Joc contrafactual: Roman, candidat la preşedinţie în 1992

Realitatea: în 1992 FSN (ulterior devenit PD/PDL) a gafat. În loc să-şi trimită liderul cel mai vizibil şi carismatic în lupta pentru prezidenţiale, a optat pentru Caius Traian Dragomir, care a primit de două ori şi jumătate mai puţine voturi decât partidul.

Jocul: ce s-ar fi întâmplat dacă Petre Roman ar fi candidat?

Folosind un pic de statistică, putem creiona răspunsul prin triangulare. Din nefericire va trebui să ignorăm numărul imens de voturi nule de la parlamentare (1,5 milioane), întrucât nu putem specula încotro s-au dus iar rezultatele de la prezidenţiale nu evidenţiază ce şi cum.

1. Raportare la ceilalţi candidaţi

Pentru fiecare 100 voturi luate de FDSN, Iliescu a mai obţinut încă 80. Valori asemănătoare se regăsesc la Constantinescu (68), Mânzatu (76) dar nu la Funar (46).

Pornind de la numărul de voturi obţinut de FSN, putem specula: o candidatură a lui Petre Roman ar fi înregistrat între 1,6 şi 2 milioane voturi (nu ştim dacă impactul său în afara electoratului FSN ar fi fost mai slab, ca a lui Funar, sau mai puternic, precum în cazul lui Iliescu). Imediat ajungem şi la procente...

2. Raportarea la FDSN

Raportul de forţe la parlamentare între FDSN şi FSN a fost de 3-la-1.

Dacă aplicăm raportul şi între Iliescu-cel-din-realitate-şi-Roman-candidatul-contrafactual, Petre Roman ar fi obţinut 1,7 milioane voturi.

3. Raportarea la CDR

Raportul de forţe la parlamentare între CDR şi FSN a fost de la 2-la-1.

Dacă aplicăm raportul şi între Constantinescu-cel-din-realitate-şi-Roman-candidatul-contrafactual, Petre Roman ar fi obţinut 1,85 milioane voturi.

Am ajuns la valori apropiate. Voi alege o valoare de mijloc, dar faptul că Petre Roman ar fi primit, teoretic vorbind, 1,75 milioane voturi nu ajută prea mult. E nevoie de procente. Numărul persoanelor prezente la vot a fost egal la parlamentare şi prezidenţiale, deci ştim că faptul că Roman n-a candidat nu a condus spre absenteism sau anulări numeroase de voturi la prezidenţiale.

Cum în turul unu s-au înregistrat 11,88 milioane voturi valide, scorul lui Petre Roman ar fi fost 1,75 / 11,88 = 14,7%.

Scorurile celorlalţi s-ar fi modificat şi ele. Emil Constantinescu nu ar fi pierdut foarte multe voturi: deja suma voturilor de la parlamentare pentru CDR, PNL şi UDMR e foarte apropiată de numărul de voturi primit de el la prezidenţiale.
Rămân totuşi 1,2 milioane persoane care au votat la prezidenţialele din realitate pe altcineva decât pe Caius Dragomir dar care, în scenariul nostru, l-ar fi votat pe Roman. Am ales să "ciupesc" 100 de mii de voturi de la fiecare din candidaţii mici (Funar, Mânzatu, Druc) şi 900 de mii de la Iliescu.

Caz în care ierarhia ar fi arătat astfel:

Iliescu 39%   (în realitate 47%)
Constantinescu 31%   (în realitate 31%)
Roman 14,7%   (în realitate C. Dragomir a luat 6%)
Funar 10%   (în realitate 11%)

În turul doi, în realitate, Emil Constantinescu a primit 700 mii de voturi mai mult decât în primul tur.
Nu ştim însă câte au venit de la cei care-l votaseră pe C. Dragomir ("feseniştii", 560 de mii de persoane).
Situaţia se află între două extreme: fie niciun fesenist nu l-a votat pe Constantinescu, fie toţi au făcut acest lucru.
Dacă Petre Roman ar fi candidat şi ar fi ales să-l susţină în turul doi pe Constantinescu, acesta ar fi primit între 1,7 şi 2,45 milioane de voturi mai mult (diferenţa se datorează celor două extreme despre care scriam mai sus). Astfel, Constantinescu ar fi luat între 6,3 şi 7,1 milioane voturi, adică între 53% şi 59% din voturi. O victorie nu foarte mulţumitoare, întrucât CDR+FSN+UDMR aveau mai puţin de 50% din mandatele din parlament...