O gafă mare descrisă în cuvinte puţine

Situaţia: eşti un partid cu un lider care-ţi aduce voturi. Cei care-l urăsc pe liderul respectiv nu te votează pe tine, partidul lui; cei care-l iubesc pe liderul ăla te votează şi pe tine. Sau cel puţin asta ar trebui să reuşeşti să faci (în teorie n-ar trebui să fie greu).

Poţi renunţa la lider?

Evident, nu te împiedică nimeni.

Voturi mai iei?

Dacă ai un lider carismatic, da. Un fel de "liderul 2", "noul lider". Calea pe care o alegi este chiar şi aşa una periculoasă, te paşte emoţia ratării parlamentului (liderul iniţial a plecat cu milioane de voturi cu tot), frica de a dispărea de pe scena politică pentru că nu mai reprezinţi pe nimeni şi nimic (liderul iniţial a plecat cu mesaje, valori, idei şi ideologie), campanii prezidenţiale de 3% atunci când n-ai inspiraţie, alianţe cu forţe politice cu care n-ai nimic în comun şi poate şi schimbarea radicală a identităţii ideologice. Totul ca să supravieţuieşti rejectării liderului-cel-mare, primului lider.

Dacă n-ai liderul carismatic 2 cu care să-l înlocuieşti pe primul, cumpără-ţi sicriu sau caută pix pentru actul de fuziune cu te miri cine.

PD ar trebui să ştie despre ce e vorba, au făcut acum acelaşi lucru ca şi în 1992. Dar Blaga nu e Petre Roman-cel-din-anii-90, care în 1996 în primul tur lua 2,5 milioane voturi.

Pentru cei care mai au iluzii, o întrebare: ai întâlnit din 2004 şi până acum o persoană care spună: "Mie nu-mi place deloc Băsescu şi nu-l votez, dar votez PD / PDL" ?

PS: ca şi satisfacţie profesională: numărul şi calitatea sociologilor care lucrează cu un partid sau altul începe să devină un predictor bun pentru performanţa partidului respectiv la alegerile viitoare.

PS 2: pentru cine este interesat de subiectul unui partid băsescian, aici este postarea scrisă ieri despre acest subiect şi aici poţi găsi o unealtă simplă prin intermediul căreia tu să poţi estima, în linii mari, performanţa unui asemenea partid.