Partid / ani | 1999-2000 | 2003 - 2004 | 2007-2008 |
PSD | 46 (37*) | 43 (36,6*) | 23 (33) |
PD | 6 (7,5) | 7 (ADA: 31,2) | 35 (32,3**) |
PNL | 7,5*** | 16 (ADA: 31,2) | 14 (18,5) |
PRM | 8 (21) | 16 (13) | 5 (3,1) |
CDR/ CDR2000 | 17 (5***) | - | - |
APR | 13 (4,1) | - | - |
PLD | - | - | 4,7 (**) |
PNG | - | - | 5,6 (2,2) |
* = dar în alianţă cu PC
** = PLD a fuzionat cu PD înainte de alegeri
*** = PNL a părăsit CDR înainte de alegeri
Hai să citim tabelul acesta pe baza unor întrebări de bun-simţ:
Există partide sau segmente ideologice vulnerabile în mod tradiţional? Nu. Toate partidele, din toate părţile spectrului politic, au pierdut sau au câştigat procente între anul anterior alegerilor şi momentul votului.
Pot avea loc schimbări spectaculoase între anul anterior alegerilor şi alegerile propriu-zise? Da: ca să luăm doar exemplul unui partid, social-democraţii au pierdut 9% între 1999 şi 2000; au pierdut 6% între 2003 şi 2004, şi au câştigat 10% între 2007 şi 2008. Cazul PRM în perioada 1999 (8%) - 2000 (21%) este cu adevărat ieşit din comun din acest punct de vedere.
Se poate pierde locul 1? Ierarhia s-a schimbat o singură dată în trei situaţii: PDL ar fi ocupat locul 1 în 2007, dar un an mai târziu a luat locul 2.
În anul de dinaintea alegerilor, cine creşte ca intenţie de vot - opoziţia sau puterea? Răspunsul ar putea fi simplu: "da - întotdeauna opoziţia!" Ajută însă să precizăm despre care opoziţie vorbim. În 2000 PSD a pierdut voturi faţă de 1999 iar PRM a câştigat.
Există pattern-uri sau laitmotive utile în perspectiva alegerilor din 2012? Poate fi doar o coincidenţă, dar întotdeauna partidul preşedintelui în funcţie a pierdut voturi. Până şi în 2008, când PDL pare să fi pierdut doar 2,7% într-un an, este vorba de o situaţie serioasă, pentru că între timp PD fuzionase cu PLD, fără a-i moşteni şi procentele. Însumat, în 2007 PD şi PLD aveau 39,7% din intenţia de vot; la alegerile parlamentare PDL a obţinut 32,3%.
De asemenea, niciodată un partid sau alianţă cotate cu 40% sau mai mult din voturi în anul anterior alegerilor nu a reuşit să depăşească această barieră la momentul votului propriu-zis. Acest lucru este însă contrabalansat de faptul că, de la Piaţa Universităţii încoace, nu a existat o intenţie de vot mai mare decât cea pentru USL. Voi reformula acest lucru: pentru prima dată în douăzeci de ani avem o forţă politică cotată cu 50% sau mai mult din opţiunile alegătorilor.
Ce ne spune tabelul de mai sus despre Partidul Poporului? Partidele populiste au o susţinere volatilă: în urma sondajelor de opinie efectuate cu un an înainte de alegeri, este uşor să le supralicitezi (PNG în 2007, PRM în 2003) sau să le subestimezi (PRM în 1999)
Cu care situaţie din trecut seamănă mai mult cea din 2011? Cred că răspunsul aici este unul singur...
În 1999, aveam următoarele coordonate:
O coaliţie care se anunţă ca fiind de dreapta se află la putere.
Economia este pe butuci.
Preşedintele este nepopular.
Preşedintele nu mai poate candida.
Intenţia de vot pentru cei aflaţi la putere este undeva între 17% şi 20%.
Un partid populist şi vehement stă de pază la cotitură.
Frământări în sânul coaliţiei cu potenţial de schismă (Noua Republică poate jocul rolul pe care l-a jucat PNL în 2000).
Diferenţe (hotărâtoare, din punctul meu de vedere):
Echivalentul PNL-ului nu a plecat (încă) din coaliţie.
Puterea organizaţională a PDL şi UNPR este superioară celei a PNŢ-ului.
Intenţia de vot pentru USL este superioară celei pentru PSD. Şi nu cu un procent sau două.
Nu există forţe precum APR sau PD-ul din 1999 care să fărâmiţeze intenţia de vot.
Tabelul de mai sus mă împinge spre o întrebare, deocamdată fără răspuns: ce fel de rezultate o să avem? Ca în 2000, când 30% din intenţia de vot din 1999 (CDR + APR) s-au dus în fum iar PRM şi-a mărit scorul cu 160% într-un an? Sau ca în 2004 şi 2008, când 7-10% procente s-au plimbat dintr-o parte în alta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu