UDMR a primit peste un milion de voturi la Senat şi 991 de mii la Camera Deputaţilor.
Dacă ar fi obţinut la fel de multe voturi la ultimele două alegeri parlamentare, UDMR ar fi avut între 12% şi 15% din voturi.
Dacă ar fi obţinut la fel de multe voturi la ultimele două alegeri parlamentare, UDMR ar fi avut între 12% şi 15% din voturi.
joi, 20 iunie 2013
Democraţie bolnavă: sistemul închis
Imediat după revoluţie, un partid avea nevoie de 251 de membri ca să se poată înfiinţa.
Începând cu aprilie 1996, legea se schimbă: este nevoie de 10 mii de membri.
Condiţiile devin şi mai dure în 2003: douăzeci şi cinci de mii de membri. Numărul de judeţe din care trebuie să provină membrii respectivi creşte de la 15 la 18. Participarea la vot se prăbuşeşte. Şi asta în condiţiile în care:
- miza economică a alegerilor devine din ce în ce mai evidentă, atât pentru alegători cât şi pentru partide
- mită electorală devine un fenomen vast
- organizaţiile de partid din România se rodează şi devin extrem de performante
- consultanţa şi marketing-ul la nivel naţional (know-how-ul) se îmbunătăţesc simţitor.
Toţi aceşti factori ar fi trebuit să mărească participarea la vot sau cel puţin să o menţină la cote semnificative. Nu a fost cazul.
De la 14 milioane de votanţi la parlamentare în 1990 s-a ajuns la...
12 milioane la mijlocul anilor '90, apoi la...
7-8 milioane acum câteva luni sau în 2008. Să nu uităm că în tot acest timp de emigrat nu au emigrat 6-7 milioane de persoane, ci mai puţin, iar de-a lungul ultimilor 20 de ani au căpătat drept de vot milioane de oameni născuţi în anii '72-'89, mult mai numeroşi decât cei care au murit în aceste două decenii.
La prezidenţiale (unde partidele nu apar în prim-plan), prezenţa a scăzut ceva mai puţin de-a lungul timpului. Diferenţa de 3 milioane de voturi între prezenţa totală la prezidenţiale şi cea de la parlamentare arată şi mai concret problema cu care se confruntă partidele politice.
Începând cu aprilie 1996, legea se schimbă: este nevoie de 10 mii de membri.
Condiţiile devin şi mai dure în 2003: douăzeci şi cinci de mii de membri. Numărul de judeţe din care trebuie să provină membrii respectivi creşte de la 15 la 18. Participarea la vot se prăbuşeşte. Şi asta în condiţiile în care:
- miza economică a alegerilor devine din ce în ce mai evidentă, atât pentru alegători cât şi pentru partide
- mită electorală devine un fenomen vast
- organizaţiile de partid din România se rodează şi devin extrem de performante
- consultanţa şi marketing-ul la nivel naţional (know-how-ul) se îmbunătăţesc simţitor.
Toţi aceşti factori ar fi trebuit să mărească participarea la vot sau cel puţin să o menţină la cote semnificative. Nu a fost cazul.
De la 14 milioane de votanţi la parlamentare în 1990 s-a ajuns la...
12 milioane la mijlocul anilor '90, apoi la...
7-8 milioane acum câteva luni sau în 2008. Să nu uităm că în tot acest timp de emigrat nu au emigrat 6-7 milioane de persoane, ci mai puţin, iar de-a lungul ultimilor 20 de ani au căpătat drept de vot milioane de oameni născuţi în anii '72-'89, mult mai numeroşi decât cei care au murit în aceste două decenii.
La prezidenţiale (unde partidele nu apar în prim-plan), prezenţa a scăzut ceva mai puţin de-a lungul timpului. Diferenţa de 3 milioane de voturi între prezenţa totală la prezidenţiale şi cea de la parlamentare arată şi mai concret problema cu care se confruntă partidele politice.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
