Legende şi iluzii despre suspendarea din 2007

Iulie 2007. Sebastian Lăzăroiu pentru Gândul: „înainte de suspendare, preşedintele scăzuse foarte mult în cota de încredere, după scandalul cu bileţelul, şi avea nevoie de o relansare. Am spus-o chiar înainte de a veni la Cotroceni, că un referendum l-ar ajuta foarte mult, pentru că ar remobiliza energiile electorale şi ar relansa toate proiectele lui“.

Bogdan Chireac către SOV: "Adică dintr-un c… imens în care se afla, de era luat cu pietre, l-ai adus din nou la 75%, de necrezut, dându-i un balon de oxigen la mijlocul mandatului, ce n-a avut nimeni."

Notre respect, Anderlecht, dar:

Votanţi cu încredere mare sau foarte mare în Traian Băsescu în februarie 2007: 44% (INSOMAR), 45% (CSOP).

Referendum mai 2007. Voturi împotriva suspendării: 6 059 315.
Din totalul celor care au participat la referendum: 74,48%.
Din totalul celor care aveau drept de vot: 33,1%.

Un sfert din oamenii care aveau încredere mare sau foarte mare în Traian Băsescu cu doar câteva luni în urmă l-au lăsat baltă. "Remobilizarea energiilor electorale"? Nu. Mai degrabă incapacitatea opoziţiei de atunci de a mobiliza oamenii la vot. Iată ce vreau să spun:

Intenţie de vot PSD + PNL în februarie 2007: 34% (CSOP), 40% (Insomar).
Din totalul românilor cu drept de vot asta înseamnă 6 milioane 220 mii (dacă vă place CSOP) sau 7 milioane 320 mii (dacă vă place Insomar).
Câţi au votat pentru suspendare? 2 milioane 14 mii.
Din votanţii PSD + PNL au venit la vot 32,3% sau 27,5%. Undeva între două treimi şi trei sferturi din electoratul opoziţiei n-a fost de acord să vină la vot. Şi asta presupunând că toţi cei care au votat pentru suspendare erau susţinători PSD sau PNL! (pe atunci mai era şi PNG, mai există şi indecişi, PRM, UDMR...). Dacă luăm şi astfel de grupuri în calcul, performanţa opoziţiei a fost de-a dreptul execrabilă.

Revin pentru final la ce spunea Sebastian Lăzăroiu: "Am spus-o (...) că un referendum l-ar ajuta foarte mult, pentru că ar remobiliza energiile electorale şi ar relansa toate proiectele lui“.

Înainte de referendum: 44-45% dintre România aveau încredere în Traian Băsescu. Adică: 8 milioane 200 mii.

La referendum votează împotriva suspendării 6 milioane.

La referendumul pentru introducerea sistemului uninominal de vot în două tururi, referendum care a avut loc în noiembrie 2007, la şase luni după cel de suspendare, au votat "pentru" 3 milioane 947 mii.

Voturi pentru Traian Băsescu în turul 1 al alegerilor prezidenţiale din 2009: 3 milioane 153 de mii. Cele două proiecte ale preşedintelui (unicameral/300 de parlamentari) obţin acordul a 6,7 respectiv 7,7 milioane de români. Din aceştia mai puţin de jumătate l-au votat pe Traian Băsescu. Credeţi că ceilalţi 3-4 milioane, care au votat candidaţii opoziţiei, au susţinut iniţiativele preşedintelui datorită referendumului de suspendare care avusese loc 28 de luni mai devreme? E posibil, dar nu probabil.

În turul 2 al alegerilor prezidenţiale, Traian Băsescu obţine 5 milioane 275 de mii de voturi (incluzând străinătatea) - cu 750 de mii mai puţin decât la referendumul de suspendare. Cu aproape 3 milioane de susţinători mai puţin decât în februarie 2007. Iar competitorul lui era cel care era.

În conclu confuzie:

Referendumul de suspendare nu l-a ajutat pe Traian Băsescu. Nu l-a făcut mai popular, mai iubit. Nici nu a fost punctul la care şi-a început declinul în planul favorabilităţii, declin început de scandalul "bileţelul" din 2007, declin întrerupt de turul 2 al alegerilor prezidenţiale din 2009. Referendumul nu a fost nici cauză, nici efect. În toate scrutinele de după referendum (cu o excepţie) marii câştigători, adică PDL şi Traian Băsescu, s-au dus în jos. În toate scrutinele de după, marii pierzători ai referendumului, adică PSD şi PNL, au crescut. Un punct de inflexiune emoţională nu este întotdeauna şi un punct de inflexiune statistică, sau cel puţin nu este în sensul în care am crede.