Primarii garantează rezultate bune - mit sau nu?

Dacă numărul primarilor unui partid ar fi fost în strânsă legătură cu scorul la parlamentare al partidului sau scorul candidatului respectivului partid la președinție, atunci:

a. în 2000 PSD ar fi obținut la parlamentare mai puține voturi decât suma PNL+PD+CDR2000+APR.
PSD avea 1051 de primari.
Cele patru forțe menționate mai sus aveau 1163 de primari, cu 110 mai mulți decât PSD.
Însă...
La parlamentare PSD a obținut cu 13% mai mult decât suma scorurilor celor patru competitori politici.
La prezidențiale Iliescu a obținut cu 12% mai mult decât suma scorurilor candidaților celor patru forțe politice.

b. Vadim, bazându-se pe cei 65 (șaizeci și cinci) de primari ai PRM, nici n-ar fi existat în prim-plan. Acești 65 de primari erau 0,2% (!) din totalul primarilor din România.

c. În 2004 Adrian Năstase ar fi obținut peste 50% din voturi în primul tur, un scor care ar fi fost dublu față de cel al lui Traian Băsescu.

Alianța PSD+PUR avea 1826 de primari, adică 57,5% din totalul primarilor din România.
Primari PNL sau PD erau 833, nici măcar jumătate.

În realitate Năstase a obținut 41% din voturi și Traian Băsescu 34%.

d. La europarlamentarele care au avut loc acum câteva luni, alianța PSD+UNPR+PC (aproximativ 1230 de primari) ar obținut mai puține voturi decât suma voturilor primite de PNL și PDL (însumat 1570 de primari).

În realitate PSD+UNPR+PC, deși aveau 340 de primari mai puțin, au primit 10% mai mult.

Exemplele pot continua.

Dar președinții de consilii județene? Oamenii care direcționează bugete au teoretic capacitatea de a "reorienta" primarii din județul lor, chiar dacă e vorba de primarii altor partide.

E interesant că în 2009, între turul unu și turul doi, tabăra câștigătoare în țară a uitat să facă asta. PSD și PNL cumulau 22 de președinți de consilii județene. PDL doar 14. Raportul dintre scorul lui Geoană și scorul lui Traian Băsescu în turul doi nu a fost de 22-la-14, ci mult mai strâns. Atenție, București-ul nu a denaturat rezultatele în favoarea lui Traian Băsescu, în capitală Geoană ocupând locul unu.

Europarlamentarele recente au arătat că președinția de CJ nu garantează scoruri bune în județul respectiv:
În Alba, PDL a obținut un pic peste un sfert din voturi.
În Bihor PNL a luat 17%.
În județul Constanța PSD+UNPR+PC=doar 34%. Pare mai mult, dar să nu uităm ce înseamnă asta: două treimi din votanții din județ au optat pentru altceva.

Am luat un exemplu din fiecare partid major, lista poate fi continuată fără dificultăți întrucât există multe cazuri de acest tip.

Ce înseamnă toate astea? Să nu conteze oare câți primari ai? Evident că e bine să ai primari mulți, dar:

- în orașele mari votanții sunt mulți dar primarii puțini. Un primar de oraș mare poate aduce de zeci de ori mai multe voturi decât un primar de comună, chit că în ambele cazuri e vorba de câte 1 (un) primar. Mai simplu spus, un primar de comună cu 2000 de voturi e mai util decât trei primari de comune care însumează 1500 de voturi;

- un primar de comună dedicat mobilizării votanților e mai util decât patru primari leneși din acest punct de vedere sau nu foarte interesați;

- dacă performanțele bune în alegeri ale primarului nu se traduc în scoruri bune pentru partid sau candidatul partidului, utilitatea respectivului primar în planul alegerilor e mult mai mică decât pare. Un om care câștigă alegeri cu 70% dar nu-ți poate aduce nici măcar 35% la prezidențiale sau parlamentare are o importanță simbolică mare, dar practic vorbind redusă.

- o campanie inteligentă poate face dintr-un outsider primar, în ciuda intențiilor de vot tradiționale din zona respectivă (ex. un PNL-ist care devine primar într-o localitate dintr-un județ dominat în totalitate de PSD). Dacă însă primarul respectiv nu reflectă imaginea sa bună asupra partidului, incidentul electoral prin care a devenit primar rămâne incident, iar - în liniile exemplului - locuitorii urbei respective vor continua să voteze PSD în alegeri parlamentare sau prezidențiale. Nici nu mai discut cazul în care respectivul primar își dezamăgește votanții.

- primarii aleși pe baza unor "valuri" electorale vor muri cu "valurile" următoare. Problema este că între timp respectivii primari apar pe hârtie ("avem X sute de primari!") dar sunt inutili politic. Concret: ajungi primar într-un set de circumstanțe politice; circumstanțele se schimbă - alianțe apar sau dispar, figuri populare devin brusc necredibile - și deodată susținerea de care te bucuri devine extrem de greu de tradus în voturi pentru partidul tău sau candidatul său la prezidențiale.