Valori în dezbaterile ARDOR - câteva observaţii

În ultima lună am avut plăcerea să fac o cercetare calitativă pentru ARDOR (Asociaţia Română de Dezbateri, Oratorie şi Retorică). Subiectul cercetării au fost câteva sute de dezbateri organizate în ultimii ani sub numele Closer2Oxford şi la care au participat studenţi sau masteranzi din România sau Republica Moldova. Din motive de timp nu voi face referire decât la primul grup.

Studiul nu este reprezentativ pentru toţi tinerii din România şi nici măcar pentru tinerii care sunt studenţi de facultate. Participanţii la dezbateri vor juca însă un rol important în societatea de peste un deceniu şi mai mult, o bună parte dintre ei urmând să devină corporatiştii, liber profesioniştii, ong-iştii şi chiar politicienii din viitor. Câteva concluzii pe care le prezint în mod public cu permisiunea ARDOR:

1. Încrederea în democraţie şi (mai ales) încrederea în capitalism reprezintă cei doi stâlpi pe care se bazează acest subgrup generaţional. Democraţia este văzută în genere drept o precondiţie pentru capitalism. Iar încrederea în capitalism este necesară ca şi confort psihic pentru oameni la început de carieră profesională. Indiferent dacă există o criză economică sau nu.

2. Încrederea în stat şi politicieni (cele două subiecte sunt deseori unificate) este scăzută. Referirile la norme şi directive europene depăşesc cu mult pe cele la legi româneşti. De altfel citatele, informaţiile şi exemplele utilizate provin în cea mai mare parte a cazurilor din afara României. Această elită-în-formare este bine conectată la fluxul informaţional din vest.

3. Dacă încercăm să construim o imagine pe baza valorilor menţionate în dezbateri - şi a raportărilor la aceste valori - România arată astfel: o naţie atomizată cu o viaţă socială şi de comunitate extrem de redusă, şi cu un stat rigid şi împiedicat, dar băgăreţ. Libertarianismul nu pleacă nicăieri, ba chiar va prospera.

4. Tinerii de azi nu mai au nimic în comun cu înaintaşii lor de la începutul anilor '90. Cei de acum sunt pragmatici (vezi punctul 1), plictisiţi (punctul 2), ba chiar agasaţi de tot ce se ciocneşte cu destinul lor personal (punctul 3). Par a fi mai degrabă o elită care va fi cooptată în proiecte decât una care să le creeze. Cel puţin pe termen scurt şi mediu.

Studiul este în mod evident mai complex, dar acestea sunt aspectele pe care le-am selectat pentru blog. Sper că le-ai găsit interesante, chiar şi ca ipoteze de lucru cu privire la tinerii educaţi din mediul urban care nu au făcut obiectul studiului.

Întreg studiul poate fi găsit aici.