Cele trei elemente definitorii pentru rezultatul prezidențialelor

Am arătat aici de ce este foarte probabil ca în turul doi să se afle candidatul PNL.
El se va confrunta atunci cu Victor Ponta.

Candidatul PNL se va afla în fața a trei teste. Ele vor avea loc în mod independent unul de celălalt înainte de primul tur și chiar și între cele două tururi. Notele pe care candidatul PNL le va obține la cele trei "lucrări de control" va defini și rezultatul prezidențialelor.

1. PDL. Deși la prima vedere ar putea să pară o afirmație ciudată, nu contează dacă PNL și PDL vor fi aliați în primul tur, pentru că ceea ce contează este de fapt al doilea tur. Să zicem că alianța PNL+PDL nu se concretizează iar cele două partide participă la prezidențiale cu candidați separați. O alianță efectuată rapid, în turul doi (precum cele din 1996 sau 2009) ar avea aceleași efect ca o candidatură unică: în turul decisiv forțele ambilor combatanți se adună pentru o cauză comună.

Însă cât din forța PDL s-ar mobiliza în favoarea candidatului comun? Ce oferă liberalii PDL-ului pentru a garanta că acest partid chiar se vor mobiliza pentru o victorie a candidatului liberal? Se pare că alianța PNL+PDL se îndreaptă spre un model unic de colaborare. Spre deosebire de ADA sau USL, deși participanții la alianță sunt aproape egali, unul dintre ei nu va primi niciuna din funcțiile în stat puse direct sau indirect la bătaie în alegerile care urmează, candidat la președinție sau candidat la ocuparea funcției de prim-ministru. Mă aștept ca această eroare să fie corijată în negocieri.

Organizațiile PDL au mobilizat 670 de mii de voturi la europarlamentare din care trebuie eliminate voturile pentru Macovei. Alonja reală a PDL este de 500-600 de mii de voturi.

2. Publicul non-PNL și de fapt non-partide. La alegerile prezidențiale din toamnă vor vota milioane de oameni care nu au participat la europarlamentare și nici măcar la parlamentarele din 2012. În mod natural, orice campanie electorală reușește să mobilizeze măcar o parte din aceștia. Niciun bazin nu s-a secat la europarlamentare, alegeri la care prezența - prin comparație cu alte tipuri de alegeri - a fost totuși scăzută. În alte cuvinte, candidatura PMP va lua mai mult de 346 mii voturi (adică numărul obținut de partid la europarlamentare), Ponta va obține mai mult decât cele 2,1 milioane de voturi ale PSD+UNPR+PC și, în sfârșit, o candidatură PNL ar trece dincolo de cele 830 de mii de voturi ale PNL.

Însă cu cât ar depăși această barieră, dacă excludem din calcul PDL și ne uităm strict la oamenii care n-au votat la europarlamentare?

Un milion de voturi ar fi foarte puțin și ar prefigura o înfrângere, o campanie care practic "n-a decolat".
La o prezență în primul tur ca în 2009, un milion de voturi ar însemna că din totalul celor care n-au venit la vot la europarlamentare Iohannis/Antonescu a obținut mai puțin de un sfert, ceea ce e jenant.

În 2009 Băsescu și Geoană obțineau 1,5 milioane voturi mai mult fiecare decât partidele lor la europarlamentare. Acesta ar fi reperul pentru o campanie performantă care se impune în spațiul public drept una din cele două alternative majore.

De la 2 milioane de voturi în sus vorbim de o "revoluție la urne". Dacă luăm în calcul și voturile furnizate de PDL, în primul tur Iohannis ar fi aproape la egalitate cu Ponta.
Reamintesc că o singură dată un candidat non-PSD a ocupat locul întâi în primul tur al prezidențialelor.

3. Electoratul pro-Băsescu. Acesta intervine în joc în turul doi.
Cu cât consideri că eficiența PMP la europarlamentare a fost mai mică, cu atât acest bazin e mai mare.
A făcut o treabă bună PMP în a mobiliza toți susținătorii președintelui? Atunci ei sunt 346 mii.
A făcut o treabă proastă, mobilizând să zicem o treime? Atunci susținătorii președintelui sunt în jur de un milion.
Adevărul este probabil undeva la mijloc. Nu voi încărca postarea cu și mai multe calcule.

După cum poate ai observat, în niciunul din cele trei cazuri problema nu se pune în termeni da-sau-nu. Mai degrabă e vorba de trei sticle, fiecare din ele putând fi umplută până la capăt (mobilizare totală), deloc sau între.

De asemenea, cele trei "sticle" nu sunt egale ca volum. De fapt, una dintre ele este mai mare decât celelalte două puse împreună. PDL (600 de mii de voturi) și susținătorii președintelui (să zicem 800 de mii), mobilizați la maxim, aduc candidatului PNL mai puțin decât o campanie bună dar nu senzațională în rândul celor care vin la vot doar la prezidențiale (care s-ar traduce în 1,5 milioane voturi). Acest ultim aspect - cel care ține de marketing, comunicare și imaginație politică - este deci cel mai important.