Pe baza interogării unui supraeşantion (5071 de persoane!) s-a tras concluzia că procentul de români care fumează s-a redus de la 32% la 26% în doar doi ani. Teoretic, dacă lucrurile continuă în ritmul ăsta în vreo zece ani am deveni o ţară de nefumători. În practică, lucrurile nu stau chiar aşa - precum la intenţia de vot pentru partide, cu cât procentul iniţial este mai mic cu atât scăderile ulterioare vor fi mai mici, pentru că se ajunge la "nerv", adică la fumătorii înrăiţi sau fanii înrăiţi ai unui partid sau altuia. Care sunt mai greu de convins...
Există aici trei veşti bune şi una proastă. Lăsând la o parte pe foştii fumători, pentru care starea de sănătate se va îmbunătăţi simţitor, să nu uităm că bolile grave cauzate de fumat sunt şi scumpe. Scumpe pentru spitale, scumpe pentru pacienţi. În contrapondere, sistemul de pensii va trebui să susţină oameni care - pentru că s-au lăsat de fumat - vor colecta pensii. Vi se pare un lucru cinic? Gândiţi-vă că dacă am fi cu adevărat cinici, toată lumea ar fi încurajată să fumeze: venituri în plus la buget de la oameni care contribuie la sistemul de pensii dar care nu vor mai ajunge să primească pensii, sau o vor face pentru un interval redus de timp. De fapt, în capitalismul actual contează mai mult condiţia de angajat decât cea de partener al bugetului de stat (contributor şi/sau beneficiar), iar un angajat care fumează costă firma mai mult decât un nefumător: concedii medicale, productivitate mai scăzută datorită pauzelor, etc. Stricto sensu, cetăţenii şi angajatorii sunt avantajaţi de scăderea numărului de fumători, sistemul de sănătate câştigă, iar cel de pensii pierde, dar pe termen foarte foarte lung. Avantajele obţinute de angajatori din creşterea de productivitate şi implicit venituri superioare din taxe la bugetul de stat sunt nimic pe lângă 80-90 de pensii de plătit în plus.
Despre motivele invocate în studiu... am dubii. 28% s-au lăsat din motive de sănătate, iar 17% vroiau să se lase şi acum au căpătat curaj. Oare oamenii nu ştiau de riscuri în 2009? Am devenit o ţară de oameni plini de voinţă în ultimii doi ani? Motivele invocate de cei care s-au lăsat în ultimii doi ani nu sunt specifice, ele nu explică de ce între 2009 şi 2011 numărul fumătorilor din România s-a redus mai mult decât între 2003 şi 2009. Cred că factorul financiar este unul important. În condiţiile unei inflaţii serioase - am fost locul 1 în UE vreo douăsprezece luni la rând! - şi a incertitudinii locurilor de muncă, un gălăţean sau bistriţean care câştigă salariul mediu pe economie (1600 lei) şi fumează un pachet pe zi (300 lei/lună) cheltuieşte aproape 20% din salariu pe ţigări. Ceea ce este, bineînţeles, enorm.
Se iau sondaje de opinie şi alte informaţii statistice. Se pun un strop de inteligenţă şi câteva grame de logică. A se servi fierbinte cu un pahar de echidistanţă.
Faceți căutări pe acest blog
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
-
►
2018
(16)
- ► septembrie (4)
-
►
2016
(27)
- ► septembrie (2)
-
►
2014
(65)
- ► septembrie (4)
-
►
2013
(133)
- ► septembrie (13)
-
►
2012
(200)
- ► septembrie (11)
-
▼
2011
(77)
-
▼
noiembrie
(20)
- Naţie bolnavă - partea 2
- Patru Premize Optimiste
- Naţie bolnavă - partea 1
- Despre fumat. În România.
- România: nici nord, nici sud. UE?
- Legende şi iluzii despre suspendarea din 2007
- Suspendarea: 2 postere în conflict
- 365 de zile în 36,5 rânduri
- Rezultatele din 2012: ceaţa începe să se ridice
- Cum votul uninominal va schimba totul
- Credeţi în FSN?
- Stop-cadru cu un an înainte de alegeri
- Ce iubesc românii vs. ce iubesc britanicii
- Mitul 382: "Crin Antonescu scade în sondaje"
- România, circa 2016
- Gerontocraţia decide în România
- Trei votanţi
- Sondaj IMAS. Veşti proaste pentru partidele mari
- Oameni roşii, oameni portocalii şi munca la negru
- "Vă rog să trageţi pe stânga!" - cazul UNPR
- ► septembrie (23)
-
▼
noiembrie
(20)
Si unii s-au lasat si datorita conditiilor restrictive din spatiile publice. Sa fumezi in frig afara, de parc-ai fi puscarias in Siberia is certainly no fun :)
RăspundețiȘtergere