În 1996 Roman avea votul a 50% din cei care veniseră la vot în primul tur dar nu optaseră nici pentru Iliescu, nici pentru Constantinescu.
Antonescu în 2009 se afla într-o situație identică.
Vadim în 2004 la fel.
Acești oameni aveau o voce puternică, electoratele lor erau vitale, o mare parte din destinul alegerilor depindea de ei și de votanții lor.
Ei bine, în 2014 e greu de crezut că ocupantul locului trei va avea mai mult de 30% din votanții non-Ponta și non-Iohannis.
În termeni absoluți, o altă premieră: pentru prima dată din 1990 încoace locul trei nu va avea un milion de voturi.
Acestea fiind spuse...
Mă uit la 6 sondaje de la cinci firme, efectuate în ultima lună.
Udrea ia medalia de bronz în 3 astfel de sondaje, Tăriceanu în 2, Macovei în 1.
Fiecare din cei trei candidați are propriul său lait-motiv socio-electoral, specific și diferit de al celorlalți.
Scorul Elenei Udrea e impredictibil sau, după cum spune o frumoasă expresie americană, "all over the map". Poate lua 480 de mii de voturi sau 800 de mii. Înainte de ultima săptămână se stabilizase oarecum:
între 500 de mii și 590 de mii de votanți loiali
+
încă 250 de mii de persoane a căror prezență la vot nu era certă.
Între timp mărimea bazinului total (suma celor două grupuri) pare să se fi redus cam cu 120 de mii de persoane, formula rescriindu-se astfel:
480 de mii de votanți loiali
+
200 de mii de persoane a căror prezență la vot nu era certă.
Mă aștept ca, până în ziua votului, să mai aibă loc modificări în fel și chip, fiind probabil ca scandalul "Paris" să energizeze niște votanți care ezitau.
În planul susținerii electorale Tăriceanu e predictibil și stabil. Niciun sondaj nu arată că ar putea obține mai puțin de 510 mii voturi; niciun sondaj nu sugerează că ar trece de 670 de mii de voturi. Nu există trend-uri în timp. Dimensiunile electoratului nu sunt modificate de prezența la vot, în alte cuvinte nu există o stratificare duală precum la Elena Udrea.
Cei doi candidați au marje numerice care se suprapun. În alte cuvinte, Tăriceanu poate obține mai multe voturi (ex. 600 de mii) decât Udrea (ex. 530 mii) sau Udrea (ex. 630 de mii de voturi) să-l depășească pe Tăriceanu (ex. 520 de mii).
Până la sondajul IRES făcut public în seara zilei de 30 octombrie, situația Monicăi Macovei părea foarte clară: între 370 și 500 de mii de votanți. Un sondaj era excepția de la regulă: CCSCC (21-24 octombrie) indica un număr de votanți mult superior celor indicate mai sus.
Datele celui mai recent sondaj IRES pot fi citite însă în felul următor: numărul total al celor care se gândesc să voteze pentru Monica Macovei este mai mare de 570 de mii. O participare exemplară la vot a acestui electorat poate încurca apele.
Dacă din electoratele celor trei candidați se mobilizează serios cel puțin două, va fi deranj mare de tot la exit poll-uri. Recomand răbdare și tutun.
Se iau sondaje de opinie şi alte informaţii statistice. Se pun un strop de inteligenţă şi câteva grame de logică. A se servi fierbinte cu un pahar de echidistanţă.
Faceți căutări pe acest blog
vineri, 31 octombrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.