2010 vs. 2013: ce s-a schimbat în sondaje?

Observaţiile de mai jos au fost făcute pe baza unei comparaţii între datele furnizate de sondajele CCSB în mai 2010 (după tăieri) şi februarie 2013.

1. În ultimii trei ani încrederea în principalii lideri politici a crescut. De la Oprescu până la Băsescu sau Boc, toţi politicienii importanţi au acum mai mulţi susţinători sau pur şi simplu români care îi creditează.

Până şi G. Becali, în ciuda apariţiei în plan politic a lui Dan Diaconescu, stă mult mai bine decât acum trei ani.

Excepţia de la regulă este Crin Antonescu. El şi-a păstrat numărul relativ înalt de susţinători pe care îi atrăsese după prezidenţialele din 2009, dar nu a avansat.

2. Deja în mai 2010 scorul partidelor care urmau să compună USL era de aproape trei ori mai mare decât scorul PDL. După un moment de reviriment cu ocazia alegerilor locale (raport 1/2 faţă de USL), fostul partid de opoziţie a revenit la situaţia anterioară.

3. Alierea PNL cu PSD, previzibilă în urma poziţionărilor de pe scena politică din perioada 2005-2009, nu a dus la pierderi nete de electorat pentru PNL.

Acest lucru nu este surprinzător, întrucât formarea Alianţei DA nu a dus la o abandonare a PNL de către votanţii săi ("v-aţi aliat cu stânga!") sau la un crah al PD ("v-aţi aliat cu dreapta!").

În numele luptei împotriva forţei aflate la putere într-o poziţie de superioritate evidentă, electoratul român în genere apreciază alianţele şi le încurajează.

4. În clipa de faţă, aproximativ un sfert din românii aflaţi în ţară au încredere în Victor Ponta nu pentru că ar fi votanţi PSD, ci pur şi simplu pentru că au un interes concret ca el să reuşească în a guverna bine România.

5. ...de altfel, indiferent de ce partid sau lider politic vorbim, încrederea în lideri este mult mai mare decât încrederea în partide.

Concret: din motivul menţionat mai sus, doar o treime din cei care au încredere în Victor Ponta ar vota PSD. Pare puţin, dar este o cotă parte mai mare decât reuşesc liderii altor partide, de la putere sau din opoziţie.