"Vechiul PNL" versus PDL: o luptă fără sens

Ca să evit formularea "vechiul PNL", care are conotații neplăcute, voi denumi membrii PNL pre-fuziune "liberalii de tradiție". De la regulă există două excepții: titlul și finalul textului.

Parafrazându-l pe Crin Antonescu, lupta dintre liberalii de tradiție și PDL-iști e extrem de relevantă în partid, dar extrem de irelevantă în afara ei.

Iarăși parafrazând stilul de comunicare al lui Crin Antonescu, problema trebuie pusă și așa:

Există diferențe de perspectivă economică între liberalii de tradiție și cei din PDL?
Nu, nu există diferențe de perspectivă economică, pentru că nu există perspective economice. Atât în PDL cât și în vechiul PNL lumea vrea ca totul să fie bine, nici prea-prea nici foarte-foarte. Există câțiva libertarieni mai radicali, dar nu au forță. Inițiativele pro-business sau pro-asistență socială sunt punctuale și răsfirate. Nu există niciun indiciu că falia "liberali de tradiție vs. PDL" e bazată pe diferențe de percepție cu privire la ce trebuie să se întâmple în economie.
Guvernarea Tăriceanu a însemnat pe final cheltuieli bugetare colosale. Dar nici PDL pe atunci nu era un partid al constrângerilor și restrângerilor. PDL s-a detașat de măsurile din 2010 și le regretă. Deci toată lumea e într-un gri absolut.

Continuăm în stilul lui Crin:
Există diferențe în planul valorilor sociale între liberalii de tradiție și cei din PDL?
Nu, nu există diferențe în planul valorilor sociale, pentru că nu există valori sociale.
Cea mai mare parte a PDL-iștilor dar și a liberalilor de tradiție sunt conservatori creștini tradiționaliști, într-un mod nu prea asumat. Datorită faptului că această perspectivă e deja confiscată de PSD, fraza anterioară nu e relevantă pentru partid. De asemenea, nici liberalii de tradiție și nici PDL-iștii nu sunt pasionați de subiect. Au existat declarații anti-inițiativa Coaliției pentru Familie, precum și oameni cu o agendă creștină clară, dar nu pe linia asta se duc dezbaterile în partid acum, e ca și subiectul n-ar fi existat sau n-a existat.

Există certuri între liberalii de tradiție și cei din PDL apropo de cine să fie viitorul lider?
Nu, nu există certuri apropo de lideri, pentru că nu există lideri.
Un lider, poate paradoxal, spune lucruri cu care nu toată lumea din societate e de acord. Trasează linii ("facem asta, nu aialaltă", "încercăm să ajutăm grupul X, nu grupul Z"). Definește prin contrast. Setează direcții, dă energie, creează sau clarifică dezbateri. Din perspectiva asta, nu prea sunt lideri acum în PDL sau în rândul liberalilor de tradiție, nu prea există voci răspicate, nu există proiecte pentru brand-ul comun (adică răspunsul la întrebările "Cine e PNL? Cui se adresează?"). Toată lumea vrea voturi cam de peste tot. Mai mult: cu excepția unor elemente de istorie deja străveche (un an în politică e cât cinci ani de viață obișnuită) toată lumea se poate înțelege cu toată lumea. Nu există un PDL-ist pe care liberalii de tradiție să-l urască - toți aceia sunt acum la PMP. Nu există un liberal de tradiție la care PDL-iștii să scoată limba - toți aceia sunt acum la ALDE. Percepția cu privire la Cioloș e identică în ambele organizații.

Și:
Există certuri între liberalii de tradiție și cei din PDL apropo de strategia de alianțe?
Nu, nu există certuri apropo de strategia de alianțe, pentru că nu există strategie de alianțe.
Generic vorbind, respingi o alianță cu un partid pentru că a) te-a atacat; b) e rezultatul unor trădări sau sciziuni din interiorul tău. Liberalii de tradiție se simt trădați de ALDE și atacați de PMP (întrucât au luptat împotriva lui Băsescu din 2010 încoace). PDL-iștii se simt trădați de PMP și atacați de ALDE. Neclaritatea apropo de USR e generală.

Ce rămâne e o identitate de gașcă. "Noi, PDL-iștii din Păhățeni [localitate fictivă] vs. liberalii de tradiție din Păhățeni". Am arătat mai sus că nimănui din Păhățeni nu-i pasă de divizarea asta, pentru că liniile divizării sunt irelevante pentru viața oamenilor din Păhățeni. În plus, e nefericit din punct de vedere comunicațional să te mai concentrezi acum, în 2017, pe motivele divizării. "În 2005 voi ați..." "Dar și voi în 2008..." "Nu, nu, să nu uităm de 2012...!" Au trecut ani de atunci. Din 2012, ca să iau reperul cel mai recent, au murit 1,25 milioane cetățeni, cam cât 4 sectoare de capitală, și au căpătat drept de vot 900 de mii, adică vreo trei Iași-uri. PSD s-a ridicat, s-a prăbușit și a preluat iarăși puterea. A trecut un ciclu total politic (europarlamentare-prezidențiale-locale-parlamentare). Au fost proteste mari, anuale, ca niciodată. Situația economică și socială a României s-a schimbat în fel și chip. Nu suntem într-o piesă de Caragiale - "s-o luăm de la patzecișiopt!".

Soluția e simplă. Trebuie ca un potențial președinte la candidatura partidului să zică foarte clar și repetat că PNL trebuie să beneficieze de punctele tari ale ambelor organizații care l-au format. Să laude, poate excesiv, brand-ul liberalilor de tradiție și să laude, poate excesiv, experiența politică și capacitatea de organizare a PDL. Să evidențieze cât de puternic poate fi un partid care are atât elite cât și organizații locale solide. Să unească partidul, scuzați claritatea afirmației.

Dacă victoria la congres e a unei găști din cele două partidul rămâne în continuare dezbinat. Cel mai toxic lucru la dezbinare nu e plecarea de membri sau organizații la PMP, ALDE sau PSD sau te miri unde. Măcar așa scapi de cozi de topor. Cel mai toxic lucru e blocajul. Un președinte susținut de liberalii de tradiție are inițiative care nu-s implementate de jumătate de partid ("nu e al nostru"). Idem dacă e susținut doar de PDL. Mesajele nu se propagă. Înțelegerile locale cu PSD devin chintesențiale ("eu oricum n-am încredere în partid"). Orice încercare de a promova o identitate națională se oprește în noroi, jumătate de partid nefiind de acord. Rezultatele la alegeri-altele-decât-localele, adică alegerile la care contează brand-ul partidului și nu reputația individuală a candidatului la primărie, sunt dezastruoase.

Dacă și în 2018 sau 2019 se vorbește în partid despre "PDL-iști" și "vechii PNL-iști" de parcă lucrurile astea chiar ar însemna ceva, fuziunea nu s-a efectuat iar consecințele pentru PNL - cel unit - vor fi grave.