"Magicianul". De ce actele de magie politică pot da uneori greş.

La mijlocul anului 2000, Convenţia Democratică Română (CDR) avea o problemă. Datorită crizei economice din Asia de Sud-Est dar şi din cauza situaţiei grave a economiei româneşti, guvernarea CDR efectuase mai multe reforme care o erodaseră puternic în plan electoral. Iar în toamnă veneau alegeri parlamentare şi prezidenţiale... PNL, unul dintre stâlpii CDR-ului, se rupsese de Convenţie. Preşedintele ţării, susţinut şi susţinător al Convenţiei, era extrem de nepopular. PDSR părea să fie câştigătorul clar al alegerilor din toamnă.

                                (www.ap-arte.ro)

Dar CDR mai putea să joace o carte - şi asta, paradoxal, datorită eşecurilor propriei sale guvernări. Cu aproape un an înainte de alegerile din 2000, un premier tehnocrat fusese adus să conducă guvernul (miniştrii erau, bineînţeles, "politici"). Figura noului-venit inspira încredere liderilor CDR. Mugur Isărescu fusese guvernatorul BNR - adică deţinuse o funcţie de conducere într-o instituţie puţin vizibilă în spaţiul public dar cu o reputaţie de performanţă. Figura calmă şi detaşată, ochelarii (simbol al intelectualului sau profesionistului), tonul măsurat - toate păreau a fi ingredientele unui om politic capabil şi de calibru. După ani de zile de scădere a tuturor indicatorilor economici, în sfârşit economia românească era pe cale de a se reface. În curând şi populaţia urma să realizeze acest lucru. Mineriada din ianuarie 1999 părea să se nu fi întâmplat niciodată.

Mai mult, Mugur Isărescu era un om extrem de popular şi credibil. De-a lungul anului 2000, nivelul de încredere în Mugur Isărescu a fost la cote înalte: 37-39%, mai mult decât pentru orice politician cu excepţia liderului informal al opoziţiei (Ion Iliescu, 41%). Încrederea în noul premier era de fapt aproape dublă faţă de nivelul de încredere în preşedintele ţării!

Această situaţie a creat evoluţii noi. Procentul românilor care credeau că România merge într-o direcţie bună a crescut de la 10% (înainte de venirea lui Isărescu) la 16% (câteva luni mai târziu). Cifrele pot părea mici, dar e vorba de o creştere cu 60% în termeni relativi - aproape un milion de votanţi.

Pentru CDR, totul devenise deodată extrem de simplu. Mugur Isărescu era "locomotiva" care avea să ducă CDR la putere, "magicianul" care urma să şteargă din mentalul colectiv toate defectele guvernării. În contextul alegerilor prezidenţiale din 2000, Mugur Isărescu părea să fie un competitor redutabil pentru Ion Iliescu. Cu patru ani mai devreme, tandemul CDR (parlamentare) - Emil Constantinescu (prezidenţiale) obţinuse 3,5 milioane voturi. În mod evident, un fenomen asemănător urma să aibă loc şi în 2000.

Şi totuşi ... exista un detaliu sâcâitor. La sfârşitul anului 1999 intenţia de vot pentru CDR era de 17%. În mod surprinzător, instalarea noului prim-ministru la Palatul Victoria în luna decembrie nu mărise intenţia de vot pentru CDR. De-a lungul anului 2000 încrederea în Isărescu era stabilă la cote înalte, în timp ce "încrederea în CDR" o lua la vale. În primele şase luni de guvern Isărescu scorul CDR a scăzut 2%; în următoarele şase luni a mai scăzut încă 8%.

Ceva părea a fi în neregulă. Aşa că... Convenţia şi-a schimbat numele. Din "CDR" a devenit "CDR-2000". Numele era similar cu cel vechi, încercând să readucă amintirea momentului fericit din 1996. Un nume nou ar fi semnalat abandonarea proiectului politic. Toate opţiunile erau, de fapt, otrăvite.

Alianţe

"PNTCD, UFD, FER, ANCD si PM au semnat, ieri, intr-o conferinta de presa extraordinara, protocolul politic al CDR-2000. Liderii Conventiei considera ca aceasta alianta reprezinta cea mai importanta forta politica democrata din Romania, care isi asuma vocatia europeana si care va fi principalul actor, alaturi de PDSR, la alegerile din toamna acestui an".

... şi asocieri

"Cele cinci partide din CDR 2000 au semnat, marti, protocolul de asociere cu sase formatiuni civice (...) Formatiunile civice care au semnat protocolul de asociere sint: Asociatia Conventiei Democrate a Inginerilor (ACDI), Asociatia Nationala a Femeilor cu Diploma Universitara din Romania (ANFDUR), Asociatia Nationala a Proprietarilor de Pamint si Actionarilor din Agricultura - Propact, Conventia Medicilor Democrati din Romania, Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti (FRFDPLA) si Solidaritatea Universitara".

Implicaţii: Tot respectul pentru alianţele respective şi pentru oamenii care au făcut parte din ele, dar dacă adaugi mai multă apă chioară la o supă nu obţii mai multă supă. Ci la fel de multe mandate care distribuite la mai multe entităţi, fiecare cu propria sa poftă de putere. Se măreşte numărul de entităţi care trebuie să colaboreze - şi deci numărul potenţial de probleme. Dacă PNŢ - principalul partid al CDR şi CDR-2000 - nu încheia aceste alianţe, ar fi intrat în parlament.

Mesaje:

"Nu exista o strategie strict locala, ci va fi vorba doar de o aplicare pe teren a elementelor principale ale programului electoral. (...) Voi sustine realizarile actualului Guvern, care a facut destule lucruri bune, mai ales in domeniul legislativ si cel al deblocarii relatiilor internationale ale Romaniei. Consider ca avem subiecte clare, prin care sa demonstram ca actuala guvernare a insemnat un important pas inainte spre integrarea Romaniei in structurile europene si iesirea ei din zona gri", a declarat deputatul taranist Mihai Dorin.
De asemenea, deputatul a afirmat ca nu va ezita sa recunoasca marile greseli pe care le-a facut, in ultimii patru ani, Partidul National Taranesc Crestin Democrat; printre acestea - o politica de cadre deficitara la toate capitolele si numirea in functii foarte importante a unor oameni politici mediocri, ce nu s-au bucurat de nici un fel de credibilitate din partea populatiei. In acelasi timp, deputatul taranist a spus ca, din nefericire, actuala guvernare nu a reusit sa satisfaca cea mai importanta asteptare a electoratului: cresterea nivelului de trai.
"Cu toate acestea, eu cred ca avem cateva atuuri pe care le putem folosi in campania electorala. Tocmai de aceea, recomand colegilor de partid sa vina in fata electoratului cu un discurs sincer si deschis catre nevoile oamenilor", a afirmat Mihai Dorin.

Elemente cheie: realizările guvernului - guvernarea a fost un pas înainte - cadre deficitare - nu am satisfăcut aşteptări privind nivelul de trai - discurs sincer şi deschis către nevoile oamenilor.

Implicaţii: Votanţii aşteaptă un proiect legat de viitor - dacă eşti singurul care vorbeşte exclusiv despre trecut, te elimini singur din discuţie.
Dacă admiţi că ai greşit, nu vei reuşi prin asta să atragi votanţi din afara nucleului dur. Dar s-ar putea să enervezi, să şochezi sau să dezamăgeşti nucleul dur.
Discursul "sincer şi deschis" nu are niciun efect dacă nu eşti credibil. Prin sinceritate nu obţii încredere; încrederea în tine face ca părţi din electorat să creadă că eşti sincer.

Oponenţii

"Seful campaniei CDR 2000, Dorin Marian, a afirmat pe 26 octombrie ca o apropiere a PNL de PDSR este de natura sa prejudicieze viitorul tarii, intrucit PDSR valideaza un program declarat antireformist care poate sa duca la blocarea negocierilor de aderare la UE si a finantarii externe. Dorin Marian a atacat dur partidul lui Iliescu, considerat „piaza rea“ a Romaniei".

Implicaţii: Tema ideologică ("singuri pentru Europa, singuri împotriva stângii", după cum o denumea Ion Cristoiu) sau mesajele anti-Iliescu erau inutile într-o perioadă în care existau aspiraţii clare în legătură cu creşterea nivelului de trai. Oamenii care puteau accepta mesaje de acest tip erau fie votanţii cu un grad ridicat de ideologizare sau persoanele cu un nivel de trai îndestulător şi care nu îşi pierduseră încă încrederea în Convenţie. În 2000, cele două grupuri puse împreună erau prea puţin din totalul votanţilor.

Confuzia

Încrederea într-o personalitate nu este egală cu intenţia de vot pentru acea personalitate sau pentru partidul pe care această personalitate îl susţine. În cazul CDR-2000, confuzia a fost simplă şi gravă.

Cine erau cei 37-39% dintre români care aveau încredere mare sau foarte mare în Mugur Isărescu? Fundaţia Soroş/CURS au pus la dispoziţia publicului bazele de date ale sondajelor efectuate în acea perioadă. La întrebarea de mai sus se poate da acum un răspuns precis.

O primă observaţie: un sfert dintre cei care aveau încredere mare sau foarte mare în Mugur Isărescu erau pensionari, în majoritate covârşitoare votanţi de stânga. După ani de reforme dureroase, aceştia apreciau scăderea inflaţiei şi discursul profesionist, apolitic şi predictibil al lui Mugur Isărescu. Dar nu ar fi votat CDR, şi nu l-ar fi votat pe Mugur Isărescu la prezidenţiale. Voi elimina din discuţie acest grup.

Au mai rămas "cei care aveau încredere mare sau foarte mare în Mugur Isărescu, dar nu erau pensionari". Îi voi denumi "fanii". Îi voi compara cu "cei care aveau puţină încredere în Mugur Isărescu sau deloc, dar nu erau pensionari" ("scepticii"). Precum în matematică, am scos din discuţie pensionarii şi din celalaltă parte a semnului egal - mă interesează diferenţele reale dintre cele două grupuri, nu cele care ar putea fi introduse de faptul că într-un grup există pensionari şi în altul nu. Pentru a mări lizibilitatea, voi elimina cifrele cu excepţia cazurilor absolut necesare.

Ce rezultă din comparaţie?

Într-o măsură mai mare decât scepticii, fanii erau:

- bărbaţi

- locuitori ai Transilvaniei

- locuitori din mediu urban

- absolvenţi de facultate.

Fanii erau mai optimişti (un sfert dintre ei considerau că România se îndreaptă într-o direcţie bună, faţă de doar 9% dintre sceptici). Fanii erau mai mulţumiţi de viaţa lor, mai încrezători în viitor, discutau mai des despre politică decât scepticii. 20% dintre fani aveau sau avuseseră o firmă, faţă de 11% dintre sceptici. Nu ar trebui să te surprindă că fanii erau mai dispuşi să-şi deschidă o afacere în caz că şi-ar pierde locul de muncă sau afacerea actuală (47% faţă de 35% dintre sceptici) sau mai dispuşi să plece din ţară dacă şi-ar fi pierdut locul de muncă sau afacerea actuală (49% faţă de 36%). Încrederea în bănci era sensibil mai mare în rândul fanilor decât în rândul scepticilor.

Să trecem la bani.
Venitul mediu al unui "fan": 25 de milioane lei.
Venitul mediu al unui "sceptic": 20 de milioane lei.
(Diferenţa este de 20% în termeni relativi. Venitul mediu net în acel moment era de ... 20,3 milioane lei).

În ceea ce priveşte deţinerea unui telefon mobil sau a unui calculator, fanii erau mai dotaţi, fără ca diferenţa să fie foarte mare.

Toată energia debordantă pe care o degajă acest portret-tip al fanilor avea şi costuri. 18% dintre fani consumaseră diazepam, extraveral sau rudotel în luna anterioară, faţă de doar 13% dintre sceptici.

Un detaliu semnificativ: cu cât erai mai în vârstă în 2000, cu atât mai mare probabilitatea să ai încredere în Mugur Isărescu.

Când trecem la analiza răspunsurilor la întrebări de natură politică, greşeala CDR devine evidentă. La întrebarea "Care este personalitatea politică în care aveţi cea mai mare încredere?", doar 9% dintre fanii lui Mugur Isărescu îl indică pe acesta. Susţinerea pentru preşedintele Constantinescu este dublă în rândul fanilor prin comparaţie cu scepticii, dar marile diferenţe sunt Meleşcanu (în + faţă de sceptici) şi Corneliu Vadim Tudor (în - faţă de sceptici).

CDR obţine un scor dublu în rândul fanilor prin comparaţie cu intenţia de vot a scepticilor (8% faţă de 4%), ca şi APR (17% vs. 10%). PDSR ocupa locul întâi în orice clasament - al fanilor sau al scepticilor - dar cu o diferenţă semnificativă: 35% din voturile fanilor vs 53% din voturile scepticilor. Încrederea în Ion Iliescu era la cote extrem de înalte - peste 30% - atât în rândurile fanilor cât şi într-ale scepticilor. Ca element de picanterie, aproximativ 10% dintre fanii lui Mugur Isărescu erau... votanţi PRM şi aveau încredere mare sau foarte mare în Corneliu Vadim Tudor.

Vorbim oare de o clasă de mijloc orientată politic spre stânga? Nu chiar. Nivelul de încredere în liberalul Valeriu Stoica era de patru ori mai mare în rândul fanilor decât în rândul scepticilor (23-6), o situaţie asemănătoare întâlnindu-se în privinţa liderilor PNŢ, precum Ioan Diaconescu (12-3) sau Victor Ciorbea (20-6). Fără ca intenţia de vot PD să fie semnificativă, 35% dintre fanii lui Mugur Isărescu aveau încredere mare sau foarte mare în Traian Băsescu - faţă de doar 10% dintre sceptici. E important să ne amintim ce reprezenta Traian Băsescu la acel moment, înainte de alegerile locale din 2000 -  o figură aparte, care critica CDR din interiorul coaliţiei de guvernare.

Ce înseamnă toate aceste informaţii? Cum se poate încadra într-un profil mai degrabă dinamic, alert, urban şi afluent opţiunea de vot pentru Ion Iliescu (detalii mai jos) sau PSDR? Rândurile care urmează reprezintă o încercare de a explica situaţia, fără să am pretenţia că sunt exhaustive.

1. În majoritatea cazurilor, încrederea într-o personalitate publică "uneşte" temporar şi iluzoriu grupuri sociale care nu au nimic în comun din punct de vedere politic şi care nu pot fi mobilizate ca atare. Este greu să înţelegem care sunt resorturile pe baza cărora susţinători fervenţi ai lui Corneliu Vadim Tudor au declarat în luna mai a anului 2000 că au încredere mare sau foarte mare în Mugur Isărescu. Dar este uşor să înţelegem de ce Convenţia nu a putut să-i transforme în susţinători ai săi, sau de ce ei nu au votat pentru Mugur Isărescu la alegerile prezidenţiale.

2. Încrederea într-un lider politic anume este rareori cel mai important lucru pentru un votant. Conform sondajului CURS din noiembrie 2000, 34% dintre fanii lui Mugur Isărescu afirmau că îl vor vota pe Ion Iliescu la alegerile prezidenţiale care urmau să aibă loc în câteva zile. Şi asta pentru că, de fapt, aceşti 34% ... nu erau fanii lui Mugur Isărescu, ci susţinători ai lui Ion Iliescu care, fără maliţiozitate, acordau încredere şi altor politicieni decât favoritului lor.

3. Între încredere şi voturi este un drum lung. Cu câteva săptămâni înainte de alegeri, doar 29% dintre "fanii" lui Mugur Isărescu intenţionau să voteze pentru acesta la primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2000. Doar 19,6% dintre "fanii" lui Mugur Isărescu intenţionau să voteze pentru CDR-2000 la alegerile parlamentare organizate în acelaşi an. Prin comparaţie, Ion Iliescu urma să fie opţiunea de vot a 75% dintre cei care aveau mare sau foarte mare încredere în el. 

4. Eşecul CDR atinsese proporţii atât de grave încât grupuri tradiţionale de susţinători ai Convenţiei alegeau, în mod raţional şi transparent, să susţină alte forţe politice. Numărul mare de opţiuni (PD, APR, PNL, PRM) precum şi diversitatea acestora permiteau oricărui alegător dezamăgit de CDR să opteze pentru altceva decât PDSR fără să trebuiască să se întoarcă la Convenţie. Dimensiunile acestui exod nu pot fi exprimate în cuvinte în mod adecvat. CDR 2000 nu putea mobiliza decât un nucleu dur, de aproximativ 5-7% din populaţie, fiind total epuizată ca alternativă politică şi lipsită de capacitatea de a comunica cu restul electoratului.

5. Alipirea imaginii politicianului de imaginea partidului sau invers poate da greş pur şi simplu prin ineficienţă. CDR 2000 nu l-a asumat niciodată în mod consistent pe Mugur Isărescu drept politicianul său - şi invers. La şase luni după instalarea la Palatul Victoria, doar 7% dintre oamenii care aveau încredere mare sau foarte mare în Mugur Isărescu ar fi votat CDR-2000. Cu câteva săptămâni înainte de alegeri, acest procent crescuse la .... 14%. În rândul susţinătorilor lui Mugur Isărescu, intenţia de vot pentru PDSR era de 40%. În mod evident, CDR 2000 şi Mugur Isărescu erau două entităţi diferite pentru alegători - prima uzată şi necredibilă, a doua demnă de încredere şi respect.

6. Mentalul colectiv şi probabil şi modul în care ne este prezentată istoria deformează grav percepţiile politice. Ştefan cel Mare a fost un domnitor puternic, dar ignorăm cât de puternic a devenit el datorită Moldovei, şi nu invers. Pentru fiecare Carol I există zece Ştefan cel Mare. În alte cuvinte, mitul omului politic providenţial ("magicianul") ignoră realităţi organizaţionale şi imagologice încetăţenite în ani de zile. De multe ori, organizaţia (de partid) face omul, şi nu invers. Mugur Isărescu ar fi fost util pentru a menţine scorul CDR la nivelul pe care îl avea în momentul în care sosise la Palatul Victoria - 17%. Punctul următor explică de ce acest lucru nu s-a întâmplat.

7. Coalizarea unui politician credibil cu o organizaţie politică necredibilă poate avea efecte nescontate. Este posibil ca politicianul să fie tras în jos, în loc ca partidul să fie tras "în sus".

Concret? La punctul 3. am făcut referire la cei care spuneau că l-ar vota pe Mugur Isărescu. O treime dintre ei nu au făcut acest lucru. În loc de 1,54 milioane voturi, Mugur Isărescu a obţinut 1,07 milioane. CDR a obţinut abia 546 mii de voturi (mai puţin decât UDMR!). Cu 1,07 milioane voturi, adică cele obţinute cu chiu, cu vai de Mugur Isărescu, CDR - varianta 2000 - intra în parlament. Dar pentru asta ar fi trebuit să ştie să-l folosească, şi nu să aştepte să fie folosiţi de el.