Biata Gabriela

Din cum arată lucrurile până acum, Gabriela Firea e marele pierzător al protestelor. (Evaluarea poate fi modificată dacă Dragnea sau Grindeanu dispar din peisaj).

Iată de ce:

Scopul Gabrielei Firea este câștigarea alegerilor prezidențiale din 2019. Ea se afla înainte de proteste într-o situație bună, aproape perfectă:
- popularitate mare, bine strunită cu apariții media în condiții prietenoase;
- nu se afla la vârful partidului (nici președinte de partid, nici prim-ministru), deci nu urma să deconteze costurile inerente unei guvernări PSD de 3 ani, 2016-2019;
- deținea o poziție specială, și anume de primar al Bucureștiului, ceea ce în teorie permite accesarea parțială a altui electorat PSD decât cel tradițional. Nu e un lucru facil, dar e singurul om din PSD aflat în situația asta.
- titlul informal dar prestigios de "alesul din țară cu cele mai multe voturi, cu excepția președintelui României".

Pentru a ajunge la Cotroceni, Gabriela Firea avea nevoie de îndeplinirea unor condiții. Cele mai relevante în contextul acestei postări erau două:

1) preluarea la momentul oportun a controlului asupra PSD sau nominalizării PSD la prezidențiale, nu intru în nuanțe aici. Acest lucru înseamnă de fapt întâietatea în PSD. Ceea ce Gabriela Firea nu dorea era menținerea lui Liviu Dragnea (care prin grațieri și dezincriminări ar putea, teoretic, rămâne la șefia partidului până la prezidențiale și deci ar deveni candidatul partidului la prezidențiale). De asemenea alți posibili pretendenți (Olguța, chiar Grindeanu, alții) să nu devină prea vizibili, să nu devină unul din ei liderul național post-Dragnea.

2) absența unui competitor solid în turul doi. Iohannis părea a fi cea mai bună soluție pentru Firea din acest punct de vedere, urmând să fie tasat de o comunicare neinspirată și neinspiratoare, scuze de barbarism.

Protestele au creat o mulțime de efecte, atât în interiorul PSD cât și în societate. Cam toate sunt defavorabile primarului Bucureștiului:

- pe punctul 1 de mai sus: Dragnea ori iese din criză întărit ca niciodată și deci va fi candidatul la prezidențiale în 2019, ori urmează o luptă pentru ocuparea șefiei în PSD. Firea nu s-a plasat bine din acest punct de vedere: Chirica e moderatul, Olguța e radicala. Vocea Gabrielei Firea nu s-a auzit cu claritate, neimpresionând nici protestatarii, nici membrii PSD supărați pe protestatari.

- pe punctul 2: Iohannis s-a remontat parțial.

- în plus: divizarea pe spațiul hai-PSD/jos-PSD nu e utilă unui candidat la prezidențiale al partidului, acesta fiind întotdeauna inferior când împărțirea se face strict pe aceste coordonate. PSD se descurcă foarte bine când există mulți competitori disparați, dar nu când pachetul de cărți se împarte în două. Energia din aceste zile are șanse să rămână sau să fie mărită de anii de guvernare PSD ce urmează, în mod sigur urmând și alte boacăne. Plecarea PSD de la guvernare ar fi soluția ideală pentru Firea, ea urmând să vină din opoziție în 2019, dar e nefezabilă pentru partid.

- în stradă în București numărul protestatarilor a ajuns să fie mai mare decât numărul votanților lui Firea (246 553). Când vezi sau auzi la televizor că "în Piața Victoriei sunt 220 de mii de oameni", amintește-ți că nu e vorba de un film la care se vine și de la care se pleacă la ore fixe. Mii de oameni vin și pleacă în orice moment. Numărul total al celor care au fost în piață în acea seară, implicit, este mult mai mare decât cel al oamenilor aflați în piață într-un moment dat. De aceea, și titlul prestigios de "alesul din țară cu cele mai multe voturi, cu excepția președintelui României" nu prea mai valorează mare lucru. Firea nu mai "are" Capitala.

Suspendarea lui Iohannis, un subiect drag PSD și parțial remontat în aceste zile, ar putea avea două finalități, iarăși neplăcute pentru Firea:

1) Iohannis câștigă referendumul de demitere și "primește aripi" în vederea prezidențialelor din 2019. Cam ca Băsescu în 2007. Ceea ce lui Firea nu-i cade bine. PSD în 2009 a avut nevoie de susținerea PNL ca să ajungă aproape la egalitate cu Băsescu. În 2019 nu există un partid de forță similară cu care să se poată construi o alianță anti-Iohannis.

2) Iohannis pierde referendumul de demitere. Urmează prezidențiale. În contextul în care Liviu Dragnea are șefia partidului și guvernul Grindeanu îl albește de dosare, Dragnea va fi candidatul PSD la prezidențiale. Gabriela Firea trebuie să aștepte 2022 (!), o întârziere de 3 ani față de programul inițial. Contextul de atunci s-ar putea să fie mai defavorabil decât cel din 2019 dacă n-ar fi existat protestele din 2017. De fapt, în mod cert va fi mai defavorabil...

Gabriela Firea ar fi avut nevoie de un discurs distinctiv. Ea s-a topit în plutonul PSD, comportându-se ca un soldat credincios. Însă în momentele de emoție se aud mai clar vocile tari, cu mesaje aparte. După cum arătam mai sus, acestea sunt cele care derivă avantaje din proteste, Gabriela Firea pierzând oportunitatea pentru a se defini drept prezidențiabilă sau mai prezidențiabilă decât acestea.