Un răspuns pentru Iulia Huiu

Edit: Iulia a scris azi că postarea ei nu se referea la analizele mele, ci la un curent mai larg de opinie, cu care ea nu este de acord. Am hotărât să las textul de mai jos în forma sa originară, deşi subiectul său nu mai este de strictă actualitate iar unele formulări sunt, în lumina afirmaţiilor recente ale Iuliei, total greşite.

În urmă cu două săptămâni am fost acuzat în mod indirect că am elaborat o analiză care pornea de la premiza incorectă că "pedeii vor reuşi toate matrapazlâcurile pe care şi le propun, că strategiile lor sunt nemaipomenite, pentru că, nu-i aşa, ei sunt foarte foarte deştepţi, abili şi mai au şi bani pe deasupra, iar noi, PNL-ul, PSD-ul, PC-ul, USL-ul şi toată populaţia României suntem proşti".

Am dobândit de-a lungul anilor respect pentru Iulia Huiu, autoarea cuvintelor de mai sus, o persoană cu un raţionament politic de calitate şi cu o inteligenţă vie. Din motive de timp, nu am putut să-i răspund Iuliei la acel moment. Textul scris de mine, şi care a dat naştere reacţiei ei, se află aici. Pentru cine nu are chef să citească tot, priveam sondajele publicate de USL prin prisma unei ipoteze, şi anume că scorul PDL va fi mai mare peste un an, iar scorul USL mai mic decât în sondajele respective (sondaje: USL 60%, PDL 20%; ipoteză: USL 45%, PDL 35%).

Iulia scrie, referindu-se la observaţiile mele privind creşterea intenţiei de vot pentru principalul partid de guvernământ: "PD a plecat de la a fi un partid aproape majoritar, undeva peste 40%, având în mână toate pârghiile şi instrumentele puterii şi s-a comprimat într-un interval relativ restrâns, de cca un an, la 18-20%. Asta chiar după ce a câştigat alegerile prezidenţiale. Este o contraperformanţă demnă de remarcat, unică în istoria postcomunistă".


Foarte frumos spus. Iar acum hai să ne uităm la cifre:

Alegerile parlamentare din 2008: PDL obţine votul a 12,07% din românii cu drept de vot. Este momentul de glorie al PDL.

Iulie 2010: conform sondajelor IPP şi respectiv INSOMAR, intenţia de vot pentru PDL s-a prăbuşit la 5,0%, respectiv 5,1% din totalul românilor cu drept de vot.

Septembrie 2010: conform sondajelor GSS şi respectiv CSCI, intenţia de vot pentru PDL este între 10,0% şi 10,7% din totalul românilor cu drept de vot.

 Mai-iunie 2011: conform sondajelor CCSB şi Avantgarde, intenţia de vot pentru PDL este între 9,1% şi 10,0% din totalul românilor cu drept de vot.

Adică: PDL a pierdut 58% din electoratul său, după care a recâştigat mai mult de jumătate din ce pierduse. Contraperformanţa de care vorbeşte Iulia a fost tragedia din mai 2010. De atunci PDL-ul şi-a recucerit bazinul electoral pe baza unei comunicări mono-tonice şi predictible... dar l-a recucerit. Analiza Iuliei este corectă, dar ea se opreşte la momentul mai 2010. De atunci au trecut şaisprezece luni, iar PDL n-a stat locului.

Iulia evidenţiază de asemenea în mod corect că "mai este un an până la alegeri, urmează o iarnă foarte grea, dificultăţile economice sunt departe de a se fi încheiat. În aceste condiţii de unde până unde certitudinea că PD creşte. Şi dacă va scădea? Dacă de la 18% ajunge la 15%, la 12%?"

Iulia se referă, repet, la această analiză. După cum indică şi titlul, acolo este vorba de o ipoteză, nu de o certitudine. Ipoteza unei creşteri a PDL este mai provocatoare din punct de vedere intelectual pentru un sociolog decât cea a unei scăderi (mda. USL câştigă cu 70%. Şi?). Îmi pare rău că unul dintre strategii USL nu vede avantajul unei analize de tip "worst case scenario". Scenarii roz îşi pot construi politicienii (din USL şi de aiurea) singuri, nu e nevoie de analize pentru aşa ceva.

Iulia este foarte conştientă de faptul că frauda electorală va juca un rol important în stabilirea rezultatului final. Acest lucru a fost luat în calcul în textul scris de mine. Paragraful pe care ea îl scrie în legătură cu acest subiect mi se pare neconvingător. Cu un an înainte de alegeri, unul din creierele cele mai fertile ale USL nu are o soluţie pentru reducerea unor eventuale fraude PDL, ceea ce e foarte grav din toate punctele de vedere, atât pentru USL cât şi pentru democraţia din România. Acesta, de fapt, este lucrul cel mai important - pentru mine - din replica Iuliei.

Voi încheia răspunzând titlului postării Iuliei. Nu afirm că strategia PDL este inteligentă. Dar avem în România o situaţie relativ neobişnuită. Niciodată din 1990 încoace un partid sau o coaliţie aflat(ă) la putere n-a fost într-o situaţie mai fragilă, în acelaşi timp posedând controlul atât de multor instituţii şi pârghii economice. (CDR stătea la fel de rău în 1999, dar era în destrămare de facto). USL va avea de dat o luptă mult mai grea decât a avut Alianţa DA în 2004. Sper că Iulia a înţeles ce am vrut să-i transmit, şi îi mulţumesc foarte mult pentru critici, care sunt binevenite.