Recensământ şi referendum - explicaţii

N-am lucrat în niciun fel la recensământ, dar câteva explicaţii trebuie date,  poate că sunt chiar necesare:

1. Populaţia stabilă a României conţine 16,2 milioane adulţi. Aceştia sunt românii adulţi aflaţi în ţară sau plecaţi temporar (câteva săptămâni sau luni).

Dar pe listele electorale mai sunt şi alţi români - minim 700 de mii conform INS, mult mai probabil 2 - 2,5 milioane. E vorba de cei plecaţi pe termen lung. Aici găsim atât cea mai mare parte a diasporei nord-americane cât şi românii care au plecat în Europa în ultimii ani şi se întorc rar spre niciodată, dar şi românii care au plecat temporar cu toată familia şi despre care nu există informaţii de fel.

Conform legii, eşti pe listele electorale dacă eşti cetăţean adult al României. Nu contează dacă eşti în România.

Cvorumul la prag de 50% nu este de 8,1 milioane, ci mai mult.
Cvorumul la prag de 30% nu este de 5,4 milioane, ci mai mult.

2. Numărul total al adulţilor va creşte faţă de 2002!

Conform INS, între acel an şi 2012 s-au înregistrat 2,57 milioane decese.

Numărul celor născuţi între 1985 şi 1993, adică al celor care între 2003 şi 2012 ar împlini 18 ani şi ar căpăta drept de vot este de 3,21 milioane. Numărul real e un pic mai mic datorită deceselor survenite în rândul acestui grup.

Rezultă un surplus de 600-700 de mii de persoane. Probabil ultimul surplus de acest tip din următoarea jumătate de secol. Motivul real al surplusului este nivelul relativ înalt al natalităţii din anii '85-'89, pe care nu l-am mai întâlnit după 1990 şi pe care probabil nu-l vom mai întâlni mult timp. În anii şi deceniile următoare însă, nivelul deceselor va fi mai înalt decât în perioada 2003-2012 întrucât contingente numeroase ajung la o vârstă înaintată.

3. În cazul în care comparăm numărul de bărbaţi care declară că sunt căsătoriţi şi numărul femeilor care declară că sunt căsătorite, vedem o diferenţă de 50 000. Aceasta se datorează în principal femeilor care se află în România şi sunt căsătorite cu bărbaţi plecaţi pe termen lung în afară (şi pe care INS nu i-a chestionat).

4. Absolvenţii de studii superioare aflaţi în România (14,4% din populaţia stabilă) reprezintă o minoritate aproape cât Bucureştiul sau cât populaţia judeţelor Iaşi, Cluj şi Prahova puse împreună.
Acest procent s-a dublat faţă de 1989, dar tot suntem ultimii din UE. Ca idee: procentul bulgarilor cu diplomă de facultate este de 20%.
Paradoxal, mai îngrijorător mi se pare procentul mare de români aflaţi în ţară şi care nu au nici măcar studii medii (44%). Ce fel de economie poţi să construieşti cu aceşti oameni? Cât de eficientă e? Cât mai mulţi dintre ei  sau dintre copiii lor trebuie să facă tranziţia spre studii medii. Dacă facultăţile se umflă inutil, ajungem la o structură ineficientă, absurdă şi dezechilibrată (exemplu: 40% studii primare, 20% studii medii, 40% studii superioare). O naţie de arhitecţi, programatori, zilieri şi cerşetori, adică o naţie divizată şi schizofrenică. De preferat este o structură echilibrată, cu forţă motrice în ... centru (exemplu: 20% studii primare, 60% studii medii, 20% studii superioare). Rândurile de mai sus nu reprezintă o tentativă de a diminua importanţa studiilor superioare. Mi se pare însă că problema principală este alta, ceva mai profundă.