Anatomia urii faţă de Traian Băsescu. Concluzii şi consecinţe tactice

Observaţie preliminară: toate cifrele de mai jos sunt estimative şi nu reprezintă o descriere perfectă a realităţii.
 
Dacă am putea reduce populaţia adultă din România la 100 de persoane cu drept de vot...
20 au încredere mare sau foarte mare în Traian Băsescu în momentul de faţă.
    Dintre ei, 13 au votat PDL la locale şi în genere îl susţin pe Traian Băsescu de ani de zile.
    Alţi 7 nu au încredere în PDL ("nu s-a ridicat la standardele necesare") sau s-au alăturat în ultimele săptămâni preşedintelui suspendat.

Ceilalţi 80 de români nu au încredere în Traian Băsescu.
Dar şi aici există straturi.
52 nu au încredere deloc în Traian Băsescu şi sunt foarte nemulţumiţi de performanţa sa în al doilea mandat.
28 sunt ceva mai puţin radicali ("puţină încredere"/"sunt nemulţumit").

Cine sunt aceşti 80?

28 dintre ei ("scepticii") nu au avut niciodată încredere în Traian Băsescu, nici măcar în momentele sale de maximă popularitate. Este vorba de mai mult de 4 milioane de persoane, probabil oameni care au votat Năstase în 2004, Geoană sau Antonescu în 2009, şi care sunt acum susţinători ai PSD, PNL şi USL.

Alţi 16 ("dezamăgiţii") au votat împotriva demiterii lui Traian Băsescu în 2007 şi au votat pentru Traian Băsescu în turul doi al prezidenţialelor din 2004 şi 2009, părăsindu-l după momentul tăierilor care a survenit câteva luni mai târziu. Aceşti oameni nu au votat niciodată PDL - ei aparţin electoratelor PPDD, PRM, PNG, UDMR, sau nu au un partid favorit.

36 ("dezinteresaţii") nu şi-au exprimat niciodată prin vot antipatia faţă de Traian Băsescu. De fapt, vorbim despre persoane care în marea lor majoritate nu participă la alegeri de fel. Toţi au avut la nivel declarativ încredere în preşedinte la momentul referendumului din 2007, dar nu au venit la vot. Unii dintre ei şi-au pierdut încrederea în Traian Băsescu după 2010, alţii mai devreme. Foarte puţini dintre ei votează USL. De fapt, aceşti oameni nu au încredere în niciun lider politic, fie că el/ea provine de la USL, PDL sau din altă parte. Acest grup, cu comportament politic apatic şi atipic, poate decide soarta referendumului, întrucât 8 dintre ei au o antipatie profundă faţă de preşedintele suspendat. Aceşti 8 reprezintă 22% din întregul grup al "dezinteresaţilor", 8% din românii aflaţi în ţară sau, şi mai clar: 1,3 milioane de persoane.

Revizuim pe scurt:

Românii aflaţi în ţară sunt: 
20% pro-Băsescu
28% dintotdeauna anti-Băsescu ("scepticii")
16% anti-Băsescu în urma tăierilor ("dezamăgiţii")
28% nu au încredere în nici un politician, implicit nici în Traian Băsescu ("dezinteresaţii")
8% sunt "dezinteresaţi" caracterizaţi de o antipatie profundă faţă de Traian Băsescu, apropiată ca intensitate de cea a "scepticilor" şi a "dezamăgiţilor"

Observaţii:

1. Pentru ca referendumul să fie validat, la vot trebuie să vină cel puţin 57% din cei aflaţi în ţară (57 de persoane în alegoria de mai sus), ceea ce ar însemna 9,2 milioane de persoane.

Explicaţie: pe listele electorale sunt două milioane de persoane care sunt în străinătate (doar 7% dintre ei au votat la momentul maxim de participare al diasporei: turul doi al prezidenţialelor din 2009). Din acest motiv, o prezenţă de 50% în rândul populaţiei aflate în ţară înseamnă mult sub 50% din cei înscrişi pe listele electorale şi, implicit, nevalidare.

Exemplu: în 2007 au venit la vot aproximativ 50% din românii aflaţi în ţară, dar doar 44% din cei de pe liste, iar referendumul nu a fost validat.

2. Miza bătăliei comunicaţionale la care asistăm sunt "dezamăgiţii".

a. USL trebuie să aducă la vot mai mult de jumătate din "dezamăgiţi" şi să spere că nu şi-au schimbat opţiunea.

Exemplu: Dacă o treime dintre dezamăgiţi vin şi votează DA iar celelalte două treimi stau acasă, scorul total devine 62% DA vs. 38% NU, dar referendumul nu se validează, conform listelor electorale prezenţa fiind de 47%.

Alt exemplu: Dacă două treimi dintre "dezamăgiţi" vin la referendum, o zecime dintre ei votând NU iar restul DA, scorul total devine 64% DA vs. 36% NU, iar referendumul se validează, conform listelor electorale prezenţa fiind de 51,2%.

b. O speranţă a taberei pro-TB este că "dezamăgiţii" nu vor veni la vot. La un scrutin la care participă numai electoratele hiper-motivate (pro-TB şi "scepticii"), rezultatul ar fi 58% DA, 42% NU, dar la vot ar veni numai 7 milioane de oameni, insuficient pentru validare.

c. O altă speranţă a taberei pro-TB este că "dezamăgiţii" vor veni la vot dar asta după ce vor fi convinşi să voteze în marea lor majoritate cu Traian Băsescu. Eventual şi câteva procente din rândul "dezinteresaţilor" ar putea fi co-interesaţi.

3. Dacă punem 1 şi 2 împreună, dintre toate scenariile de mai sus, 2b pare cel mai probabil (TB pierde, dar referendumul este invalidat).

Şi totuşi, USL are un jolly joker.

Unii "dezinteresaţi" n-au mai votat de la turul unu al alegerilor prezidenţiale din 2000. Alţii n-au mai votat din 1996 sau 1992. "Dezinteresaţii" ar putea totuşi demite preşedintele dacă USL conştientizează cum să comunice cu ei... sau mai degrabă cu cei 8% dintre români care, deşi "dezinteresaţi", îl antipatizează profund pe Traian Băsescu.

A reuşit USL să facă acest lucru până acum?

Voi discuta acest lucru în postările viitoare - cu procente, ca de obicei.

Observaţie: există multe locuri pe Internet unde se poate face propagandă pentru o cauză sau pentru cealaltă. "Sociollogica" nu este unul dintre ele. Aici se discută cifre, nu se aduc injurii.