Europarlamentare: analiză preliminară

La europarlamentare au venit 5,85 milioane persoane, numărul voturilor valide fiind cu 350 de mii mai mic.
Prezența este cu 1,2 milioane mai mare decât estimarea cea mai pesimistă de aici. Creșterea față de alegerile europarlamentare precedente s-a datorat mediului urban:

2009, prezență urban: 20,4%
2014, prezență urban: 28,7 %

2009, prezență rural: 36,6 %
2014, prezență rural: 36,9 %

Aproximativ 800 de mii de oameni care locuiau în orașe din Moldova, Muntenia sau în București au venit la vot la aceste europarlamentare deși...
nu veniseră la vot la europarlamentarele anterioare
și
nu păreau să prezinte, conform sondajelor, un mare interes față de alegeri.

Prezența lor a deranjat calculele și scorurile tuturor partidelor politice principale, indiferent dacă vorbim de opoziție sau putere, "stânga" sau "dreapta", etc. Principalii beneficiari au fost candidații independenți și partidele marginale, vedeta zilei fiind Mircea Diaconu.

2009: La opțiunile de vot altele decât PSD-PNL-PDL-UDMR s-au dus 700 mii voturi.
2014: La opțiunile de vot altele decât PSD-PNL-fostul ARD-PMP-UDMR s-au dus aproximativ 1,5 milioane voturi.

Acest lucru explică o stare de fapt sâcâitoare pe care o resimt la această oră toate partidele din România, și anume că le lipsesc câteva procente pe care contau și de care aveau mare nevoie. Acestea sunt, ca să zicem așa, în principal la Diaconu și sunt șapte la număr. Fiecare partid ar fi vrut măcar două sau trei din acestea. Nu le-a obținut, iar acum toată scena politică e cu nervii în pioneze.

PSD este sub 40%... cu câteva procente.

PNL este sub 20%... cu câteva procente.

PDL este la câteva procențele distanță de PNL ... dar nu-l va depăși.

PMP este la câteva procente de 10% ... dar nu va avea acest scor.

Nu mai discut despre candidații și partidele care n-au trecut pragul, lucrurile acolo sunt clare.

Din acest motiv toată lumea a pățit o victorie amară, a la Pyrrhus:

PSD are locul unu, cu de două ori mai multe voturi decât locul doi, mai multe voturi decât locurile 2,3 și 4 adunate, dar nu este poziționat perfect pentru prezidențiale iar ținta din sondaje de 40% n-a fost atinsă. Povestea a căpătat aspecte tragicomice datorită faptului că unii din votanții lui Diaconu, probabil votanți pro-USL/anti-Băsescu din 2012, au spus la exit poll sau la sondajele telefonice din ziua alegerilor că au votat PSD, ceea ce i-a împins în mod artificial pe social-democrați la 41%.

PNL are titlul de cel mai votat partid de "dreapta" dar și-a ratat ținta electorală și se pregătește de un congres furtunos după o ploaie de demisii.

PDL a rezistat tentativei lui Traian Băsescu de a-l distruge dar nu a depășit PNL și este doar al doilea partid al opoziției.

PMP a trecut pragul dar a eșuat în scopul său strategic (secarea PDL și dacă nu asta atunci măcar depășirea PDL). Scorul de o singură cifră este foarte, foarte puțin pentru un partid care a fost promovat masiv de președintele în funcție.

Închei cu o ironie a istoriei.

ARD avea patru partide și a obținut 1,2 milioane de voturi la ultimele parlamentare.
PDL, FC, NR, PNȚCD și PMP au obținut împreună la europarlamentare ... tot atât.
După un an și jumătate de guvernare Ponta (de la alegerile din 2012 încoace) despre care partidele de mai sus spun că este cea mai catastrofală din istoria planetei Pământ nu s-a avansat un țol.
Singura noutate este, de fapt, că acum sunt mai multe partide iar prăjiturica electorală de 1,2 milioane persoane se împarte între mai multe linguri.
O concluzie posibilă: lista actuală de lideri este tarată de ineficiență. Politicienii mai noi (MRU, Neamțu) s-au plafonat jos iar cei mai vechi (Băsescu, Udrea, Boc, Blaga) erau vedete politice ... prin 2003-2007. Există mult, mult trecut în acest spațiu politic; nu e clar cât viitor. De exemplu credibilitatea acestor oameni pe economie, un subiect vital în România, e la cote reduse ceea ce le limitează alonja la un grup dedicat dar minor de votanți, 10-20% din total în funcție de prezența la vot a celorlalți.

La PNL și în jurul PNL se decide tot. Nu este exclus ca toată lumea să obțină ce dorește, să existe și ADA 2.0 și USL 2.0, iar partidul să se scindeze mai mult sau mai puțin oficial.