1a. Disciplina e fenomenală și demnă de admirat. Nu e utilă însă în momente de criză. Trebuie să poți să fii flexibil, să oferi sacrificii simbolice, să te angajezi în dialog, să ai alternative. Nu suntem o țară ex-sovietică.
2. Obsesia PSD - în parte mimată pentru a distrage atenția de la OUG și grațiere, în parte reală și de înțeles - e că protestatarii vor căderea guvernului. De fapt, oameni buni, puțini protestatari vor să vă dea jos la putere (deocamdată). Vă dați seama că ați creat cele mai mari demonstrații de după 1990 doar pentru abrogarea unui OUG și renunțarea la niște grațieri? Nimeni nu contestă victoria PSD, dar se contestă fondul și metoda de realizare a unui OUG. Atât.
A, dacă fără acest OUG nu se poate, PSD nu poate trăi și nu poate respira, atunci nici să nu fiți surprinși dacă doleanțele escaladează. Poate nu acum.
3. Protestele ar trebui să fie domolite de faptul că mingea e acum în terenul CCR. De fapt, situația e domolită de introducerea CCR în ecuație. Reintrăm în cadrul instituțional. E de așteptat și natural ca PSD să pună presiune pe judecători în fel și chip. Dacă presiunile sunt mediatizate partidul încasează încă un șut. Circulă și teza conform căreia Dragnea a fost asigurat de Ciorbea că CCR va vota "cum trebuie", această teză fiind răspândită cu sârguință în interiorul activului PSD, ahtiat după mesaje încurajatoare. Dacă lucrurile stau așa (sau pur și simplu PSD câștigă în alt mod, de exemplu prin trecerea timpului) mergem la punctul 4. Dacă PSD încasează o înfrângere (nu neapărat la CCR; de exemplu Grindeanu poate abroga ordonanța după care să-și dea demisia ca să scape de orice fel de griji), mergem la punctul 5.
4. PSD are ani de zile de guvernare în față. Brusc această afirmație nu e foarte îmbucurătoare pentru liderii partidului. Doar guvernul Boc 2009-2012 s-a pomenit cu o problemă majoră la început de guvernare, dar după șase luni nu după o lună și nu pentru trei ani și 11 luni de guvernare ci doar pentru doi.
Cel mai serios lucru este socializarea protestatarilor întru a ieși în stradă anti-PSD. E greu să participi la un protest prima dată, mai ales dacă nu ești interesată/interesat de politică. Zeci de mii de oameni știu acum ceva ce nu știau acum zece zile, și anume că a ieși în stradă contra PSD e OK, chiar distractiv. Iar ei pot angrena pe alții la următoarea gafă sau nerozie a partidului.
Alternativ, mulți vor emigra, ceea ce duce la scăderea încasărilor din taxe, impozite, etc. ceea ce înseamnă o plăcintă mai mică de mâncat pentru PSD, nu chiar scenariul optim. În acest sens a se studia situația economică a Republicii Moldova.
5. Dacă PSD nu reușește să impună OUG-ul cu privire la abuzul în serviciu, bătălia decisivă se amână. Șmecheria nu e inteligență. Pariez pe imaturitatea PSD, care se întoarce mereu și mereu și mereu cu capul spre bani și subiectul conex, justiția. În nici două luni partidul va ataca din nou subiectul dar în alt fel. Proteste noi, etc etc.
Lucrurile pot merge și pe alt făgaș, scriu despre asta la punctul următor...
6. Totul e accelerat de Dragnea. Dacă nu era situația lui penală, lucrurile erau tratate domol, în parlament și ieșeau nici 500 de oameni în stradă. Numai el a putut scoate 300 de mii de oameni în stradă, din Bârlad și Botoșani până în Piața Victoriei și Mănăștur. "Priviţi, măreţe umbre, Năstase, Geoană, Ponta" ce-a făcut Liviu. Nici Băsescu nu a reușit asta în cele mai negre momente ale lui. Dacă, târâș-grăpiș, partidul iese din criză cu Dragnea în frunte îl va pierde pe drum până în 2019.
Partidul trebuie să conștientizeze că din 1990 n-a mai avut ostilitate la acest nivel și trebuie să ia criza în serios. România post-industrială este una pe care ei nu o cunosc și ale cărei reguli ei nu o cunosc.
Cel mai mult din toată povestea mă surprinde frica personală a lui Dragnea de închisoare. Mulți PSD-iști au fost "la facultate" și au ieșit. Puteau să-i explice că dacă ai bani, e un fel de sejur de lux. N-are sens să tragi spre neființă un partid pur și simplu pentru că nu vrei un sejur de lux.
