Fals calendar politic al anului electoral 2014

De acum și până la ziua de după turul doi al alegerilor prezidențiale vei găsi pe acest blog:
- mai multe articole despre sondaje și discuții aplicate
- mai puține articole de analiză și discuții teoretice (de exemplu ăsta ar fi cam ultimul).

Nu mai e mult timp până la alegeri - europarlamentare sau prezidențiale.  Deja aspectele teoretice se reduc ca importanță, planul strategic dispare temporar din prim-plan în favoarea planului tactic. Cu fiecare zi care trece opțiunile aflate la dispoziția actorilor principali se mai îngustează câte puțin. Presiunea alegerilor elimină pofta de construcție serioasă, pe termen lung în favoarea soluțiilor punctuale, de efect, pe termen scurt. Ceea ce nu e neapărat rău, dar e o stare de fapt care trebuie luată în calcul.

Iată și falsul calendar politic pe care l-am promis în titlu...

25 mai, seara. Toate partidele politice se auto-felicită pentru rezultatele foarte bune obținute în condiții grele și dificile, de prezență redusă și interes scăzut.

26 mai. Toate partidele politice sunt criticate în presa de toate felurile pentru rezultatele de la europarlamentare. Citind cumulativ toate articolele, s-ar trage concluzia că de fapt toate și-au ratat țintele electorale.
Unii oameni descoperă că suma PNL+PDL+PMP+FC+NR+PNȚCD+UDMR este mai mare decât scorul USD și deschid sticla de șampanie rezervată pentru ziua decesului lui Iliescu.
Alți oameni descoperă că pe Facebook fanii înfocați ai unei tabere sau alteia pun virgula între subiect și predicat. Această virgulă devine, de fapt, simbolul discuțiilor despre politică. Moda se răspândește.

Iunie. Au loc negocieri pentru unificarea candidaturilor dreptei. Negocierile se încheie atât de rapid că toată lumea se freacă la ochi, întrebându-se dacă a visat sau nu cumva ele de fapt continuă în mod secret și 'nu știm noi'.
Dispare în neant o candidatură a dreptei și se lansează două.
Cineva se decide să nu candideze, lucru pe care-l vom afla sub formă de zvon imediat și sub formă de certitudine admisă public într-un interviu abia prin 2015.
În presă se propun candidaturi-miracol, cvasi-sacre și anti-electorale (Liiceanu, Rebengiuc, Patriarhul, Bănică Junior, Nadia Comăneci, Caramitru, Gică Hagi, Lăcătuș - "Dreapta atacă și marchează!"). Oameni răutăcioși dar glumeți îl propun pe Emil Constantinescu: "mai are dreptul la un mandat, a câștigat alegerile din '96 deci are experiență, e cu -escu..."

Iulie. Vacanță, mai e mult de tot până la alegeri.
Se clocesc planuri în laboratoare.

August. Vacanță, mai e mult de tot până la alegeri.
Planurile din laboratoare sunt aruncate la gunoi, era stricat aparatul de aer condiționat și s-au clocit de tot.

Septembrie. Se lansează multe candidaturi (exemple posibile: "creștinul" filo-kaghe... ăăă, filo-rus; țicnitul blând; țicnitul țicnit; politicianul-ăsta-încă-trăiește-uau-credeam-c-a-murit; un nenea bine intenționat dar care n-are habar de nimic; românul din diaspora; omul de afaceri de care n-a auzit nimeni niciodată; Vadim; #unițisalvăm; Candidatura-Senzațională-Care-Face-Fâs-Dar-Despre-Care-O-Zi-Vorbește-Toată-Lumea, etc).
În afară de candidaturile din paragraful anterior: un candidat serios se retrage, apare altul nou care pare a fi Candidatul. O a treia campanie intră într-o furtună perfectă, criză de resurse umane, resurse materiale și imaginație, dar - cu greu - povestea continuă.
Se aruncă două bombițe de presă, genul de cvasi-dezvăluiri care creează mare emoție atunci când sunt lansate dar care sunt, istoric vorbind, nesemnificative.
Se întețesc zvonurile privind bolile, defectele grave și evenimentele întunecate din viața primilor doi candidați din sondaje.
Pe Facebook există mai multe propoziții care au o virgulă între subiect și predicat decât propoziții în care lucrurile să nu stea așa.

Octombrie. Apar postere peste tot, cu care ocazie se descoperă că a început campania electorală.
Mesajele lui Ponta sunt: stabilitate - familii - #josBăsescu - tradiții - patriotism - empatie. Sigla PSD nu e nicăieri. Ziare serioase din afară cheltuie cantități colosale de cerneală încercând să explice cititorilor non-români că ăsta e candidatul de stânga.
Celelalte campanii vorbesc despre lupta împotriva corupției și despre calitățile personale ale candidaților. Există o surpriză plăcută, curată și pozitivă. Dispar câteva castele de cărți de joc.
În plan concret, toți candidații partidelor principale spun multe lucruri fără efect în mitinguri imense.
Traian Băsescu vrea să miște niște procente cu un interviu la B1, îi iese dar pe jumătate.
Pe Facebook toate propozițiile au o virgulă între subiect și predicat. Pe de altă parte nici nu mai există așa multe propoziții, totul este inundat în imagini Photoshop-ate hâd, grosier, cu multă ură și nehazoase.

2 noiembrie. Turul unu surprinde pe toată lumea prin faptul că are loc așa devreme ("păi nu era în decembrie?").
Rezultatul e nesurprinzător, între locul doi și locul trei sunt mai mult de 5 procente ceea ce era indicat de cam toate sondajele de dinainte de alegeri.
Surprinde puțin votul la furie, la mișto, de respingere a clasei politice (... de vreme ce citești asta acum, n-ar mai trebui să te surprindă...).
Pe Facebook se pune virgulă după fiecare cuvânt.

3-9 noiembrie. Au rămas doi candidați. Șansele nu sunt egale și asta știe toată lumea din secunda unu.
Calcule non-stop, făcute amatoricește, subiectiv, sub imperiul momentului. Ceea ce e păcat.
Nația se dozează cu 4 sondaje pe zi. Toate sunt tratate drept false. Toată lumea le ia, de fapt, foarte în serios.
Cam zece milioane de cetățeni ai României se ceartă înfiorător cu o rudă, un prieten sau un coleg datorită alegerilor.
Apare o manipulare absurdă, rizibilă, habarnistă. Circulă doar prin nucleul dur al unuia din cele două electorate care au candidați în turul doi.
Momentul maxim de emoție al conspiraționiștilor ("îți zic eu, reptilienii din SRI s-au înțeles cu CIA și cu masonii împotriva Bilderberg-ului, Ponta pierde, o să vezi!", "Aiurea, SIE și MI6 au bătut palma cu venusienii Illuminati din GRU, nu știi nimic, Ponta câștigă!").
Colosal val de mesaje, SMS-uri, clipuri și virale cu tema "Trebuie salvată țara de dominația PSD!"
Alegerile din 2004 sunt invocate la fiecare discuție despre politică, în fiecare talk-show, la fiecare două sau trei articole de ziar.
Se zvonește că Ponta a cedat lui Putin Moldova, Ardealul, Țara Românească, Dobrogea și Banatul sau oricare patru din aceste provincii istorice. Se zvonește că Dragnea e colonel FSB. Se zvonește că Ponta va scoate România din NATO, UE și ONU. Se zvonește că Ponta a furat 531 de trilioane de dolari din bugetul de stat.
Despre contracandidat se zvonesc lucruri asemănătoare sau mai grave. Se bate mult toba pe o așa-zisă înțelegere de salvare a lui Traian Băsescu de închisoare. Ponta, de fapt, luptă cu Băsescu. Președintele în funcție va avea de ales între a ieși public cu o declarație/interviu sau nu. Opțiunea, de fapt, nu există :) Acel moment va fi văzut ulterior drept crucial, cel care a înclinat balanța în mod decisiv.
Toate propozițiile despre politică de pe Facebook conțin nu numai virgule între cuvinte ci și trei semne de exclamare.

10-15 noiembrie. Primele clipuri cu mineriada din 1990 ("Cine votează Ponta, votează minerii!"). Ultimele clipuri ale lui Ponta despre Băsescu.
Explodează două bombe gigantice de presă, care sunt ținute la sertar încă de prin vară. Se anulează între ele.
Dezbaterea finală are loc între Traian Băsescu și Victor Ponta, candidatul opoziției în turul doi având sarcina de a umple ceșcuțele cu cafea și de a spăla scrumierele. Moderatorul este CTP. Toate sondajele de opinie de după dezbaterea finală arată că, potrivit telespectatorilor, CTP a câștigat dezbaterea.
Pe Facebook nu se mai scriu propoziții, ci exclusiv semne de exclamare.

Exemplu de discuție:

PontaEsteCelMaiBunnn: !!!!!!!
LuptămContraComuniștilorJosPOntaIaMânaJavrăDePeNeamulRomînesc: !!!!!!!!!!!!!!!
PontaEsteCelMaiBunnn: !!!!!!!!!!!
LuptămContraComuniștilorJosPOntaIaMânaJavrăDePeNeamulRomînesc: !!!

16 noiembrie dimineața. Pe sute de wall-uri de Facebook se regăsește tradiționala urare din ziua alegerilor ("Dar-ar Dumnezeu să fie cutremur, inundații și grindină în zonele în care locuiesc alegătorii omului pe care nu-l votez").
Prezență mare dimineața în sud și în Moldova. Dragnea e menționat de 17 mii de ori pe minut.
Câteva ore enervante pentru non-sociologi când nu există exit poll-uri și toată lumea discută despre ploaia din Arad și zăpada din Bucovina, încercându-și creierașul la meteopsihologia votului în condiții climatice adverse.

16 noiembrie după-masă. În toate berăriile se discută despre exit-poll-uri. Românul s-a născut statistician!
Toți cunoscuții tăi îți povestesc despre un cunoscut de-al lor care n-avea de gând să se ducă la vot și care totuși s-a dus.
Dragnea e menționat de 170 de mii de ori pe minut.
Sebastian Lăzăroiu și Mirel Palada iau munți de like-uri și căruțe de înjurături cu câte un status fiecare.
O campanie dă pe Facebook, Twitter și SMS-uri mesaje de genul "Nu e totul pierdut, nu cedați, putem câștiga!!". Și chiar așa e.

16 noiembrie seara, ora 19. De la ambele campanii se află pe surse, prin SMS-uri, șoapte și bip-uri următorul set oarecum schizofrenic de informații:
- "am câștigat, 8 procente diferență *minim*, e clar!"
și
- "stăteam prost, dar am recuperat, se decide acum, pe ultimele ore, dar e bine."

16 noiembrie seara, ora 21. Niciun candidat nu recunoaște înfrângerea. Ambii dau un discurs prudent dar optimist. Nu se țopăie.

16 noiembrie seara, ora 21,01. Milioane de persoane rostesc aproape simultan cuvântul "diaspora".

16 noiembrie, seara, ora 23,00-23,55. Șefii celor două campanii ies la televizor de mai multe ori, separat. Obosiți, nedormiți, nemâncați, ei rostesc o listă aparent nesfârșită de comune și o listă chiar nesfârșită de cifre fără sens. Țara se distrează ('deci chiar există o comună care se cheamă Botul Vacii?!') și ațipește în fața televizorului.

17 noiembrie: Viața continuă. În România se nasc copii, mor bătrâni, se muncește, se mănâncă, se face amor și se doarme. În ziare și la televizor încep să apară comentarii (rația între prostioare și observații inteligente: 6-la-1). Sociologii încep analiza detaliată a rezultatelor. Niciun lider/președinte de partid nu-și dă demisia și nu se retrage de pe scena politică.