Băsescu vs. Iohannis

Observații scurte:

1. Hai să oprim o confuzie care circulă mult prea des. Poți să fii un președinte care-și îndeplinește obiectivele și, simultan, un politician de nota trei. Poți să îți atingi țintele pe politică externă, să cârmești/reformezi instituții ale statului după cum îți planificaseși și, simultan, să dai chix când vine vorba de organizații, politicieni și voturi. Confuzia e ușor de făcut (până la urmă președintele și politicianul sunt, fizic vorbind, același om); comit această confuzie fani și inamici deopotrivă. Dar asta nu înseamnă că eroarea trebuie să persiste. Realitatea, de altfel, încurajează din ce în ce mai clar la conștientizarea disocierii între cele două aspecte. De exemplu...

2. ... pentru președintele Băsescu, o victorie a lui Ponta ar fi un dezastru, practic distrugându-i toată munca.
Pentru politicianul Băsescu ar fi o imensă oportunitate de a prelua PDL. Pe o dreaptă făcută șvaițer, demoralizată și cu lideri decapitați poate-poate că există o șansă de a salva PMP (detalii imediat mai jos).

O victorie a lui Iohannis ar garanta fuziunea PNL și PDL, în ciuda celor spuse de președinte (de ce? #pentrucăBerlin, #pentrucăPPE, #pentrucăMerkel). PMP s-ar pomeni izolat la localele din 2016, un partiduleț fără structuri rătăcit printre gleznele a doi titani electorali în contextul în care votul are loc într-un singur tur, iar cu un scor de 7-10% peste tot în țară câștigi 0 primării și ceva poziții de consilieri locali, adică mult prea puțin pentru ambițiile lui Traian Băsescu sau ale Elenei Udrea. Crahul PMP la localele din 2016 periclitează șansele partidului de a intra în parlament după noiembrie 2016 sau, în cel mai bun caz, reduce PMP la statutul de partid-balama, iarăși prea puțin pentru orgoliile personale implicate.
Atâta timp cât o președinție Iohannis însemna garantarea proiectelor președintelui, am fi putut vorbi de un conflict între interesele președintelui Băsescu și cele ale politicianului Băsescu. Pentru președinte ar fi fost preferabil să câștige Iohannis, pentru politician ar fi fost preferabil să câștige Ponta.

Acest conflict tocmai a fost rezolvat public de Traian Băsescu: n-are încredere în niciunul din ei. Din punctul de vedere al președintelui, amândoi sunt la fel de inutili. Implicit, ce mai rămâne sunt interesele politicianului.

3. Atâta timp cât ajungi în turul doi și diferența față de locul unu nu e oripilantă (16% în 1992), contează mai puțin scorul obținut în primul tur cât capacitatea de a obține aliați în turul doi. Oricum candidații anti-PSD au scoruri în aceeași marjă:

31% în 1992
28% în 1996
28% în 2000
34% în 2004
32% în 2009

Privind lucrurile astfel, în turul doi Iohannis ar trebui să stea mult mai prost decât stă de fapt:
Spațiul pro-Udrea îl atacă cu aproape toată muniția din dotare.
Votanții lui Tăriceanu sunt în mare parte fideli proiectului USL și i-au întors deja spatele.
Pentru electoratul lui Macovei el este un ... uselist.
Micuțul public Dan Diaconescu/Vadim consumă cu pasiune discursul A3/RTV care-l identifică pe Iohannis drept ... băsist.
Elementul cel mai important al recentului sondaj INSCOP se găsește pe pagina șapte, unde se vede că nu există un rezervor imens de anti-pontiști care se încălzesc pe marginea terenului, așteptând turul doi ca să-i dea în cap actualului prim-ministru cu ștampila.

Te și miri că Iohannis, în ciuda faptului că e atacat de toți, reușește să ia 46 de procente în al doilea tur. În ciuda propagandei anti-Iohannis încă există sute de mii de oameni care votează pe altcineva decât pe Iohannis în primul tur dar care votează anti-PSD în turul doi orice-ar fi. Acum însă Traian Băsescu a dat primul semnal că Iohannis nu e OK pentru el. Această poziționare poate să-l mai coste pe candidatul ACL câteva procente. Observația următoare e înrudită cu aceasta.

4. Privesc cu amuzament apelurile la înlocuirea candidatului ACL. Situația lui Iohannis nu e roză, dar în perspectiva turului doi este mult mai bună decât a lui Boc, Antonescu, Predoiu, etc. Diferența este atât de mare că poate fi considerată rizibilă. Toți candidații potențiali cei pe care i-am enunțat mai devreme au probleme majore în a capta toate bucățile electoratului non-PSD. Față de fiecare există bucăți care-l văd fie drept "băsist, deci nevotabil" sau "participant la lovitura de stat din 2012, deci nevotabil". Ceea ce îi duce la scoruri de tur doi precum cel al lui Vadim din 2000 (sub 40%). Singurul mod de a se depăși aceste granițe era un candidat care să nu fie asumat de niciuna din tabere dar votat de toate. Iohannis este și el pe cale să fie integrat în narațiuni care împart electoratele dreptei în loc să se unească. Dacă operațiunea are succes, se va duce el și spre 40%.

De câteva luni spun și scriu că Ponta nu va câștiga alegerile, ci că dreapta le va pierde.
Această idee trebuie acum adaptată și reformulată: dreapta nu va pierde alegerile, se va bate singură și îi va place.

5. După aceste alegeri sper că va muri un mit periculos și păgubos. Se spune că "electoratul de dreapta" este superior numeric celui al PSD dar că uneori părți din el nu vin la vot. În realitate, numărul voturilor obținute de oponenții PSD fluctuează într-o asemenea măsură că este clar că nu există un electorat statornic, cu valori comune și identitate unitară. Pentru fiecare vot după cel cu numărul 1 300 000 trebuie muncit, trebuie persuasiune, trebuie performanță politică (primele 1,3 milioane sunt garantate, dar total insuficiente pentru victorie).

Acest lucru este important pentru că milioanele de voturi pe care partidele și politicienii anti-PSD se bazează trebuie câștigate și nu readuse la matcă. Diferența nu pare semnificativă dar este colosală.

6. Din interviul acordat ieri de Traian Băsescu încercarea de frângere a alianței dintre PDL și Iohannis e cea mai importantă linie de atac. Asupra lui Predoiu probabil că există acum o presiune imensă să își anunțe candidatura ca independent sau să treacă cu bagaje cu tot în tabăra Udrea pentru a fragmenta voturile. Idem Boc, dar la un nivel ceva mai mic. Nu mai vorbesc despre organizațiile de partid ale PDL.

Planul de la Cotroceni e banal și poate fi intuit fără cine știe ce acces la surse din interior: Udrea/PMP + organizațiile PDL > organizațiile PNL + cât obține Iohannis pe persoană fizică. Ceva de genul 22% vs. 20%. Între turul unu și turul doi Udrea îl nominalizează pe Iohannis prim-ministru. S-ar realiza astfel joncțiunea băsiștilor și liberalilor contra lui Ponta. Fundația e însă putredă. Cu care ocazie ajungem și la ultima observație, una orbitor de simplă și extrem, extrem de succintă:

7. Din totalul românilor care intenționează să voteze în primul tur al alegerilor prezidențiale, 92% (nouăzeci și doi la sută) nu votează candidatul indicat de Traian Băsescu.